Sări la conţinut

Rezidenți în penitenciarul din Tulcea…acum două secole

29 octombrie 2019


Tulcea de odinioară a existat ca unitate teritorială (ca să ne exprimă savant administrativ) sub formă de cadilâc, în prima parte a existenței sale otomane, apoi, kaza, un fel de comună mai mare, pentru ca din 1864 să devină capitală de sangeac, care cuprindea toată Dobrogea, Delta și o bucățică din Bulgaria. Era cunoscută în tot Imperiul Otoman, dar și vecinilor din Moldova și Valahia, ca important punct vamal, în care se vămuiau toate ambarcațiunile care navigau pe Dunăre.

Mai era cunoscută datorită stâncii care exista în avalul așezării, înaintând până în mijlocul Dunării, o adevărată sperietoare pentru navigația pe fluviu, sute de corăbii lovindu-se și scufundându-se în dreptul acesteia. Dar și adevăratei păduri de mori de vând ce se ridicau semețe pe dealurile din jur. Cel mai mult Tulcea era însă cunoscută datorită închisorii sale, care era vestită în întregul Imperiu Otoman, ca fiind una din cele mai perfide din această parte a lumii. La început, aceasta a funcționat în fosta cetate construită de otomani pe Stânca Tulcei – de care aminteam mai devreme, cu misiunea de a supraveghea navigația pe Dunăre -, pentru ca odată cu trecerea timpului să fie lăsată în izbeliște și transformată în sinistrul penitenciar. Deținuții, aduși din toate colțurile Imperiului, dar și din Valahia și Moldova, nu supraviețuiau mai mult de jumătate de an, din cauza țânțarilor anofeli care îi îmbolnăveau și omorau de malarie, în lunile de vară, când erau stăpânii locurilor.



Când Comisia Europeană a Dunării a început să dinamiteze Stânca Tulcei, pentru a ușura navigația, celebra închisoare a fost strămutată pe actuala locație a Penitenciarului tulcean, de pe strada Babadag, undeva în perioada 1855-1860. Tot timpul am fost curioși să aflăm câteva nume a celor închiși aici. Iată că  am reușit să găsim numele a 4 locatari, care au fost prizonieri aici, în anul 1856: Gherasimos Kaminaris, în vârstă de 28 de ani și Dionisos Dionysatos, 36 de ani, amândoi de profesie pirați. Spyranghelos Metaxas, 51 de ani, contrabandist și Emanouil Haritatos, de doar 15 ani, marinar răsculat. Nu știm ce s-a întâmplat cu cei 4, știm doar că erau originari din Kefalonia sau Cephalonia, care era cea mai mare insulă dintre Insulele Ionice, din vestul Greciei (și a șasea ca mărime, dintre toate), grecii ionieni fiind principalii navigatori stabiliți la Tulcea și Sulina. Din nefericire, cei patru nu au fost nici primii, nici ultimii prizonierii ai Penitenciarului tulcean, cu multă vreme înainte, în primăvara anului 1799, aici a fost închis poetul valah Alecu Văcărescu, fiul vestitului boier și poet Ienăchiță Văcărescu.

În urma unor diabolice intrigi fanariote, Alecu Văcărescu este închis în penitenciarul din Tulcea, unde se stinge din viață în noiembrie 1799, la vârsta de doar 30 de ani, după știința noastră, fiind cel mai devreme prizonier cunoscut al închisorii tulcene. În comparație cu poetul nostru, cei 4 greci ionieni nu sunt decât niște simple umbre, care au trecut pe la Tulcea.


Am citit despre cei patru prizonieri greci în cartea scriitorului Tudose Tatu, „Republica piraților de Dunăre-Sulina kesaro-krăiască, vol.1, Ed. Sinteze, Galați, 2017.


Imagini cu insula Kefalonia și Penitenciarul de pe Stânca Tulcei

 

Nicolae C. Ariton


 

One Comment leave one →
  1. 1 noiembrie 2019 4:15

    A republicat asta pe Amintiri din Cutia de Carton.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: