Nave turcești fluviale de Dunăre (4)

---

         Un nou episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton

---

Nave turcești fluviale de Dunăre (4)

autor Tudose Tatu

În raportul  “ambar emini” respectiv eminului hambarelor de Isaccea, anume Halil, se va menționa existența unui asemenea vas.|[1] Datorită înghețului Dunării lui îi fusese transferată sarcina de a conserva și repara vasele de acest ultim tip existente în adăposturile de iarnă ale armatei și în alte locuri. Navele cu acest nume erau  folosite pentru transportul de zaherea/provizii alimentare, praf de pușcă și muniție pentru tunurile marinei militare, cât și pentru transportul de trupe dacă era necesar. Fiecare dintre aceste vase construite destinate pentru transport aveau o capacitate de 500 kile de zaherea. 13 328 kg. la sfârșit de veac 17 ar fi însemnat totuși puțin.|[2]

Desigur în timp capacitatea acestora avea să crească, după necesități. Pe aceste nave conform documentelor ce acoperă perioada anilor 1739-1788 achipajul era format de obicei dintr-un reis/căpitan, timonier, șef de echipaj/ielchegiu, marinari și un număr de 8 vâslași. |[3] Deși nu foarte des numărul de vâslași scădea la 7. Apoi la 5 2027 și chiar la 3 2028 în vremea conflictului ruso-turc dintre anii 1768-1774, urmare pesemne a distrugerilor masive și capturării de către ruși a vaselor mai mari. Așa indică documentele turcești.|[4] Pe timp de război, ca armament vasul de tip üstü açık avea dispus la bord un tun.|[5] Responsabil de toate aceste vase în cadrul flotei era  Açıklar ağası  adică Aga vaselor acik. Subordonat amiralului flotei de Dunăre sau cum mai era cunoscut Tuna Donanması kaptan reprezenta  un ofițer care răspundea de vasele üstü açık în schelele dunărene, în ce privește construcția, reparația, dotarea și dispunerea acestora. Mai avea în grijă pe neferii/soldatii de la bordul lor, proviziile și alimentele etc. Sarcina sa era să țină situația vaselor de acest tip din  marina fluvială de Dunăre, făcând observațiile de cuviință și păstra registrele necesare ale acestora. Pe baza constatărilor din timpul vizitelor prin schelele fluviului el emitea apoi instrucțiuni și lua măsuri pentru reconstrucția sau reparația acik-urilor de Dunăre până când se acoperea numărul necesar, solicitat de flota fluvială. În scopul de a beneficia de toate üstü açık existente el supraveghea ranfluarea celor care eșuaseră prin bălți, pe praguri, sau din alte motive erau avariate, dând ordine să fie reparate până când deveneau reutilizabile. |[6] Era deasemenea foarte important de a le apăra de distrugere în lunile de îngheț ale Dunării|[7] și a le proteja împotriva furturilor.  În plus el supraveghea calculele privind necesarul de alimente și salariile tuturor angajaților pe vasele üstü açık utilizate în serviciile importante de pe fluviul împărătesc, trimițând situațiile înregistrate la biroul Visteriei armatei.|[8] Aga de üstü açık era deasemenea responsabil pentru expedierea și trecerea vaselor încărcate cu zaherea sau muniții prin zona gherdapurilor, zona Porților de fier pe turcește Demirkapi, și a celor de la Inik și Tahtalia. Neexecutarea sau  întârzierea în îndeplinirea acestor sarcini   de către Agă antrenau după ele revocarea acestuia din funcție și sancționarea sa în diverse moduri.|[9] Pentru a executa prompt toate aceste îndatoriri uneori a fost necesar de a se numi mai mult de un singur Agă având cunoștințele și priceperea pentru a gira distribuirea și administrarea lor. Sarcinile erau împărțite între agalele numite ținându-se cont de proximitatea fizică dintre schelele fluviului. Așa a fost cazul în anul 1790. Pe 26 aprilie a anului respectiv pentru înregistrarea, construcția, reparația, expedierea și administrarea acestui tip de vase pe țărmurile Dunării de la Niğbolu până la Măçin și İbraila au existat doi Üstü açıklar ağası. Deoarece İsmail, İbraila, İsakça și Măcin erau localizate la mică distanță unele de altele administrarea acestor ținuturi a fost încredințată fostului serdar de Isaccea, pe nume Haseki Ahmed. Cealaltă zonă din amonte de Ibraila până la Niğbolu/Nicopole a fost condusă de Hacı Mustafa-zade Aliş din Rusçuk.|[10] La dispoziția Agăi de Üstü açık-uri se aflau ofițeri ai ținuturilor unde aceștia acționau. Astfel a fost asigurată o mai bună și rapidă funcționare a serviciilor flotei. În anii 1739, |[11] 1740,|[12] 1746 |[13]1768 |[14]1770|[15] 1771|[16],1778|[17] salariul lunar al unui Aga de üstü açık a fost de 500 de kuruși. Din surse majoritatea turcești se poate observa situația inventarului navelor üstü açık pe Dunăre, mai ales în vremuri de conflict militar.

---

[1] BA C. AS. 503/20994 Başbakanlık Osmanlı Arşivi/ Cevdet Tasnifi/ Askeriye

A. Pul, “Osmanlı Tuna Donanmasının Üstüaçık Gemileri”, s. 312.

[2] Tahir Sevinç – 1695 ve 1696 Avusturya Seferlerinde Organizasyon ve Lojistik – Marmara Üniversitesi Türkiyat Araştırmaları Enstitüsü Türk Tarihi Ana Bilim Dalı Yeniçağ Tarihi Bilim Dalı Basılmamış Doktora Tezi, İstanbul, 2010, XI+280 sayfa, pag. 176.

[3]  BA, MAD. d. 9940, s. 65-66. (17 Mayıs 1739) mai

BA, MAD. d. 13761, s. 287. (8 Nisan 1773) aprilie

BA, MAD. d. 9940, s. 65-66. (17 Mayıs 1739); mai

BA, C. BH. 194/9111, Belge 1. (7 Ekim 1763); octombrie

BA, C. BH. 141/6790, Belge 1. (13 Nisan 1788) aprilie

Başbakanlık Osmanlı Arşivi/ Cevdet Tasnifi/ Askeriye 1050/46151. (28 Nisan 1781); aprilie  in continuare BA, C. AS.

BA, MAD. d. 8531, s. 228. (7 Ekim 1772) octombrie

[4] Ayse. Pul, “Osmanlı Tuna Donanmasının Üstüaçık Gemileri”, s. 294.

BA, MAD. d. 13761, s. 287. (8 Nisan 1773) aprilie

BA, MAD. d. 8531, s. 228. (7 Ekim 1772) octombrie

[5]  Silahdâr Fındıklılı Mehmed Ağa, Silahdâr Târihi (1095-1109), c. 2, s. 753.

[6]  BA, MAD. d. 10051, s. 22. (30 Nisan 1790)

[7]  BA, MAD. d. 10051, s. 292. (16 Kasım 1790).

[8] BA, MAD. d. 10051, s. 27. (1 Mayıs 1790);

BA, MAD. d. 10051, s. 40. (10 Mayıs 1790

[9] BA, A.DVNS. MHM. d. 108, s. 283, h. 1199. (4-13 Mayıs 1696) Başbakanlık Osmanlı Arşivi/ Bab-ı Asafi Divan-ı Hümayun Mühimme Kalemi Defterleri in continuare BA.A. DVNS. MHM. d. :

[10] .BA, MAD. d. 10051, s. 27. (1 Mayıs 1790) BA, MAD. d. 10051, s. 22. (30 Nisan 1790);

[11]  BA, MAD. d. 10337, s. 254. (16 Mart 1739)

[12]  BA, D. BŞM. d. 2371, s. 6. (17 Kasım 1740)

[13]  BA, MAD. d. 6584, s. 6. (3 Mart 1746)

[14] BA, MAD. d. 13761, s. 280. (11 Ekim 1768); BA, MAD. d. 8531, s. 225. (11 Ekim 1768)

[15]  BA, MAD. d. 13761, s. 283. (10 Şubat 1770)

[16]  BA, MAD. d. 13761, s. 286. (12 Mart 1771)

[17] Ayşe Pul, “Osmanlı Tuna Donanmasının Üstüaçık Gemileri”, Tarih Okulu Dergisi, Yıl 7, S. XVIII, Haziran-2014, s. 296.