Sări la conţinut

Misterul unei vechi fotografii tulcene…

3 iulie 2019



În rândurile care urmează, vom încerca să dezlegăm misterul ce înconjoară o fotografie foarte veche – probabil una din primele  fotografii – cu orașul Tulcea (bun, să zicem cu malul tulcean al Dunării). Fotografia a fost postată pe un grup media tulcean (Istoria Deltei Dunării, administrator Corneliu Motoc) și a stârnit numeroase discuții privind locul realizării și, mai ales, perioada. Încercăm să intervenim și să deslușim o  parte din misterul care o înconjoară. În primul rând trebuie spus că fotografia a apărut pe un site de licitații internațional, ofertantul fiind din USA (un colecționar american cu pseudonimul „emerald estates”) pentru un preț extrem de rezonabil, 14,95 $. Extrem de interesant este faptul că nu este vorba despre o simplă fotografie pe hârtie, ci o placă de sticlă, numită „magic lantern glass slide photo”, un fel de diapozitiv, sau mai bine spus, un strămoș al diapozitivului, acel cadru fotografic realizat pe celuloid (dublu developat, pentru a deveni pozitiv, ca și filmul cinematografic) și introdus într-o ramă de plastic.

Luând în considerare faptul că această tehnologie a diapozitivelor pe sticlă a fost folosită cu precădere în perioada 1870-1890 (interval între care a fost inventată de un englez, 1870, și a fost înlocuită de clișeul de celuloid, 1890) putem trage concluzi că imaginea malului dunărean al Tulcei poate fi datată între acești ani. Încercăm să fim mai preciși, analizând detaliile fotografiei. În mod cert, aceasta a fost realizată undeva în zona sălii de sport, din capătul Parcului Personalităților, acolo unde a existat până prin 1970 celebra fabrică de cherestea, „Poporul”. Reperul cel mai important al acesteia îl reprezintă coșul de fum foarte înalt, care și-a păstrat „ținuta” până la demolare. La timpul realizării fotografiei, zona era spre periferia orașului,  undeva la  marginea vestică a Tulcei.  În planul din fundal se poate observa Dealul Taberei, la baza acestuia,  fără să se vadă, întinzându-se lacul Ciuperca, care bănuim că la timpul respectiv era doar o simplă derea care se termina într-o baltă ceva mai măricică, care la rândul ei se scurgea în Dunăre. Contrar a ceea ce se știe, Fabrica de cherestea Poporul nu a fost construită de Alexis Avramide, ci de către Comisia Europeană a Dunării, în anul 1859, atunci când s-a instalat la Tulcea Comisia Tehnică a acesteia. Gaterul de cherestea era la timpul respectiv o adevărată minune a tehnicii, estimat la aproximativ 1 milion de franci și fiind unul din puținele de pe malurile Dunării, acționat cu un motor cu ardere internă. Așa se explică și coșul de fum, disproporționat de înalt cu restul acareturilor, menit să expulzeze fumul și scânteile cât mai departe de lemnul inflamabil. În jurul anului 1863, Comisia Europeană a Dunării închide Comisia Tehnică de la Tulcea și gaterul este scos la licitație, fiind cumpărat de un bulgar și, mult mai târziu, de către Alexis Avramide în asociație cu Nicolae Sotirescu, Avramide rămânând singurul proprietar până la naționalizarea fabricii de către regimul comunist.



Revenind la fotografie, aceasta poate fi încadrată oricând în perioada 1870-1890, poate chiar mai devreme,  luând în considerație posibilitatea ca aceasta să fi fost realizată chiar în anii 1865-1870 și copiată, ulterior, pe un diapozitiv „magic lantern glass slide photo”. Impresionează buștenii aliniați pe Dunăre și care erau aduși cu plutele până în dreptul gaterului, de unde erau tractați cu boii până la fierăstraie. De asemenea, cei doi sacagii sunt o dovadă că locul se mai numea și „vadul sacagiilor”, care este citat în mai multe documente, aflat în amontele orașului, pentru o apă mai curată, care era încărcată în sacale (butoaie) și oferită contra cost tulcenilor din mahalalele cocoțate pe dealuri. În concluzie, o fotografie document, cu malul Dunării la Tulcea, spre marginea vestică a orașului, realizată undeva între 1865-1890, cel mai probabil pe la 1870, în care se poate vedea așa numitul vad al sacagiilor și gaterul Comisiei Europene a Dunării (care avea să devină Fabrica de cherestea Avramide și ulterior Poporul).

Trecând peste construcția logică perfectă a acestui articol, rămân, în continuare, câteva semne de întrebare, dacă totuși această fotografie (diapozitiv) reprezintă ceea ce credem noi, sau ceea ce vrem noi…

Nicolae C. Ariton


 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: