Sări la conţinut

Țânțari tulceni cu nume din 1001 de nopți…

15 iulie 2019



Pe stemele județului și orașului Tulcea, mai vechi și mai noi, apar delfini, ancore, pelicani și chiar nuferi, ca simboluri tulcene. Nici urmă însă de țânțari, care din punctul nostru de vedere, sunt cei mai reprezentativi. Această lipsă se datorează în mod sigur faptului că insectele în cauză sunt atât de nesuferite, încât fac parte din inventarul negativ tulcean. De-a lungul miilor de ani, de când există Tulcea – poate nu chiar sub această denumire -, țânțarii sunt cei care făceau legea pe meleagurile noastre.

Erau atât de cumpliți pe timp de vară, încât majoritatea celor care încercau să se stabilească aici, renunțau din cauza frigurilor palustre (malaria) pe care aceștia le răspândeau cu generozitate. Să adăugăm faptul că mai existau și alte motive de a părăsi Tulcea, cum ar fi holera, ciuma (doar până pe la 1900) sau mirosul zecilor de mlaștini ce înconjurau orașul… și lista poate continua. Din punctul nostru de vedere, a celor care trăim în ziua de azi pe malurile tulcene ale Dunării, țânțarii există și se numesc simplu… țânțari. Înaintașii noștri aveau mult mai multă imaginație, chiar și doar din acest punct de vedere. Celebrul călător și scriitor Evlia Celebi, în cartea sa „Seyahatname” („Carte de călătorii”) zugrăvea ceatalul Tulcei al anilor 1600, ca pe „…o insulă acoperită cu pădure sălbatică, încât numai Allah știe numărul animalelor sălbatice, al șoarecilor și al păsărilor. Însă pasărea vulturul trăiește acolo în număr foarte mare: vânătorii le vânează și întrebuințează penele lor pentru aripi de săgeată… Sunt atât de mulți țânțari, încât spre asfințit, îi fac pe oameni și pe cai să dorească mai degrabă moartea. Când femeile ușuratice din cetățile Ismail, Chilia și Tulcea sunt prinse, ele sunt aduse pe această insulă și lăsate acolo dezbrăcate, încât mor într-o noapte, din pricina țânțarilor, a țânțarului zis dilim, precum și a țânțarului zis tatargic sineghi…”. Trebuie să recunoașteți că în ziua de azi, nimeni nu este capabil să-i diferențieze pe țânțarii tulceni, nu mai zicem să-i boteze cu nume desprinse parcă din poveștile celor 1001 de nopți. Trecând peste parfumul oriental al numelor, să mai adăugăm că după traducerea contemporană, „dilim” înseamnă „felie”, iar „tatargic sineghi” un fel de molie, cu rezerva că există posibilitatea ca în turca veche, aceste nume să însemne cu totul altceva. Pentru a păstra frumusețea numelor de altădată, propun ca de azi înainte, țânțarii tulceni să fie numiți „zburătorii asfințitului de soare” sau „baclavaua înțepătoare dunăreană”. 

Nicolae C. Ariton


 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: