Sări la conţinut

Alte amintiri tulcene ale unui domn (Alexandru Feingold) plecat departe…

5 mai 2019

Am mai spus-o și în alte dăți că, una din cele mai mari bucurii pe care le am în urma scrierilor despre Tulcea de odinioară, sunt mesajele unor tulceni care au fost contemporani cu povestirile noastre istorisite. Aceste misive (aproape toate electronice, sub formă de comentarii pe blog sau e-mail-uri) reușesc să transforme o simplă înșiruire de cuvinte dintr-un articol, într-un adevărat buchet de trăiri adevărate și sentimente. Astfel, celor povestite de noi, însoțite câteodată de o fotografie prăfuită, se  adaugă completări ale peisajului de odinioară a Tulcei, chipuri și întâmplări demult întâmplate. Zilele acestea am primit o nou mesaj de la domnul Alexandru Feingold, un tulcean plecat departe, care „răsfoind” paginile virtuale ale „misterelordunării” a descoperit o fotografie care a declanșat în sufletul său o adevărată furtună de amintiri. Nu am făcut altceva decât să „lipim” cele două mesaje primite de la domnia sa, reușind să obținem articolul de mai jos, a cărui autor este. Nu pot să nu adaug, ca și în datelele trecute, admirația pentru limba română impecabilă folosită de domnul Alexandru Feingold, la o distanță de jumătate de secol de când a părăsit România și nu a mai fost nevoit s-o folosească. A fost însă atât de atașat de aceste locuri tulcene, de limba română și de tulceni, încât ne bucură, pentru câteva clipe, cu amintirile sale tulcene. Stimă și respect pentru un tulceanul Alexandru Feingold, plecat atât de departe și pe care îl simțim atât de aproape.



Stimate dnule Ariton, mi-ați făcut-o din nou: m-am nimerit prin minunatul dv. blog tulcean și, în articolul „Stâncile străzilor din Tulcea…”, din 6 iulie 2018, am dat cu ochii de Imaginea 1-fotografie cu pavarea străzii Griviței…. Ce mi-a umplut ochii de lacrimi și m-a scufundat într-o profundă melancolie nu au fost pietrele de pavaj, ci fundalul pozei care ne prezintă strada principală, 23 August, fostă Regina Elisabeta, colț cu Griviței. Pe colțul din dreapta se găseau la parter „Telefoanele” (P.T.T.), iar la etaj – vezi balconul – locuia doctorul Zalman Marcovici, nașul meu de botez, cu familia, soția Dorina și două fiice, cea mare, Sidonia și, cea mică, prietena și tovarășa mea de năzbâtii, Tanți (Ortansa). Colțul din stânga începea cu băcănia lui Pascale, urmată de cârciuma lui Slavi și apoi, de „Farmacia Coca”, farmacia mamei mele, Maria (Coca) Feingold, locul unde m-am născut eu respectiv, în camera din spatele farmaciei. Mama mea a studiat farmacia la Iași, unde a primit o diplomă mare cât roata carului în care se menționa Licențiată în farmacie și dreptul la libera practică. Venită la Tulcea în 1936 a aflat că evreii nu au dreptul de a deschide o farmacie poate, pentru a nu periclita sănătatea publică, așa că a deschis o drogherie. Prin toamna lui 1947 Ministerul Sănătății i-a acordat mult râvnita aprobare de a-și deschide o farmacie – cea din ilustrația publicată de dv. – pe bani împrumutați de la morți și de la vii – și care i-a fost naționalizată câteva luni mai târziu. Regimul Democrat-popular a lăsato pe mama plină de datorii, în sapă de lemn, iar eu am primit din copilărie toate apanajele unuia cu origine nesănătoasă… dar cred că m-am mai spovedit eu pe chestiile astea… Deci, fotografia a fost luată între toamna lui 1947 și vara lui 1948… Vă mulțumesc mult pentru că ați izbutit să creați un pod spre sacrele amintiri – unele bune și altele mai puțin, un fel de „amantium irae” – din copilăria și tinerețea mea. Într-adevăr au fost și evenimente contondente, dar nu pot să uit nici poznele, când pușlamalele mai „mature” ne trimeteau pe noi, cei de 7-8 ani, să sugem câte o felie de lămâie și grimasele noastre detonau concertele de fanfară de duminică dimineața din foișorul din „Grădina Publică” sau, mai târziu, șederea seara pe o bancă mai retrasă cu prietena care mă răsplătea pentru versurile pe care i le dedicasem cu… o, Doamne! sunt lucruri care nu pot fi uitate! După cum vedeți, un dialog cu dv. este un catalizator de amintiri și nostalgie. După cum am mai menționat, eu consider că tot ce apare pe net aparține de domeniul public și aveți dezlegarea să folosiți scrisurile mele cum credeți evident, în limitele legalului și a corectitudinii acceptabile între doi intelectuali între care s-au creat relații de prietenie interetnică, cel puțin din partea mea.

Cu foarte multe mulțumiri, Alexandru Feingold



Fotografii din perioada 1945-1950, cu centrul vechi al orașului Tulcea, în prima dintre ele se poate vedea pietruirea străzii Griviței, cu strada Regina Elisabeta, în fundal… în a doua imagine, strada Regina Elisabeta cu fostul sediu al Poștei… Fotografii din colecția ICEM.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: