Sări la conţinut

Tulcea, Sulina, 1851… levantinul Patinotti, pirat sau doar smintit?…

8 octombrie 2019


Tulcea pe la 1851 nu ducea lipsă de evenimente spectaculoase. Din nefericire, acestea erau de cele mai multe ori negative, la limita civilizației, constând în atacuri banditești, piraterie și o sumedenie de crime. În anul cu pricina, Tulcea era cadilâc otoman, adică o localitate condusă de un cadiu (la care erau arondate câteva zeci de sate din Delta Dunării și Dobrogea de Nord), aparținând de sangeacul Silistrei. Ca populație, număra în jur de șase mii de suflete, cu o fluctuație destul de mare, pe timp de vară, când o parte din bărbați se mutau la Argani (Ilganii de azi) și Sulina, unde se ocupau cu transbordarea mărfurilor de pe corăbii, care nu puteau trece încărcate peste pragurile de nisip care existau în dreptul acestor localități.  S-ar părea că aceștia erau stăpânii a peste 200 de gabare, care erau niște ambarcațiuni din lemn, servind, de obicei, la transbordarea unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu putea acosta în raza portului, sau adâncimea de navigație este prea mică (din francezul gabare sau italianul  gabarra).

Majoritatea acestor „gabargii” erau greci din insulele Ionice, aflate, în perioada respectivă, sub administrație britanică. Cu toate că erau dușmani de moarte cu turcii, aceasta nu-i împiedica să stăpânească efectiv navigația și o parte din comerțul de la Dunărea de Jos. Pe lângă aceștia, o sumedenie de săcărari (ce cărau sacii cu grâne sau alte mărfuri), lopătari (care lopătau cerealele în magazii sau în cala corăbiilor sau gabarelor), edecari (oameni care trăgeau corăbiile la edec, contra curentului), căruțași și mulți alții, din toate neamurile Europei. Din când în când, aceștia erau martori sau chiar făptași al unor întâmplări desprinse parcă din romanele cu pirați. Iată cum istorisea o asemenea întâmplare ziarul rusesc Journal d’Odessa, nr. 64 și 66, din anul 1851.

Un fapt atroce s-a produs recent la bordul vasului comandat de căpitanul Cazzouli care se găsea în Marea Neagră, la mică distanţă de Sulina, cu o încărcătură de porumb cu destinaţia Constantinopol; căpitanul şi 3 mateloţi au fost masacraţi de un pasager furios pe numele său Patiniotti; 3 alţi mateloţi răniţi şi 4 sau 5 formând restul echipajului au trebuit să se îmbarce în ambarcaţiunea acestui vas. Având fericirea să întâlnească în aceeaşi zi un alt vas grecesc comandat de căpitanul Milona mergând spre Sulina în lest, el i-a luat la bord şi s-a îndreptat direct către vasul lui Cazzouli. El l-a abordat, asasinul Patiniotti s-a predat si după ce l-a legat fedeleş, Milona a luat la remorcă vasul nefericitului Cazzoul, dar întâlnind o a treia navă greceasca spezziotă (n.n. sub pavilionul micului stat La Spezia, Italia) care ieşea de pe Dunăre îndreptându-se spre Constantinopol, s-a convenit între cei 2 căpitani ca vasul spezziot să primească la bord asasinul şi să ia la remorcă spre acea capitală vasul numitului Cazzouli. Ei au sosit ieri la Bosfor. Vasul lui Cazzouli şi încărcătura sa foarte deteriorată ne fac să credem că intenţia asasinului era să o scufunde. Iată ce s-a aflat cu privire la motivul crimei comise recent în Marea Neagră la bordul vasului grecesc St. Nicholas al căpitanului Cazzouli (vezi numărul 64 din Journal d’Odessa).Un matelot sau un pasager al acelui vas s-a luat la ceartă cu fratele căpitanului, i-a dat o lovitură de cuţit şi acesta a căzut mort la picioarele sale. Căpitanul a vrut să se arunce asupra asasinului dar acesta nu i-a lăsat timp şi l-a lovit mortal cu acelaşi cuţit, pe urmă s-a lansat ca un turbat asupra restului echipajului compus din 8 oameni care au fost cuprinşi de groază, el a rănit pe 5 dintre ei şi alţii 3 s-au salvat într-o ambarcaţiune, care a fost întâlnită apoi cum se ştie de bricul ,,Tikh” al căpitanului Milona. Înainte ca „St. Nicholas” să fie abordat de ultimul, Patiniotti a practicat o gaură pentru a scufunda vasul.

După cum vedeți, câteva crime petrecute acum aproape două secole, în apropiere de Sulina, cu personaje levantine, cu nume grecești ioniene. Patiniotti pare că nu era în toate facultățile mentale, dacă dintr-o simplă ceartă a ajuns să ucidă pe căpitanul corăbiei, pe fratele acestuia și încă câțiva marinari nevinovați. Nebun iresponsabil nu era însă, pentru că a încercat să scufunde corabia, pentru a șterge urmele crimelor sale. Sub amenințarea armelor altei corăbii, a cărui căpitan a realizat un abordaj a la carte, ucigașul este prins, legat fedeleș și trimis cu o a treia corabie la Constantinopol pentru a fi judecat și probabil executat prin spânzurătoare. În rest, viața era frumoasă la Sulina și Tulcea, pe la 1851.

Acest articol a fost scris în urma lecturii cărții autorului gălățean Tudose Tatu, „Republica piraţilor de Dunăre-Sulina kesaro-krăiască, vol.2, Ed. Sinteze, Galați, 2019

Nicolae C. Ariton


 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: