Arcul de triumf al Tulcei…

---

De multe ori un simplu cuvânt poate să valoreze mai mult decât un tom întreg, de sute de pagini. În această situație ne-a adus ofițerul francez André Joseph Lafitte-Clavé, care în luna aprilie a anului 1784, a ajuns pe meleagurile tulcene. Trimis de către regele Franței, Ludovic al XVI-lea, împreună cu alți câțiva zeci de ofițeri francezi, în cadrul tratatului de alianță cu Imperiul Otoman, militarul frânc, după o foarte scurtă escală la Constantinopol, pleacă în misiune de recunoaștere a capacităților militare otomane, ajungând la Tulcea. Iată ce scria, printre altele, în raportul întocmit în urma călătoriei dunărene: „…Tulcea e construită într-un loc înclinat pentru fortificarea ei, datorită înălțimilor ce o înconjoară și vecinătății pădurii. Eu am văzut în această parte a locului postamente având un diametru de aproape 1 picior și jumătate și câteva urme ale vechilor case din piatră, reconstruite din chirpici şi gresie; aici de asemenea se află rămășițele unui ARC DE TRIUMF…”

Publicitate

Dunărea… ultima (prima) fabrică de bere

---

Titlul poate părea puțin ciudat, dar în mod clar se referă la ultima fabrică de bere care a existat de-a lungul Dunării, din Germania până la Sulina. Trecem peste faptul că marele fluviu este unul dintre puținele, dacă nu o fi chiar singurul, care este măsurat de la revărsarea în mare, punctul terminus (kilometrul 0) fiind stabilit, prin convenție, ca fiind farul de la Marea Neagră din orașul Sulina (a nu se confunda cu farul vechi situat acum aproximativ în centrul orașului). Măsurarea în sens invers se datorează lipsei de unitate în păreri privind izvorul fluviului. Așa cum se poate deduce, ultima fabrică de bere construită de-a lungul Dunării a fost la Tulcea, celebra „Bere Delta S.A.”, de pe strada Prislav, fosta fabrică de bere fiind construită undeva pe lângă fosta fabrică de pește, fosta fabrică de lapte și fostul abator tulcean.

În Penitenciarul din Tulcea…

---

Nu foarte mulți tulceni știu că Penitenciarul din Tulcea are o istorie demnă de un roman de aventuri. A fost construit inițial de către otomani, în jurul anilor 1850-1860, exact pe aceiași locație cu cea de acum, vechile clădiri fiind demolate pentru a face loc noilor corpuri ale Penitenciarului, construite în jurul anului 2000. Și mai devreme, acesta a funcționat, de prin 1780, în cetatea Tulcei, construită pe celebra stâncă a Tulcei, un pinten de granit care înainta spre mijlocul Dunării, ca un adevărat pod de piatră. Turcii au construit o cetate, pe la 1600, cu scop de vamă și de apărare împotriva atacurilor rușilor, care de-a lungul anilor s-a șubrezit din ce în ce mai mult, aceștia transformând-o într-una din cele  mai sinistre închisori din tot Imperiul Otoman, unde nici un deținut nu rezista mai mult de jumătate de an. Dovadă, poetul Alecu Văcărescu, fiul marelui boier și poet Ienăchiță Văcărescu, își găsește sfârșitul în această închisoare după o detenție între aprilie și octombrie 1799. Mutată pe locul actual, închisoarea și-a continuat existența aventuroasă, regele Carol I făcând o vizită și câteva grațieri în toamna anului 1879. În primăvara anului 1889, evadează de aici celebrul bandit Simion Licinski, chiar în noaptea de Paște, iar în anul 1925, Tulcea se pregătea de un atac, nemaiîntâlnit în istoria locurilor, condus de celebrul bandit Terente, în fruntea a câteva sute de tâlhari, pentru a o elibera pe mama sa, arestată de autoritățile tulcene în contul faptelor sale banditești.

Ultima fotografie romantică tulceană…

---

Cea mai romantică fotografie tulceană este cea realizată de fotograful german Willy Pragher, într-o zi ploioasă de septembrie 1971. Neamțul, un artist desăvârșit, a vizitat orașul nostru de mai multe ori, de-a lungul anilor, probabil că ultima oară în toamna lui 1971, lăsându-ne ca amintire această frumoasă fotografie. Realizată de pe terasa hotelului Delta, construit de doar câțiva ani (1965), imaginea surprinde o faleză aproape pustie, pe care pot fi identificate două siluete mai apropiate, cu umbrelă și pardesiu, semn că mijlocul de septembrie era ploios dar și neobișnuit de friguros pentru această perioadă a anului.

Mona Lisa de Tulcea

Mona Lisa de Tulcea

---

Cea mai frumoasă fotografie tulceană, de studio, este după părerea misterelor dunării, cea realizată în februarie 1929 și semnată cu misteriosul nume Margarette. Fotografia a fost realizată în cabinetul fotografic „Foto-Royal”, situat pe strada Isaccei nr. 12, care astăzi ar trebui să fie cam în dreptul magazinului de telefonie „Germanos”. Să ne aducem însă aminte că toate clădirile de pe strada Isaccei au fost demolate în perioada 1960-1970, singura salvată fiind cea a fostului cinematograf Select (7 Noiembrie), actualmente club locandă.

„EMINESCU-ZEUL TUTELAR AL SPIRITUALITĂȚII NOASTRE” – O carte eveniment și un act deosebit de cultură tulceană, marca profesor Gheorghe Bucur

---

Miercuri, 05 mai 2019, la Biblioteca Județeană „Panait Cerna”, a avut loc lansarea volumului „EMINESCU-ZEUL TUTELAR AL SPIRITUALITĂȚII NOASTRE” avându-l ca autor pe distinsul profesor tulcean Gheorghe Bucur.  Sala mare a bibliotecii județene a fost arhiplină, cum de mult nu s-a mai văzut un public atât de numeros. Motivul unui asemenea succes pentru o manifestare literară de acest gen se găsește în subiectul cărții, dedicată celui mai iubit poet național, dar și aprecierii pe care o au tulcenii pentru profesorul și omul de cultură Gheorghe Bucur.

„EMINESCU-ZEUL TUTELAR AL SPIRITUALITĂȚII NOASTRE”, autor prof. Gheorghe Bucur

Sunteți invitați la o nouă lansare de carte:

„EMINESCU-ZEUL TUTELAR AL SPIRITUALITĂȚII NOASTRE”

Un act deosebit de cultură tulceană, marca profesor Gheorghe Bucur