Sări la conţinut

Ultima fotografie romantică tulceană…

12 iunie 2019


Cea mai romantică fotografie tulceană este cea realizată de fotograful german Willy Pragher, într-o zi ploioasă de septembrie 1971. Neamțul, un artist desăvârșit, a vizitat orașul nostru de mai multe ori, de-a lungul anilor, probabil că ultima oară în toamna lui 1971, lăsându-ne ca amintire această frumoasă fotografie. Realizată de pe terasa hotelului Delta, construit de doar câțiva ani (1965), imaginea surprinde o faleză aproape pustie, pe care pot fi identificate două siluete mai apropiate, cu umbrelă și pardesiu, semn că mijlocul de septembrie era ploios dar și neobișnuit de friguros pentru această perioadă a anului.

Fotografia are aerul vechiului Paris, amețit de ploaie, în care Dunărea poate fi confundată ușor cu Sena. Spațiul falezei este larg și generos, păstrând încă o parte din veche arhitectură a străzii Carol I, din care se pot distinge ca niște insule albe, hotelul și restaurantul Dunărea, cu terasa Orcula (după numele fostului patron, toate demolate în 1971) și în plan mai îndepărtat, vechea gară fluvială și feroviară, care a supraviețuit încă o perioadă de timp, cu toate că într-un nimb de ceață se poate zări silueta gării noi. Fabrica de cherestea „Poporul”, fostă „Avramide” era încă în picioare, aducându-ne aminte de sirena „a la Vasile Roaită”, cu un sunet atât de strident încât tot orașul știa și își regla programul după cel de începere și încheiere (ora 7,00 și 15,00) a acestui gater, care în 1971 era încă un simbol al industriei locale. Arhitectura „comunistă” era încă la început de drum, simțindu-se prezența destul de modest cu doar câteva insule cenușii: primele blocuri de pe faleză (G-urile), Casa Sindicatelor, dar și siluetele a două macarale turn, ca un fel de avangardă a oștirii de beton ce avea să cucerească vechea Tulce. Cel mai mult ne plac cele două hidrobuze, adevărate autocare de lux pentru turiștii (mai ales străini) ce vizitau Delta Dunării. O fotografie romantică, cenușie și tristă, o imagine care surprinde schimbarea de lumi, de pe malul Dunării, în orașul Tulcea, cu ultimele clădiri vechi pregătite să fie demolate de plutonul de execuție al buldozerelor din oțel bolșevic. Faleza era însă desuetă, frumoasă și tristă, sub ploaia neobișnuit de rece pentru un septembrie de mult trecut, alături de o Dunăre  cenușie și indiferentă la secunda de istorie ce se petrecea pe malul său tulcean.

Nicolae C. Ariton

 

Reclame
2 comentarii leave one →
  1. Cononov Elena permalink
    16 iunie 2019 16:59

    Eu aveam 3 ani, dar îmi amintesc perfect cum aproape în fiecare duminică mergeam împreună cu părintii mei la Hotelul Delta. Îmi amintesc perfect acele scări și cât de fericiti trăiau atunci oameni. Parca și acum simt în nări parfumul delicioselor preparate, delicioasele deserturi și sucuri, aerul curat cu adierea Dunării și foșnetul și răcoarea arborilor din partea laterala a hotelului. Dar nu în ultimul rând îmi amintesc cu multa nostalgie și multă dragoste prezenta scumpilor mei părinti. Sublim!!!

    Apreciază

  2. 12 iunie 2019 19:21

    Frumoasă fotografia și frumos și comentariul! Felicitări pentru tot ce faceți!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: