Sări la conţinut

Despre poarta Mulamentului (Monumentului)…

31 iulie 2019


Nu vă impacientați, nu este o (altă) greșeală, am folosit denumirea dată de o parte dintre tulceni (mai ales cei de origine turcă și tătară) Monumentului de Independență tulcean. Aceasta se întâmpla în mod obișnuit până prin 1960, pentru ca după aceea, această greșeală să fie înlocuită cu alta: denumirea colnicului Hora să fie rebotezată în Horea (după numele celebrului răsculat Horea, alături de Cloșca și Crișan). Bănuim că această redenumire a fost una cu influențe ideologice, din perioada comunistă, când s-a încercat subtil înlocuirea numelui simplu de hora cu cea a răzvrătitului de la 1784. Dar denumirea „mulamentului” sau a colnicului pe care este acesta construit nu reprezintă subiectul acestui articol – dar poate fi o idee -, tema propusă fiind porțile de acces în cadrul spațiului monumentului.

Trecem peste faptul că au fost necesare mai mult de două decenii pentru a construi monumentul, a cărui piatră de temelie fusese așezată de Carol I, în luna noiembrie 1879. Lucrurile au fost destul de confuze la inaugurarea monumentului, care a fost dezvelit de oficialitățile locale în anul 1902, pentru ca suita regală a lui Carol I să facă o vizită protocolară în anul 1904. Într-o primă etapă a existenței monumentului, accesul se făcea direct din strada Gloriei, numită la timpul respectiv Calea Gloriei, după ce fusese „realiniată” și pavată cu piatră cubică, pavaj păstrat până în zilele noastre, spre disperarea automobiliștilor tulceni. La un moment dat, s-a realizat un gard de protecție, care să delimiteze probabil spațiul monumentului de cartierul lipovenesc din zonă, iar pentru acces s-a amplasat o frumoasă poartă dublă, prevăzută cu două portdrapele. Nu știm cu exactitate, dar bănuim că porțile au fost distruse împreună cu monumentul, în timpul Primului Război Mondial, acestea fiind victime ale vitejiei militarilor bulgari, care au ocupat Tulcea în perioada 1916-1918. În anul 1933, Monumentul de Independență este refăcut parțial (doar obeliscul, fără statuile rechiziționate de bulgari) și probabil că i se adaugă noua poartă de intrare, a cărei formă se păstrează și în zilele noastre.



În perioada interbelică, aceasta arăta ca în fotografia de mai jos, pentru ca în urma reabilitărilor din 1978 și 2004, să arate așa cum o pot vedea ochii dumneavoastră, în fotografia de mai jos sau, mai bine, la fața locului.

 

P.S. – Am auzit pentru prima dat de expresia „mulament” de la domnul Alexandru Feingold, un tulcean plecat foarte departe…



Nicolae C. Ariton


 

Reclame
One Comment leave one →
  1. 31 iulie 2019 18:40

    Foarte frumos! Povestea și reconstituirea!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: