Sări la conţinut

Nave turcești fluviale de Dunăre (1)

30 aprilie 2020


         Misterele Dunării vă oferă un nou serial, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălțean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (1)

autor Tudose Tatu

Acest material reprezintă o primă încercare de sinteză a celor mai cunoscute nave fluviale, unele cu dublă destinație, comercialo-militară,  care au circulat pe Dunăre de la sfârșitul de veac XVI vreme de un secol, până spre anii 1790-1792. La baza alegerii lor a stat atât mulțimea, cât mai ales frecvența apariției acestora în documentele vremii. Povestea lor se va baza atât pe surse românești și străine, dar în majoritate pe cele turcești, având în vedere că Dunărea ce împărătească, au Tuna Nehri cum era cunoscută de osmani, din sus de Belgrad până la marea cea neagră ori Kara Deniz a constituit fluviul cel mai important al imperiului din această parte de lume. Moldova și Valahia, Bogdan și Eflak cum erau cunoscute își vor aduce și ele o contribuție majoră în construcția flotei otomane, Galațiul în privința vaselor de război maritime, fiind al doilea șantier ca importanță din întreg imperiul, după Tersane Amire din Țarigrad, iar Valahia cu vasele fluviale edificate la Căscioarele, pe Dunăre și în satele din preajmă. În acest sens aduc mulțumiri istoricilor turci, în special Doamnei Filiz Yildirim  de la Fırat Üniversitesi  cu a sa teză de doctorat intitulată:18 yuzyilda Tuna nehri donanmasi (1711-1792)respectiv Flota fluvială de Dunăre în secolul XVIII (1711-1792), din care am folosit câteva extrase, dar mai ales notele de subsol. Unul dintre vasele descrise a fost abordat pe larg de domnia sa în paginile 306-310 ale materialului citat.

Ordin strict de la Constantinopol pentru construcția de corăbii în Eflak au Valahia.

Sultanul Selim al III lea perioada de domnie 7 Aprilie 1789 – 29 Mai 1807, poetul cu pseudonimul de „Ilhami” și celebru compozitor, avea să emită în acel an de grație 1793 o serie de măsuri de ordin administrativ menite a îmbunătăţi aprovizionarea Ţarigradului cu grâne.Toate se regăsesc în lucrarea Tableau des nouveaux reglements de l’Empire Ottomancompose par MAHMOUD RAYF EFENDI, ci-devant Secretaire de lÁmbassade Imperiale pres de la Cour d’Angleterre. Imprime dans la nouvelle Imprimerie du Genie, sous la direction D’ABDURRAHMAN EFENDI  professeur de Geometrie et d’Algebre. A CONSTANTINOPLE 1798.Prefața cărții poartă data de prima zi a lunii Muharrrem, 1213 (15 Iunie 1798). Datorită ei, avem explicația unor fapte ce vor marca istoria porturilor Dunării de Jos și a navigației fluvial-maritime mai ales valahe în apele acesteia. Reformele sale vor implica, printre altele și transportul cerealelor din diversele regiuni ale imperiului său lățit pe trei continente. Astfel că avea să se încurajeze achiziționarea și construcția de corăbii. „…Odinioară Marina noastră comercială era foarte mare; Vasele noastre navigau vara și iarna. De câțiva ani datorită anumitor cauze numărul lor s-a redus. Sublima Poartă în scopul de a favoriza pe proprietarii acestor Bastimente și de a facilita importurile în Capitală a tuturor obiectelor necesare, de un an sau 2 au angajat pe principalii noștri Demnitari și alte persoane înstărite, cu dare de mână, să cumpere de la Europeni sau să construiască noi Bastimente maritime, pentru a opera în funcție de sezon în Marea Albă și Marea Neagră. Astfel că Marina noastră comercială astăzi se găsește restaurată…”|[1]

În acest sens măsuri aveau să fie luate și în ce privește principatele dunărene. Flota turcească de mare se confrunta  nu de puține ori cu dificultăți legate de asigurarea partidelor de marfă datorită în parte și situației precare în care se afla flota fluvială de pe Dunăre ce deservea corăbiile grele de transport cu două sau trei catarge. Într-un firman emis de același sultan Selim al III lea din Constantinopol în perioada 30 iulie-8 august 1793, anul musulman 1207, luna zilhicce și adresat de astă dată domnului Țării Românești, Alexandru Moruzi pe turcește Konstantin – zade Aleksandri, ani de domnie, 4 ianuarie 1793 – 17 august 1796, se poruncește acestuia să se îndemne locuitorii trăitori pe malul Dunării să construiască vase și ambarcațiuni în vederea transportului pe fluviu a produselor agricole de primă necesitate ce erau destinate a fi încărcate ulterior pentru Constantinopol. Un firman foarte important pentru istoria navigației și construcțiilor de nave, nu numai pentru Kara Iflak cum mai era cunoscută pe atunci Valahia, dar prin extensie și Moldovei. Care spunem noi asigura în proporție mult mai mare necesarul de cherestea și lemn pentru prea Înalta Poartă a Fericirii. Aflăm detalii care ne permit să aruncăm o nouă lumină asupra tipurilor de nave aflate în circulație pe Dunăre și coroborându-le cu alte date, ne permit să clarificăm unele aspecte ce au scăpat istoricilor ce nu au avut preocupări în domeniul navigației.Vine din negura vremurilor fiind parcă o poveste nemuritoare din 1001 de nopți. „Selim han, fiul lui Mustafa, veșnic biruitor! Pildă printre emirii neamului Mesiei, voievodul de acum al Valahiei, voievodul Konstantin –zade Alexandru sfirsitul să-ți fie cu noroc! Când va sosi înalta parafă împărătească să-ți fie cunoscut că Țara Românească fiind ca și chilerul înaltei mele Porți, este deosebit de important să se depună eforturi desăvârșite pentru a se crea necontenit posibilități de ușurare a transportului de zaherele din țara amintită mai sus, pe fluviu, precum și în vederea îndeplinirii celorlalte slujbe împărătești ale mele.”|[2] Dunărea, arteră ce lega Europa de vest de Orient și regiunile vestice ale Valahiei de portul ei maritim de la Dunărea de jos, Ibraila, are cel mai lung parcurs pe teritoriul principatului și era firesc după alte mărturii ale călătorilor străini, să poarte pe apele ei o mare mulțime de nave fluviale aparținând locuitorilor țării. Cu timpul însă se pare că aceasta flotă se diminuase considerabil fiindcă însuși sultanul menționa. „De fapt din partea Țării Românești se depuneau străduințe pentru construirea șăicelor și „acik” și a altor caice de acest fel, spre a fi folosite în vederea transportului zaherelelor care urmau să fie încărcate în corăbiile de Capan, pentru a fi aduse la Înalta mea poartă, fie la alte treburi importante. Dar de mulți ani încoace – continua firmanul  – locuitorii Țării Românești nu mai depun eforturi în această privință și după cum s-a dovedit, motivul este că „luntrele” (tekne) lor sunt folosite de alții.”|[3]


[1] MAHMOUD RAYF EFENDI, „Tableau des nouveaux reglements de l’Empire Ottoman”, CONSTANTINOPLE,1798

[2] Mustafa A.Mehmet, „Documente turcești privind istoria Romaniei”, vol.III 1792-1812, Ed.Academiei RSR, Bucuresti, 1983, Doc.23 Pag. 50-51

[3] Idem

 

 

 

 

One Comment leave one →
  1. 1 mai 2020 13:04

    A republicat asta pe Marina Costa și a comentat:
    Informatii foarte interesante, multumesc autorilor din Galati si Tulcea!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: