Sări la conţinut

În Penitenciarul din Tulcea…

14 iunie 2019


Nu foarte mulți tulceni știu că Penitenciarul din Tulcea are o istorie demnă de un roman de aventuri. A fost construit inițial de către otomani, în jurul anilor 1850-1860, exact pe aceiași locație cu cea de acum, vechile clădiri fiind demolate pentru a face loc noilor corpuri ale Penitenciarului, construite în jurul anului 2000. Și mai devreme, acesta a funcționat, de prin 1780, în cetatea Tulcei, construită pe celebra stâncă a Tulcei, un pinten de granit care înainta spre mijlocul Dunării, ca un adevărat pod de piatră. Turcii au construit o cetate, pe la 1600, cu scop de vamă și de apărare împotriva atacurilor rușilor, care de-a lungul anilor s-a șubrezit din ce în ce mai mult, aceștia transformând-o într-una din cele  mai sinistre închisori din tot Imperiul Otoman, unde nici un deținut nu rezista mai mult de jumătate de an. Dovadă, poetul Alecu Văcărescu, fiul marelui boier și poet Ienăchiță Văcărescu, își găsește sfârșitul în această închisoare după o detenție între aprilie și octombrie 1799. Mutată pe locul actual, închisoarea și-a continuat existența aventuroasă, regele Carol I făcând o vizită și câteva grațieri în toamna anului 1879. În primăvara anului 1889, evadează de aici celebrul bandit Simion Licinski, chiar în noaptea de Paște, iar în anul 1925, Tulcea se pregătea de un atac, nemaiîntâlnit în istoria locurilor, condus de celebrul bandit Terente, în fruntea a câteva sute de tâlhari, pentru a o elibera pe mama sa, arestată de autoritățile tulcene în contul faptelor sale banditești.



Din fericire/nefericire nu a mai rămas nici o urmă din toate acestea la data de 11 iunie 2019,  când am vizitat Penitenciarul din Tulcea. În locul vechilor celule, clădiri noi, moderne, cu filtre de acces, cartele magnetice, camere video, aproape la fel ca în filmele americane. Scopul vizitei unul extrem de pașnic, invitat în cadrul unui proiect inițiat de Administrația Națională a Penitenciarelor și intitulat „Personalități locale – modele de viață și surse de potențare a valorilor sociale”. În capela penitenciarului, un spațiu generos și frumos amenajat, ne-am întâlnit cu 42 de deținuți, clasificați pentru executarea pedepsei privative de libertate în regimul maximă siguranță, adică cu pedepse cuprinse între 3 ani și 3 luni, respectiv condamnare pe viață. În fața noastră, în ținute lejere de vară (nici o idee de uniforme vărgate sau strident colorate, așa cum vedem prin filme) priviri curioase, alături de câteva pierdute și alte câteva de-a dreptul iscoditoare. La doar câțiva metri de mine, un domn în vârstă, cu o pereche de ochelari foarte groși, complet inert la tot ce se întâmplă în sală, dar care mă privește fix, aproape fără să clipească. Aveam să aflu mai târziu că este unul din cei condamnați pe viață. Discuțiile despre adevăratele valori sociale și calități umane sunt conduse cu măiestrie de către Subcomisar Rotaru Ionuț – ofițer Asistent social și Inspector principal Matei Teodor – ofițer psiholog, astfel încât participanții să nu se plictisească, dar nici eu sau domnul Coman Ștefan, directorul  ansamblului „Baladelor Deltei”, cel de-al doilea invitat în cadrul activității, să nu exagerăm în discurs. Faptul că discuțiile au durat aproape două ore este o dovadă că acestea au fost interesante și pe placul participanților. Domnul Coman își permite să supraliciteze, oferindu-se să realizeze o echipă de dansuri a Penitenciarului, inițiativă care primește aplauze furtunoase. Mă gândesc și eu să ofertez formarea unui grup de redacție pentru un volum comun de proză memorialistică, dar ofițerul asistent social Ionuț Rotaru îmi explică că publicarea unei cărți nu mai este recompensată cu scăderea din pedeapsă. Activitățile de genul acesta sunt recompensate doar cu un anumit număr de credite (între 5 și 25, în funcție de complexitate și timpul alocat), care pot fi transformate în recompense de genul vizitelor intime sau anularea unor pedepse. În mod clar, cartea și lectura se lovesc în interiorul penitenciarului de aceleași probleme ca și în exterior. Am aflat însă că pentru deținuți o recenzie de carte se recompensează cu 5 credite, cea ce poate fi o idee și pentru viața în libertate, pentru elevi, dar și pentru adulți, credite care apoi să fie folosite în cumpărarea de alte cărți, bilete de teatru sau concerte.

Cu speranța că pentru deținuți această întrevedere a însemnat cât de cât ceva, eu pot să afirm cu sinceritate că cele trei ore petrecute în zidurile Penitenciarului din Tulcea au fost la fel de interesante și intense precum un sezon întreg din serialul „Prison Break” sau „Orange Is the New Black”.

Nicolae C. Ariton

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: