În urmă cu ceva timp, am scris două articole dedicate limbii vorbite la Tulcea, mai bine spus, de-a lungul Dunării de Jos. Făceam cu aceste ocazii o analogie dintre limba vorbită de tulceni și celebra „lingua franca” vorbită pe coastele Mării Mediterane, un amestec în principal de italiană cu spaniolă, franceză și arabă, numită și „levantină” și fără să se supună nici unei reguli lingvistice, ci doar cunoștințelor și imaginației interlocutorilor. Respectând aceiași logică a libertății de exprimare și lingua franca tulceană era construită pe o sumă de cuvinte provenite din limba greacă, turcă, rusă, ceva italiană și română, totul condimentat cu o gestică bogată, adică datul din mâini, tehnică lingvistică care se folosește și în ziua de azi cu mare succes. Continuă lectura
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 