Sări la conţinut

Confreria piloților și armatorilor de cârlace de la Dunărea maritimă (episodul 5)

15 martie 2019


În urmă cu mai bine de un an de zile, scriitorul gălățean Tudose Tatu ne povestea, într-un mini foileton, despre pirații de Dunăre. Acestea erau secvențe din volumul său „Republica piraților de Dunăre. Sulina kesaro-kraiasca”, care între timp a fost publicat (lansat și la Tulcea). Distinsul autor revine, propunându-ne, de data aceasta, rânduri din volumul al doilea al cărții dedicate piraților de Dunăre. Citiți și bucurați-vă de o lectură deosebită.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.wordpress.com


La 21 august 1834 numărul familiilor ioniene ce locuiau in Galati a atins cifra de 150. În lista nominală alcătuită de consulul general britanic E.L.Blutte figurau numele unor personalităţi marcante ale negoțului gălăţean vreme de decenii in perioada porto-franco precum Athanasie Polihroniade, Panait Combotecla, Atanasie Zisu, Gherasim Dendrino, Dimitrie Sachelarie, Athanasie Diamanadi, Scarlat Gherasim s.a.|21|[1] În decurs de un an de zile mai aveau să sosească încă 34, conform unui raport aparținând lui Robert G. Colquhoun, din 1835  în schela Galaţi trăiau 184 de capi de familii greco-ionieni.  

În total vreo 920 de suflete cu totul. Populaţia celui mai important port moldo-vlah la acea dată, anume Galaţiul, ei bine aceasta se ridica  în același an la 8 047 locuitori stabili plus 1 200 locuitori nestatorniciți, în total 9 247.|31|[2]Brăila pentru cei nu știu încă, și mai ales pentru superpatrioții locali ai ei,  era pe cale de a fi repopulată urmare abandonului consemnat în tratatul de pace de la Adrianopol din 14 septembrie 1829 dintre ruşi şi turci, numărand în anul 1832 doar 4 045 suflete,|30| [3]  Concluzia, deci dintre 10 gălățeni unul sigur era Ionian. Grecii ionieni, fiindcă trebuie să facem distincţie între aceştia şi restul elenilor, fie ei continentali ori insulari de Marea Egee, erau comercianţi în cea mai mare parte, respectiv 46 și negustori în număr de 38.  84 de fii ai lui Hermes. Tagma cea mai numeroasă. Urma cea cutreiera apele sau deservea corăbiile. Un căpitan de vas comercial dar şi marinari 10, 4 călăfătuitori ori mai degrabă calafatgii, respectand limba de atunci, şi  4 dulgheri, desigur intrând în categoria constructorilor ori a celor care reparau corăbii. Apoi, câte 9 cafegii, 9 brutari,9  cârciumari şi 9 vânzători,  cate 6 agenţi şi 6 lucrători,  cate 3 croitori şi 3 agenţi comerciali, 2 grădinari şi câte un bucătar, plugar, fermier, ceasornicar, medic, servitor, aurar, zidar, sacagiu, proprietar, curier, valet. Marea majoritate proveneau din Heptanissos adică din Cefalonia 72,Cerigo 18,  Zante şi Itaca câte 16, din Corfu şi St. Maura sau Lefkada ori Leucadia câte 9, Paxos 2. De toţi 151 capi de familie, acoperind după cum ne indica statistica tot spectrul ocupațiilor care deserveau ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de shipping, de la comerț, la transport și aprovizionare de vase. Ceilalți eleni erau minoritari, un număr de 32 capi de familie proveneau din Grecia propriu zisă. În plus din  Argos 2, din Arcadia, şi Corone respectiv Coron câte 1. Tot câte unul erau şi din localităţile ori insulele ce nu pot fi identificate urmare înscrierii lor eronate anume Seroaie?!  Nessiro?!.|[4] Iar greci insulari cu toţii erau doar  4 câte unul din Sira,  Mikonos, Parga, Samos. Ei bine cei mai mulţi dintre cei subliniaţi făceau parte din vestita Reţea Ioniană formata pe atunci si care va domina traficul fluvial si maritim, monopolist, până spre sfârșitul de veac XIX. Iat-o consemnată neutru şi echidistant de o Doamnă Istoric, Grecoaică, peste ani şi ani. „…Cele mai puternice şi bogate familii erau originare din Insulele Ionice, în primul rând din Kephalonia şi Ithaka. Negustorii şi armatorii Khephaloniţi şi Ithakieni s-au stabilit în porturile principale ale Mării Negre şi Europei Occidentale. Cele mai multe familii s-au strâns în porturile Dunării – Braila, Galatsi (Galatz) şi Sulina. Membrii acestora au pus bazele a cel puţin 75 de companii de shipping şi comerţ, cât şi agenţii de shipping, să consemnăm doar pe cele mai importante dintre acestea… Comparativ cu acestea în Marea de Azov în porturile Taganrog, Rostov, Berdiansk, Yeisk și Kerci se aflau 30 de familii. În Odessa şi Nikolaev erau doar 10 familii. Iar la Novorossisk şi Batum şi mai puţine, abia 6. Dunărea așadar bătea toată Marea Neagră de Nord, inclusiv Mediterana și Europa, în materie de companii maritime grecești. Kefaloniţii şi Ithakienii care-şi făcuseră căminul în Principatele Dunărene s-au adaptat la condiţiile de acolo, creind o reţea închisă comercială şi de shipping asupra căruia au menţinut controlul pe tot parcursul secolului ai XIX-lea. Imensele dificultăţi ale navigaţiei pe Dunăre, în special pentru căpitanii Europeni, nu se limitau la obstacolele naturale. Înainte de înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării după războiul Crimeii din 1854-1856, piloţii, cei ce alimbau vasele, docherii (majoritatea Kefaloniţi, Ithakieni şi Greci) îi taxau pe căpitanii ce nu erau greci cu sume exorbitante pentru a-i „salva” şi  literalmente pustiiau – literally ravaged – porturile fluviului.„Lingua Franca” porturilor dunărene era dialectul Khefalonito-Ithakian şi omniprezenții Kefaloniţi, cunoscuţi de către toţi ca fiind spurcați la vorba şi irascibili, i-a condus pe Români a folosi cuvantul „chefalonit” pentru a descrie pe scandalagii răgușiți care fluturau cuțite respectiv  „knife-flicking, raucous trouble-makers” în originalul britanicesc.[5] Fixați la început în Galați și Ibraila, mai ales urmare declarării orașelor porto-franco, negustorii de grâne își vor trimite agenții treptat, treptat și la Sulina. Acolo se vor întâlni vrând, nevrând mai întâi cu piloții iar apoi cu căpitanii de cârlace, confrerie cu care vor lucra mână în mână.

Tudose Tatu

SFÂRȘIT


[1] Paul Cernovodeanu – Relațiile comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii: 1803 – 1878, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1986,  pag.63 nota 160

ASI – Secretariatul de stat al Moldovei, dos. 465/1838 f.8-10v

[2] 31.DJAN Iasi Tr.644. op.708, dos.203 d.14

[3] 30.Mocioiu N. – Braila la 600 de ani. Orasul dupa 1828 – “Inainte” din 11 februarie 1967 pag.2

[4] The National Archives of the United Kingdom, Public Record Office, Foreign Office (in continuare PRO, FO), fond 78, dosar 265, f. 213-221

[5] Gelina Harlaftis, Manos Haritatos, Helen Beneki – Ploto, Greek shipownwers from the late 18 th.century to the eve of World War II, Helenic literary and historical archive, Athens 2003, pag. 54

 

Reclame
3 comentarii leave one →
  1. 16 martie 2019 9:34

    Parga nu este insula (παργα).

    Apreciază

  2. 16 martie 2019 9:31

    Nessiro?!.= nisiros ,νίσυρο (dodekanisa)- Seroaie?! = Σύρος ,siros (ciclade)

    Apreciază

  3. 15 martie 2019 13:06

    Eu nu inteleg un singur lucru – care-i diferenta dintre negustori, comercianti si agenti comerciali, de mi-i enumera separat?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: