„Misterul ținutului Covurlui… (ep.1)

ro-vector


Scriitorul gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, ne-a trimis un material, special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o va povesti în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită. 


  Ceva despre ținutul zis Covor au Covur devenit Covurlui

  Pe vremea străromânilor de sfârșit de veac IX, o seminție turanică urmându-și calea dinspre soare-răsare mânată de vânturile aspre de amiazănoapte-răsărit de ziuă, avea să dea navală pe drumul vechi al stepelor în căutare de pășuni, ape și sare.

   Mai puțin pâine.

   Ei erau pecenegii și aveau să fie urmați la mic interval de timp de frații lor de aceeași limbă, cumanii, neamuri călărețe, gâlcevitoare, cu aceleași obiceiuri de transhumanță periodică precum autohtonii pe care aveau să-i tulbure vreme de vreo câteva sute bune de ani.

   De la ei aveau să ne rămână cateva zeci de cuvinte printre care și numele antebelic de veac XX al judetului Galați.

   Ținutul Covurlui.

   Tulburarea produsă de năvala lor, pesemne moștenită cultural, dacă nu și genetic, generații la rând, avea să se abată tâlhărește și asupra capetelor mai luminate ale istoriografiei locale de veac XX.

   Doar așa se explică afirmațiile unui respectat de altfel istoric, chiar dacă a fost categorisit drept informator dovedit al tuturor colegelor de la biblioteca V.A.Urechia, cu gogeamitea dosar la CNSAS, privind povestea spațiului nostru dintre ape.

   Cităm:

 „… Organizarea ținuturilor Moldovei, delimitate la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea implica și existența unei reședințe pentru administrația ținutală.

   Ținutul Covurlui este constituit tot în această perioadă – sfarsit de secol 14 si inceput de veac 15 – căci în scrisoarea din 1 septembrie 1435* prin care Iliaș și Ștefan anunțau regelui Vladislav împăcarea lor, se vorbește de „morile de la Covurlui.” |[1]

 Este vorba de Iliaș voievod care scria regelui Poloniei că s-a împăcat cu fratele său Ștefan împărțindu-și Țara Moldovei,  și că i-a dat acestuia între altele cetatea  Kilia cu vama și cu iezerele ce ascultă de această cetate și așezarea Vaslui cu ținutul ce ascultă de acesta și ținutul de la Tutova și târgul Bârladului  cu tot ținutul și morile Covurluiului  și așezarea Tecuci cu tot ținutul, și Oltenii…”|[2]

  În zona noastră  apar în clar după cum aveți ocazia să observați doar ținuturile Kilia, Vaslui, Tutova, Bârlad și Tecuci

  Așadar afirmația lui Paul Păltânea, căci despre el este vorba, e complet anapoda deoarece în documentul citat nu se specifica termenul de  „ținutul Covurluiului” ca în cazul celorlalte menționate.

   El însă va continua divagația sa, demnă de niște cauze niscaiva mai bune.

  Dumitru Ciurea afirmă că în documentul din 1 septembrie 1435 nu apare un ținut al Covurluiului ci „morile covurluiene”  sau „de la Covurlui”, fără a preciza la ce se referă acest toponim.|[3]

    Istoricul ieșean trecut și el la cei drepți, medievist de excepție, a avut perfectă dreptate, după cum se observă.

Tot autorul Istoriei orașului Galați…va face apel și la magistrul său.

  Constantin C. Giurescu socotește că prima mențiune  sigură a ținutului este din 15 iulie 1448.?!|[4]

    N.Iorga crede că aceste mori erau pe apa Covurluiului.|[5] 

    Nici unul, nici celălalt nu au dreptate.

   Primul având in vedere dania Moldoviței din 1445 februarie 20 anul 6953 de la facerea lumii în care se vorbește de Covur, zonă menționată ca fiind dincolo de Prut într-un document prezentat puțin mai jos.

   Al doilea greșea și el după cum va sublinia în acest caz istoricul local al Galaților.

    Este sigur că aceste mori, acum în stăpânirea lui Ștefan – Ștefan II la 1435 nn. – sunt totuna cu cele dăruite de Petru al II lea lui Cernat Ploscarul la 15 iulie 1448, jumătate din morile noastre (domnești nn.) de la Covurlui de pe Prut.|[6]

   Nu numai lui Cernat ploscar ci și fratelui său Ștefan desigur Cernat, sublinierea noastră

    Iată  extrasul din danie

    …Și jumătate din morile noastre de la Covurlui pe Prut să-și facă dom – casă cum s-a tradus.

    Morile erau pe Prut.

   Asta îl face pe Paul Păltânea să concluzioneze ritos, chiar și în lipsa documentelor.

   Deci mențiunea din 1435 se referă la ținut și nu la  apa Covurluiului.|[7]

   Haideți să vedem dacă este așa sau nu.

   Observație:

   În baza toponimiei cel puțin, având în vedere originea turanică a cuvântului, a se vedea observațiile lingvistului Alexandru Philippide, aceste ținuturi despre care se vorbește cu atîta nesaș, erau mult, mult mai vechi.

   De veac X.

   Un număr de trei dintre ele ar fi purtat chiar nume de sorginte turcică, pecenego-cumană și anume:

  Ținutul Vaslui ce va cuprinde și actualul județ Bacău, a se vedea Tazlău și etc. cu daniile ulterioare.

  Ținutul Tutova cu centrul său comercial de la Bârlad

  Ținutul Tecuci , capătul țării, până în gârla Suhurlui pe limita de la 1448.

  Un altul contemporan perioadei ar fi desemnat o origine transilvană, posibil de la obârșia Oltului, având în vedere obiceiurile de transhumanță oiereasă de la acea vreme.

   Oltenii cu două posibile locații pe Prut ori  la Măxineni, actuala Independența.

   Despre ultimul există mai multe informații

   Ținutul Kilia  a se vedea limita teritoriului cetății, limită prezentată mai jos.


[1] M.Costachescu – Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare Vol.II pag. 682

Paul Paltanea _ Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

V.Lungu – Tinuturile moldovenesti pana la 1711 – Cercetari istorice IV, 1928 pag. 108

[2] Costachescu Mihai – Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, vol II, Iasi, 1932  pag.682-683

[3] Paul Paltanea – Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

Nota 5

  1. Ciurea – Organizarea administrativa …pag. 158

[4] Constantin C. Giurescu – Istoria romanilor, II, ed.a III-a, 1940, pag.405.

Paul Paltanea _ Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

Nota 5

[5] N.Iorga istoria poporului romanesc, i, pag248

Paul Paltanea _ Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

Nota 5

[6] Paul Paltanea – Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

[7] Idem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s