Sări la conţinut

Aegyssus: rege, președinte sau satrap…

12 noiembrie 2019


Atunci când am făcut reclamă episodului trecut, am folosit titulatura de „satrap” pentru cel mai vechi conducător tulcean cunoscut, Aegyssus, care a condus cetatea Tulcei, acum aproape două milenii și jumătate, cam în perioada 380-360 înaintea erei noastre. Trebuie să recunoaștem că au trecut ceva anișori de atunci, motiv suficient ca existența acestui personaj, care a dat cel mai vechi nume așezării noastre, să fie învăluit în straturi groase de mister. Nici titlul articolului de azi, nu are meritul de arunca mai multă lumină, denumirea de președinte fiind complet improbabilă, dar am inclus-o mai mult în contextul momentelor electorale pe care le trăim cu patimă în această perioadă. Rege ar fi prea mult pentru Caspios Aegisos, numele ne latinizat de romani, mai târziu, al conducătorului cetății Tulcei, construită pe actualul colnic Hora, locația Monumentului de Independență. Ar mai rămâne „satrap”, care însă în înțelesul său actual ar fi echivalentul unui conducător despotic, rău… o persoană cu apucături dictatoriale (conform „Dicționarului Explicativ al limbii române”), ceea ce nu are nici cea mai mică legătură cu simpaticul nostru strămoș.

În fapt, denumirea de satrap are origini persane și era purtată de guvernatorii unor regiuni, numite satrapie, care se bucura de o autonomie considerabilă, cu condiția achitării unor biruri și taxe. Dacă vreți o explicație actualizată, satrapul era un fel de vicerege. Acest înțeles a funcționat în perioada de început a Imperiului Persan, care a cucerit și Tracia (din care făcea parte și Dobrogea), în jurul anului 500 î.e.n., vastul teritoriu numindu-se  satrapia Skudra (Skodra). Cu trecerea timpului, conducătorii locali mai mici, au început să fie numiți și ei satrapi, denumire preluată și de către greci (satrápēs) și romani (satrapes), fiind mai mult un fel de protectori de provincii, sau administratori, având datoria de colecta taxele pentru rege, să-i păzească pe oficialii delegați de la curtea regală, să asigure siguranța drumurilor și apărarea supușilor. Era judecătorul suprem și unii aveau chiar o curte strălucitoare, după moda stăpânului rege și o armată proprie. Erau asistați în permanență de un fel de Consiliu, alcătuit din emisarii regelui și un secretar regal, care mai era numit și „ochiul regelui”, care nu e foarte greu de înțeles că pe lângă îndatoririle de oficial îl avea și pe cel de spion. La rândul lor, satrapii cei mari își împărțeau vastul teritoriu în provincii mai mici, pe care le numeau,  în lipsă de imaginație, tot satrapii, conduse de satrapi. Caspios Aegisos, sau mai cunoscut ca Aegyssus, a fost unul dintre acești sub-satrapi, dar nu sub puterea Imperiului Persan, care a trebuit să se retragă din părțile noastre, învins de greci și traci. Așa cum se întâmplă când apare un „vid de putere”, în locul marelui imperiu, s-au format mai multe regate, clădite pe forma și asemănarea fostelor satrapii. Astfel Dobrogea a fost cucerită de odrisi, o alianță de câteva zeci de triburi tracice, care au creat regatul Odris, după denumirea celui mai important trib,  în jurul anului 470 î.e.n., condus de către regele (satrapul) Teres (sau Sitalces), satrapia sa cuprinzând Bulgaria de azi, Dobrogea, nordul Greciei și Turcia europeană. Cum dirijarea unui asemenea teritoriu era imposibilă dintr-o singură capitală, acesta a fost împărțit (reîmpărțit) în zeci de sub-provincii, dintre care una din ele a fost Tulcea, despre care nu știm cum s-a numit până la venirea lui Caspios Aegisos, undeva în jurul anului 380 î.e.n. Așa cum am povestit până acum, lucrurile par destul de simple, de fapt, ele sunt într-o ceață totală, primele mărturii aparținându-i lui Herodot  (484 – c. 425 î.e.n.), care se știe că a scris o operă superbă, într-un melanj complet de istorie și ficțiune. Oricum este primul autor care face referiri la perși, satrapii și odrisi. Se bănuiește că în jurul anului 380, Caspios Aegisos devine conducătorul unei satrapii (sub provinciei) care își avea centrul în cetatea Tulcei, de pe colnicul Hora, administrând o suprafață alcătuită cam din jumătate (mai mult sau mai puțin) din Dobrogea de azi. Mult mai important în această administrație o reprezentau drumurile comerciale din zonă. Cel mai neclar lucru este modul cum Aegisos a devenit satrapul cetății care avea să-i poarte numele: a cucerit-o de la odrisi sau a fost numit de regele odris satrap, după câțiva ani răsculându-se împotriva stăpânului, o practică extrem de răspândită printre aceștia. Trecând peste acest detaliu, care va rămâne probabil pentru totdeauna un mister, Aegisos avea deja o curte formată dintr-un scrib secretar, un proto contabil, care în persană se numea „ganazabara” și o mică armată. Privind „naționalitatea” sa, acesta putea foarte bine fi odris, din neamul tracilor, get, grec sau un mercenar celt (cum am discutat în episodul trecut). Important este faptul că profitând de slăbiciunea regatului Odris, Aegisos devine stăpânul Tulcei, organizându-și micuța capitală de pe colnicul Hora, după model celt (cetatea așezată în vârful unei coline), vorbind o lingua francă formată din cuvinte grecești, în amestec cu persană, getă și celtă. Această comunitate încerca să trăiască după modelul grecesc, dar se distrau precum tracii și celții, consumând mari cantități de vin, și pentru că viața socială greacă era destul de austeră, erau mari admiratori ai luxului și bogăției etalate de curțile orientale persane. Sistemul satrapiilor s-a păstrat în toată perioada în care Aegisos a condus subprovincia Tulcei, dar și mulți ani după aceia, existând mărturii că Alexandru cel Mare l-a aplicat în cadrul uriașului său imperiu, fiind preluat și de urmași săi, pierzându-se încet, cu trecerea timpului. Satrapul Aegyssus avea să-și conducă satrapia magistral până în jurul anului 360 î.e.n., dovadă a aprecierii prestației sale fiind faptul că mica cetate capitală avea să-i poarte numele până în zilele noastre. Ce s-a întâmplat cu el, vom încerca să discutăm într-un articol viitor.

 

Nicolae C. Ariton


No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: