Dobrogea (Tulcea), războiul gâzelor…


Expediția militară a regelui Persiei, Darius cel Mare, împotriva sciților din Tracia, și mai ales a celor din Dobrogea, a scos la iveală o serie de întâmplări și lucruri neobișnuite, chiar și în zilele noastre. Acestea au fost povestite de către Herodot, în „Istoriile” sale, mai precis în cartea a IV-a, dedicată  în mare parte campaniei militare persane în părțile noastre. Fără să intrăm în alte detalii privind cine au fost sciții, pe care putem să-i considerăm printre strămoșii noștri dobrogeni, alături de sarmați (n-au nici o legătură cu sarmalele), geți, odrisi (din marele popor trac) sau celți,  să spunem doar că prezența lor a fost atât de importantă încât multă vreme, Dobrogea a fost numită Scithia Minor (Sciția Mică). Să mai adăugăm că și Herodot are o problemă cu istoriile lui, care nu sunt foarte oficiale și extrem de precise, de multe ori, detaliile ficționale cu popoare ciudate, obiceiuri stranii și descrieri fantasmagorice fiind mai interesante pentru autorul nostru, care a trăit între anii 484-425 î.e.n. Continuă lectura

Micul maraton al marelui volumului „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2 și la clasa a II-a C


Într-un adevărat semi maraton, subsemnatul și volumul  „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2, au ajuns la clasa a II-a C, învățătoare dna Mirela Nerasu, în continuarea studiului de marketing pentru a vedea cum stăm cu lectura la generațiile ce vin.  În comparație cu celelalte clase, aceasta a fost cea mai mică, dar am constat că elevii mai micuți îți aduc bucurii mai mari, la o lansare de carte. Concluzionând cu expresia, „mici, dar cu potențial”, subsemnatul abia așteaptă următoarea întâlnire cu celebrii elevi de la clasa a II-a C. Continuă lectura

Cum au ajuns măgarii în Dobrogea…


Una din imaginile reprezentative ale Dobrogei, pe lângă morile de vânt, bărci sau lipoveni bărboși, o reprezenta și măgărușul dobrogean, de obicei, mic, costeliv, alături de un turc/tătar cu fes. Imaginea s-a perpetuat de-a lungul timpului și până acum câțiva zeci de ani, în majoritatea gospodăriilor dobrogene se găsea un măgăruș care era folosit la treburile cotidiene, indiferent dacă gospodarul era român, bulgar, turc sau lipovean. Avantajele măgărușilor erau acelea că mâncau puțin, nutrețul fiind o problemă permanentă în stepa dobrogeană, erau cuminți și docili. Principalele dezavantaje constau în faptul că erau puțin mai puternici ca un om bătrân și aveau momente de încăpățânare, comparabile cu cele omenești. Continuă lectura

Prezentarea volumului „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2 și la clasa a III-a C


Subsemnatul și volumul  „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2 au făcut o stație și la clasa a III-a C, învățătoare dna Mariana Struțu. Elevii clasei au fost bucuroși de cunoștința cu un tânăr scriitor (este vorba despre mine .:) ) și au primit cartea cu bucurie. Aceasta a ieșit și mai mult în evidență prin faptul că dintr-o greșeală de artimetică elementară, 11 copii au rămas fără cărți. Am fost însă rapizi și a doua zi am reparat greșeală de socoteală și cei unsprezece, mai puțin fericiți, au primit și ei cartea. Continuă lectura

Caravana prezentării volumului „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2… clasa a IV-a D


Odată lansat, volumul  „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2, nu se mai oprește și după câteva zile, a poposit, din nou, la Școala Gimnazială Nr. 12 Tulcea, de data aceasta la clasa a IV-a D. Elevii clasei, prieteni vechi a autorului – încă din clasa pregătitoare -, au primit cu viu interes cartea, mai ales că lectura acesteia nu era obligatorie. Au fost de-a dreptul entuziasmați de primirea cărții, când le-a fost transmis că, de fapt, părinții vor fi obligați să o citească și testați cu ocazia primei ședințe cu aceștia. Acțiunea s-a desfășurat în biblioteca școlii, sub privirile ocrotitoare ale bibliotecarei Violeta Puflea. Continuă lectura

Lansarea volumului „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2… de Ziua Dobrogei, la Școala Gimnazială Nr. 12 Tulcea


De ziua Dobrogei, am fost invitat de elevii și cadrele didactice de la Școala Gimnazială Nr. 12 Tulcea să vorbesc despre evenimentul cinstirii zilei de 14 noiembrie, Ziua Dobrogei. După ce am istorisit în fața unui grup numeros de puștani (așa cum se poate vedea în fotografiile de mai jos) un episod dramatic petrecut la Tulcea – demn de un film sau serial pe Netflix, nu intrăm în detalii, că nu ne permite spațiul – premergător începerii Războiului de Independență din 1877-1878, am purces la lansarea cărții „Cronicile Misterele Dunării” vol. 2, care cuprinde un număr de 38 de articole publicate pe celebrul blog (de față) www.mistereledunarii.wordpress.com. Continuă lectura

Aegyssus: rege, președinte sau satrap…


Atunci când am făcut reclamă episodului trecut, am folosit titulatura de „satrap” pentru cel mai vechi conducător tulcean cunoscut, Aegyssus, care a condus cetatea Tulcei, acum aproape două milenii și jumătate, cam în perioada 380-360 înaintea erei noastre. Trebuie să recunoaștem că au trecut ceva anișori de atunci, motiv suficient ca existența acestui personaj, care a dat cel mai vechi nume așezării noastre, să fie învăluit în straturi groase de mister. Nici titlul articolului de azi, nu are meritul de arunca mai multă lumină, denumirea de președinte fiind complet improbabilă, dar am inclus-o mai mult în contextul momentelor electorale pe care le trăim cu patimă în această perioadă. Rege ar fi prea mult pentru Caspios Aegisos, numele ne latinizat de romani, mai târziu, al conducătorului cetății Tulcei, construită pe actualul colnic Hora, locația Monumentului de Independență. Ar mai rămâne „satrap”, care însă în înțelesul său actual ar fi echivalentul unui conducător despotic, rău… o persoană cu apucături dictatoriale (conform „Dicționarului Explicativ al limbii române”), ceea ce nu are nici cea mai mică legătură cu simpaticul nostru strămoș. Continuă lectura

Domnul Aegyssus, actum identiate (latinește) sau ID card (1)…


S-ar părea că între anii 380-360 î.e.n., așezarea de azi a Tulcei a ajuns sub conducerea lui Caspios (caspianului) Aegisos, în condiții nu prea clare. Există o ipoteză, în care se susține că acesta era comandantul garnizoanei militare odrise[1] incartuite aici și având misiunea de a-i păzi pe oficialii care încasau taxele și impozitele și să asigure, parțial, siguranța așezării și a drumurilor din zonă.  Privitor la originea sa, pornind de la numele Aegisos, putea foarte bine să fie grec, sarmat, dac, get etc., sau dacă respectăm etimologia „caspianului”, ar trebui să admitem că Aegisos era de prin zona Mării Caspice. Continuă lectura