Sări la conţinut

Marea cetate a Tulcei

15 octombrie 2019


Marea cetate a Tulcei era destul de mică. Dar, în primul rând, trebuie să clarificăm despre care din ele vorbim, pentru că de-a lungul mileniilor, orașul nostru a numărat cel puțin două (chiar trei, dar a treia a supraviețuit foarte puțin, așa că nu o punem la socoteală.). Trecând peste fosta cetate a căpeteniei Aegyssus, construită pe colnicul Hora, locația Monumentului de Independență a Tulcei – și despre care vom vorbi cu altă ocazie, pentru că sunt multe de spus – ne vom opri la cea construită de otomani pe Stânca Tulcei. Stânca în cauză pornea cam în dreptul fostului IRNU (șantierul naval unde se reparau navele mai mici) și înainta până pe la mijlocul Dunării, ca un adevărat pod de piatră. Otomanii, după ce au cucerit Dobrogea, și-au dat seama de importanța locului și au construit o cetate pe această stâncă, transformând micul sat de pescari, care era Tulcea, într-un punct vamal important.

Este important să aflăm când și cine a realizat această ctitorie: „…Această cetate fusese zidită din nou în perioada 1634-1635 de către chehaiaua arsenalului împărătesc Piyale, în urma poruncii sultanului Murad al IV-lea și a firmanului caimacanului Bairam pașa. Este o cetate cu o construcției puternică, solidă, pe o stâncă joasă de pe marginea Dunării, de o formă pătrată, alungită , având o circumferință de o mie șaizeci de pași. Ea are ușa mică de fier în partea de miazăzi, iar în jurul ei nu se află șanț. Înăuntru cetății sunt: o geamie, un hambar cu grâu, magazie de muniții, un drum de apă ce duce la Dunăre și șaptezeci de case pentru ostași. În schimb, se găsesc trei sute de ostași, dizdar și tunuri îndreptate spre Dunăre. Este o cetate prețioasă și foarte necesară, dat fiind că este construită într-un loc foarte potrivit. Stăpânul ei este intendentul de vamă. Este un orășel care arendează cu zeci pungi de aspri și se bucură de scutire. Este un cadiat cu rang de o sută cinzeci de aspri. Din satele sale și din comunele Beș Tepe se strâng anual trei pungi pentru cadiu, drept plată pentru că face dreptate. Depinzând de eialetul Silistrei, alaibeiul precum și ostașii de acolo au menirea să apere împrejurimile acestei cetăți de atacurile rușilor…”. Această mărturie îi aparține marelui călător și istoric otoman Evlia Celebi (Extrase din Evlia Celebi Cartea de calatorii vol. I-X, volumul V, Evlia Celebi și Mehmed Pașa pleacă din Istanbul). Citind însă textul cu mai multă atenție, am reținut câteva cuvinte: „zidită din nou”, cea ce înseamnă că în anul 1634-1635 aceasta a fost, de fapt, refăcută sau întărită, data acesteia de construcție fiind ceva mai devreme. Cercetăm și vă povestim.

Nicolae C. Ariton

desen cu Cetatea Tulcei, la 1790,  „Vederea fortificaţiei de la Tulcea” în volumul lui Gheron Netta intitulat „Expansiunea economică a Austriei


 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: