Sări la conţinut

„Misterul ținutului Covurlui… (ep.3)

13 iunie 2021

tatu 2013


 Continuăm foiletonul scriitorului gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, trimis  special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o povestește în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită. Astăzi, penultimul episod.


Centrul de putere trecătoare al fraților Cernat ploscar și Ștefan

   Demonstrația lui Paul Păltânea, bazată pe o curioasă logică lipsită de suportul documentar referitor la ținut se încheie după cum urmează:

   „…Deci mențiunea din 1435 se referă la ținut și nu la  apa Covurluiului.

   Nu există nici-un temei ca să nu admitem că Galații au fost centrul administrativ al  ținutului Covurlui. |[1]

  Aventurându-se într-o afirmație iarăși nesusținută după cum ne indică cele subliniate, în plus el mai face și o alta, e drept într-o notă de subsol.

    Nu împărtășim opinia lui Dragoș Moldoveanu(sic) că ținutul s-a constituit în jurul unui  „târg de vale sau un sat mai răsărit” ce ar fi fost pe pâraiele Covurlui sau Horincea.|[2]

   Parțial, în acest caz are dreptate în privința localizării pe cursurile de apă menționate.

   În schimb problema târgului de vale sau a satului mai răsărit implica o cu totul și cu totul altă abordare.

  Centrul de putere teritorială în vremea aceea era la acel  “dom” despre care se face vorbire în dania acordată fraților Cernat la 15 iulie 1448/6956 doc. 280

…Și jumătate din morile noastre de la Covurlui pe Prut să-și facă dom – casă (sic) |[3]

   El se afla situat pe Prut cel mai probabil la vadul de trecere al râului, situat strategic pe drumul ce avea să ducă spre Kilia.

   Ce era de fapt acel „dom”?!

   Avem să spunem pentru început că „dom” nu este un cuvânt de origine slavă, cum pare la prima vedere, ci provine din latinul „domus”, cuvânt preluat de migratorii veniți dinspre soare răsare de la autohtonii străromâni, ca și termenii de biserică/basilica devenit seraka și crkva, țerkva sau posada.

  După cum a explicat renumitul istoric român Alexandru I. Gonța. considerat drept “unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei medievale românești din aria est – carpatică.

   Iată ce sublinia apăsat domnia sa, referindu-se la semnificația și statutul respectivului „dom”

 „…Instituțiile „dom” sau „dvor” aflate la distanță de drumurile strategice și comerciale, deși fuseseră și centre fiscale de ocol, nu pot ține pasul cu acele care deveniseră centre  aglomerate de meseriași și negustori în jurul unor cetăți.

  Așa stând lucrurile, formula „unde este curtea” nu servește ca indicativ la identificarea unei localități, ci arată scaunul sau centrul unei stăpâniri militare, fără a mai vorbi că expresia „unde a fost curtea lui…” folositî în documentele din secolele XVI si XVII, ar fi trimis la niște ruine greu de găsit după 200 de ani.

   Ele însă își vor pierde ulterior statutul în favoarea târgurilor.

   Galațiul probabil va deveni targ la 1495. Urmare unei hotărâri domnești.

    Centrele  aglomerate de meseriași și negustori în jurul unor cetăți de la confluențele râurilor, de pe marile drumuri strategice vor fi declarate de voievozi ca centre de ocoale|[4] și ținuturi administrative. În ele domnia va fixa vămi de tranzit și la desfacerea produselor, va numi vameș, vornici de ocoale și, mai ales, pârcălabi de ținut ca șefi militari ce rezidau în curțile devenite cetăți, creind o a treia treaptă în ierarhia feudală…|[5]

    Tot el va sublinia apăsat în două rânduri referitor la “dom”

    Acestea reprezentau „ centre militare și administrativ-fiscale, recunoscute de domnie după ce ele au fost organizate de comunitățile megieșești…” |[6]

    Și tot el în altă parte

 „….așezământ sau centru al puterii economice…” |[7]

    Așadar „domul” fraților Cernat, scaun sau centrul unei stăpâniri militare se situa pe Prut în preajma morilor domnești din care jumătate aveau să le fie date drept danie, ca și dreptul de a încasa vamă.

   Prezentăm fragmentul de danie, datat  15 iulie 1448/6956 pentru iluminarea celor interesați.

   …Și Iezerul Covurluiului cu gârla,

   Și unde a fost Cudrea,

   Și pe Prut, Fărești – satul exista cu numele posibil a intemeietorului sau fostului proprietar

   Și Gârla Flămânzilor,

   Și jumătate din morile|[8]noastre de la Covurlui pe Prut să-și facă casă.|[9],           

    Și jumătate din pădure,

   Și jumătate din steze,

   Și din pești,

   Și din tot venitul, și pe apă și pe uscat, să le fie jumătate,

   Și pe aceeași parte a iazului să-și facă dârstă,

   Și de la iaz la vale pe Prut să le fie lor din toate târguielile această vamă, și pe apă și pe uscat,

   Și seliștea Folteștilor…”                      

   În privința vămilor Alexandru cel Bun este cel care a desființat sistemele diferite în număr de 4 și a fixat unul general pe toata Moldova.

   Privilegiul său a fost acordat „sfetnicilor şi orăşenilor din tîrgul Liovului” şi negustorilor din Galiţia la 6 octombrie 1408, după alții în 8 octombrie.

  “…Şi am făcut așezămînt despre vămi în țara noastră şi am încheiat ….

   Domnul moldav avea să se inspire din codificarea vamală tătărească. El avea să împartă centrele vamale după localitățile unde avea să se perceapă vama, anume:

   vămi de hotar, vămi de strajă, vămi de vad, vămi mari, vămi mici, vămi locale.

    Documentul face referire explicită la cântar, după unii reduși mintali, drept denumire slavonă. Aș, era turcică având în vedere măsura  de greutate tătaro-musulmană aflată în uzul zonei la acea vreme și hăt după aceea, vezi venitul cântarului și povestea sa. Legislația nouă moldavă aplica vama nu numai pe cap de vită, ori povară – greutatea pe care o putea duce un cal pe samar, echivalenta cu 160,625 kg. nn.|[10].- ci și pe valoarea curentă a mărfurilor în locurile de vămuire.|[11]

   Sumele plătite ca vamă depindeau de calitatea mărfii.

   Pentru cele ce ieşeau din Moldova cuantumul  taxelor depindeau şi de ţara de destinaţie.

   Legislația cuprindea desigur și mărfurile exotice, numite tătărăşti fiindcă veneau dinspre răsărit, ca de exemplu mătase, piper, tămâie, vin grecesc dulce, etc

    Unele articole doar treceau pe drumurile Moldovei, constituind tranzitul vamal, fiind vândute în alte ţări.

…Iar liovenii ce vor merge la Brăila , după peşte, la vama de margine sau la Bacău sau la Bîrlad, acolo vor da de grivnă cîte un gros şi jumătate, iar carul şi peştele să nu li se ia . Şi acolo va lua pecete şi va veni slobod la Suceava …

 Domnitorul moldav la 1408, avea să numească vama de la Bacău sau Bârlad, cea destul de aproape de noi  drept „vamă de la margine”, afirmaţie care a fost interpretată diferit. Bogdan Petriceicu Hașdeu, cărturarul, referindu-se la termen avea să spună că acesta însemna  aproape de graniță. Alt istoric român C.Giurescu  menționa că aceasta ar fi fost ultima spre sud raportată cu cea de la Suceava. Menționăm ca Bârladul se afla la distanța de 87 kilometri de Tulucești, unde se va fi aflat capătul spre Brateș, vad și Basarabia al Valului lui Traian. Indiferent de statul acestuia de la 1448, vama situată  de dincolo de valul lui Traian și viitorul județ Covurlui, cea cedată temporar  fraților Cernat nu va mai apare mai târziu în cursul aceluiași secol. Într-un document ulterior din vremea lui Ștefan cel Mare din 24 septembrie 6976 ergo 1468, se vorbește tot ca danie.

  …Și jumătate din iezerul Covurlui

Și jumătate din gârla <Covurluiului>

Și satul de lângă morile de la Prut unde a fost Fara,

Și pe Covurlui <satul> anume Rădicești

Și mai sus unde a fost satul bulgăresc

Și la obârșia Gerului seliștea anume Cernăteștii….

Vedeți că nu se mai vorbește de vamă, semn că aceasta fusese desființată.

Acest document în schimb ne ajută la identificarea morilor, mori situate explicit pe râul Prut.

Unde a fost Fara, sublinierea noastră, stăpânul și pesemne întemeietorul satului, era la acea dată decedat.

Așezarea ar fi fost situată pe teritoriul satului Stoicani, în zona astazi desecată a Bălții Brateșului.|[12]

Așa cum vor preciza un număr de doi cercetători.

  Casa despre care se vorbește în documentul de mai sus, chiar dacă ar fi fost reședință, curte boierească, în același timp era și punct de percepere al vămii pentru trecerea  spre Vadul Cârstei.

   Vadul desigur era un punct strategic.

   Vama se afla situată  evident cât se poate de aproape de vadul de trecere al Prutului – Vadul Cârstei devenit ulterior Vadul lui Isac. Credem că vama se afla la Fărești unde se vorbește ulterior la 1468 și de respectivele instalații.

   Nu se cunoaște statutul ei, având în vedere distanța temporală dintre anii 1408 și 15 iulie 1448/6956 și eventualele evoluții și modificări ale statutului de vamă.

    Având în vedere importanța legăturilor comerciale pe uscat și a drumurilor de la acea dată pe relația Transilvania-Kilia, credem că aceasta se situa fie în categoria vămilor de margine, sau vamă de vad având situarea ei la trecerea peste râul Prut, fie în cel mai rău caz al vămilor interne, oferite apropiaților domniei.

   Peste ani și ani drumul comercial spre Kilia pornea de la malul Prutului de la Kolibache, mergând la Tobak și apoi la Burlack Agi, drum complet pustiu în afara localităților menționate, situate la distanțe deosebite una de cealaltă. Trecea pe lângă satul Kyrgysu situat la est, după care urma un cot prronunțat spre nord-est până la satul Balykschy, drum de asemenea pustiu. Calea de comunicație se intesecta apoi în capătul lacului Kodscheiol, de fapt Kodja Ghiol, o cale pornind spre sud prin satele Jerakiui,Kurmankiui, Kitai, Derwish kiui, Omarbi și în sfârșit Kilia.

   Având în vedere pustietatea sa de la 1769/1770 din harta generalului Friedrich Wilhelm von       Bawr,|[13] putem conchide că acesta nu se deosebea cu nimic în urmă cu 321 de ani, fiind folosit doar de caravanele negustorești, întărite cu soldații călări, lefegii, drept strajă.

   Privilegiul de vamă acordat fraților Cernat a fost valabil cel puțin pe perioada  1448-1465 cel mai târziu 1468.

  Simptomatic este faptul că în actul de la 1468 nu se mai specifica dreptul de a încasa vamă.

    Amintim că cetatea Kilia a fost cucerită de Ștefan cel Mare la 1465, dată când va dispare complet și culoarul angevin, granița moldo-valahă fiind împinsă pe Siret, tocmai pe ramura sa sudică ce va deveni ulterior Sirețel.

  Zona Vădeni …. 

  Ce insemna de fapt Covurlui

   Covurluiu – uscăciune, iarbă uscată, fân – în cumană uscat in Codex Cumanicus – ui fiind vale sau depresiune, deci însemnând Valea cu iarba uscată sau Valea cu fân, ceea ce ar defini excelent condițiile climatice ale Podișului Covurluiului de astăzi. |[14]

   Vezi definiția lingvistului Alexandru Philippide.

    În acest sens avea să aibă loc un transfer al caracteristicii peisajului geografic, către iezerul atât din Țara de jos a Moldovei, cât și celor din sudul Basarabiei istorice.

   Prima mențiune a termenului apare într-o danie veche domnească la un reper geographic, desigur ţinut numit Covur.

   In  1445 februarie 20 anul 6953 de la facerea lumii

   “ Ştefan voievod face cunoscut că a dat şi dă sfintei manastiri Moldoviţa,

     jumătatea iezerului de la Covur

    şi jumătatea acelui iezer de la Covur care dă în Ilp, cu toate veniturile,

   şi vama din toate părţile Covurului.                                   

    De la cine va prinde peşte acolo, călugării vor lua jumătate din venit şi din vama pe uscat.

   Cine însă ar cuteza să ia măcar un groş  din acel venit al călugărilor, fără voia lor, acela să fie blestemat  şi va fi aspru pedepsit  şi de înălţimea sa.

    În anul  6953 (1445) februarie 20.”|[15]

   Covur, Covor, sigur nu este iezerul Covurlui cel dintre Folteşti şi Chiraftei, cum ar pare la prima vedere şi a părut altor istorici nedeprinşi cu geografia, sau chiori. E o denumire generică dovadă pasajul următor.

    Jumătatea acelui iezer de la Covur care dă în Ilp, face referire la iezerul “Cuhului” ori “Cohorlui” sau “Cugurlui” ultima denumire dupa vorovirea rusească unde H = G.

   Să specificăm că dania mănăstirii Moldoviţa nu putea fi înstrăinată, vezi blestemele la adresa celor ce ar fi schimbat destinaţia ei, avându-se în vedere obiceiurile vremii şi cutumele privind mai ales daniile ecleziastice.

  A doua este cuprinsa în dania acordata fraților Cernat la 15 iulie 1448

…i selisce Minevo na Kovralui…

..i iazera Kovraluiskii sî graluiu…

…I polovina otî mlinovî nașihî Kovrăluiskihî, na Prutia…|[16]

  A treia este vorba de o Danie către pan Ulea și fratelui sau  Iuga din 1448 septembrie 3

…i-am dat, în țara noastră, în Moldova, satele (na kovrâluiu) jumătate de sat din Ungureni de la Nevira și jumătate de moară, și Sperlești, pe Turlui, și Procesti, mai jos de Sperlești, și Negăsești, în dreptul Sperleștilor, și Bașoteni pe Tazlău, și seliștea lui Petrila, și Tisești, pe Trotuș, și Budești…” |[17]

   Subliniem însă că numele satelor apar ca și personajele, într-un act mai vechi cu 10 ani, iar locația așezărilor ar fi fost aceiași tot pe kovraluiu, într-un document de cancelarie emis la Suceava în 18 mai 1438 

 “…Giurgiu Ungureanul și a dat de bunăvoia lui, din vislujenia sa, nepotului său de soră, <U>lea, și fratelui său, Iuga, două sate pe Turlui, anume Porceștii si Neaghisești, iar după moartea lui, unde este “dom” lui, pe Nevira, jumătatea acelui sat, lui Ulea singur…”|[18]

  A patra mențiune de termen, de data aceasta varianta Covor e într-o întărire de danie din 22 septembrie 1448 Suceava anul 6956 de la facerea lumii, acordată de Petru voievod mănăstirii Moldovița

    Cu mila lui Dumnezeu, noi, Petru voievod, domnul Ţării Moldoveneşti

    Facem cunoscut, prin acest uric al nostru, tuturor acelora ce îl privesc sau citind înţeleg şi tuturor cari au datoria să cunoască aceea ce am hotărât cu acest uric al nostru, şi am dat mănăstirii noastre numite Moldoviţa  jumătate din lacul nostru care iese  din Dunărea  anume Covor, < şi jumătate> din tot peştele eşit la pescuit  de pe <lacul> ?!mare şi din toate lacurile mici şi din gârla mare, care iese din Cuhului şi se varsă în Ialpug…|[19]

   Că nu este vorba de iezerul Covurlui cel de la Folteşti este cât se poate de clar.

   Acesta era “…lacul nostru care iese din Dunărea anume Covor…”

   S-ar pune întrebarea legitimă, nu cumva Covor, Covur să fie Cahul?!

   Şi el ar fi putut ieşi din Dunăre  împărţit se ştie în două, ori Carte sau Cartal, fie chia Cuhurlui după cum menţionează o danie ulterioară.

  Nu era așa după cum o va dovedi ul alt document.

   Următorul domn al Țării Moldovei, Alexăndrel fiul lui Iliaş I, un copil în vârstă de 11 ani, domnitor între  21 februarie – 27 august – 12 octombrie 1449 va reconfirma şi el dania mănăstirească. Deh, orice schimbare de putere implica şi schimbare de proprietăţi pe atunci. El ne va lumina, şi va pune capăt oricărei controverse. Nu va mai apare, atenţie: jumătate din lacul nostru care iese  din Dunărea  anume Covor.

    La 1449 (6957)august 26 din Suceava  Alexandru  voievod, confirma dania, împreună cu boierii săi mari şi mici „… am scris şi am hotărât cu sufletul nostru să dăm mănăstirii Moldoviţa unde este hramul Bunavestirei preasfintei născătoare de  Dumnezeu, jumătatea  lacului  Cuhului care  izvorăşte din Dunărea şi jumătate din golful?! Uliglig şi jumătate din lacurile  mici ce aparţin Cuhuluiului.

    De la toate  acele lacuri: jumătate de câştig de la pescăria obţinută pe apele Unârii și Uvitnii, capetele lacului Cuhului, şi jumătate din vama de la carele umplute cu peşte, atât pe mare cât şi pe uscat, şi jumătate din tot <venitul> oricât ar proveni din judecarea pricinilor (certurilor)  şi din amenzile de acolo…”|[20]

    Dania se va transfera, în schimbul lacului Covor, se va da lacul Cuhului. Termenul de golf, deh traducătorul, se poate citi drept liman, mai aproape de descrierea sa geografică. În schimb este mai greu de identificat denumirile de Uliglig, Unârii şi Uvitnii. S-ar putea ca primul să fi reprezentat o rădăcină a termenului de Uliu devenit apoi în vremea turcilor Kartal, şoim, iar apoi sub ruşi Orlovka, cum este şi astăzi sub ucrainieni. Cuhului reprezintă de fapt lacul Cugurlui de formă aproape circulară cu o suprafaţă de 82 km2  cu o adâncime medie de 2,5 metri

   Iată detaliile geografice cu privire la el.

   Cugurlui, lac in jud. Izmail, la Sud de lacul Ialpuh, cu care comunică printr-o strâmtoare.

   Poziţiunea geografică: 45 15′ 30” si 45 21′ latitutine şi 26 23′ longitudine de meridianul din Paris.

   La Nord de lac se află satul Cugurlui.

   Lungimea lacului după diagonala cea mai mare este de aproape 13 kil. iar după cea mai mică de 9 kil.

   E înconjurat de mlaştini, acoperite cu stufării. În aceste stufării se găsesc o mulţime de raţe şi gâşte sălbatice.

   Apele lacului comunică cu braţul Chiliei prin trei gârle, cari toate se unesc formând una singura, ce se varsă lângă cetatea Izmailului, în braţul Chilia.|[21]

   Două dintre ele ar fi purtat în evul mediu numele de Unârii şi Uvitnii…U nârii la… U Vitnii la..

   Uvitnii se regăseşte şi astăzi în vocabularul limbii ruse “uviti” = a încolăci, a lega de jur împrejur, a înfăşura, a acoperi, ceea ce ar însemna tradus “Răsucita” sau “ Încolăcita” fiind vorba de o gârlă.

   Corelând acum dania pentru Moldoviţa cu cea acordată Homorului, credem că daniile de 2 şi 3 care de peşte scutite de vamă acordate celor două lăcaşuri de cult, au acoperit cel puţin toată perioada 25 august 1445-5 octombrie 1454.

   Vama la trecerile peste ape, transbordarea cu podurile umblătoare, bacurile de astăzi, va purta ulterior denumirea de “brudină”.

  Dacă cumva călugarii ar fi achiziţionat peştele din zona bălţilor din sudul Moldovei sau de la Dunăre, ar fi fost scutiţi de vama la care aveau dreptul de a o încasa fraţii Ştefan şi Ploscar Cernat, al căror privilegiu era încă în vigoare. Familie care deţinea proprietăţile de la Nord de Valul lui Traian situate între Siret și Prut, via lacul Brateș, conform actului de danie din 15 iulie 1448/6956   aflat în vigoare până în   24 septembrie 6976, ergo 1468.

   Ca o ultimă subliniere pe atunci, 1454,  vestitul “culoar angevin” unguresc, respectiv Braşov-Focşani-Brăila cu ramificaţia Focşani – Valul lui Traian – Valul lui Traian de Sud – Kilia  era controlat de Iancu de Hunedoara, cel care deţinea şi Kilia, încă de la sfârşitul lui decembrie 1447, cel mai târziu în 18 februarie 1448.


[1] Paul Paltanea – Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48

[2]Paul Paltanea – Istoria orasului Galati de la origini pana la 1918, Ed. Partener, Vol. 1, pag.48 Nota 6

  Tezaurul toponimic al Romaniei. Moldova, I, Bucuresti, 1991, pag. XII.

[3] DIR, Moldova, doc. Nr. 280 din 15 iulie 1448/6956

[4] Alexandru I. Gonta – despre orasul moldovenesc in secolul al XV-lea – in Studii si articole de istorie, Vol. V, Bucuresti, 1963 pag. 27-48

[5] Satul in Moldova medievala. Institutiile. Bucuresti, 1980, pag. 191.

[6] Idem pag. 166

[7] Idem pag.169

[8] mori=mlinovă

[9] casă=dom

[10] Povară = cuvint provenind din slava veche fiind o măsură de greutate de 125 de ocale folosita la cantarurea marfurilor .

[11] Al.I.Gonta – Legaturile economice dintre Moldova si Transilvania in secolele XIII-XVII pag. 66

[12] Paltanea, Turlan – Din toponimia baltii Bratesului…..pag.347

[13] Friedruch Wilhelm von Bawr – Carte de la Moldavie pour servir à l’histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs : Levée par l’Etat Major sous la direction de F.G. de Bawr. Echelle de 10 heures de la Moldavie. 50 werstes [=190 mm]. Amsterdam 1775

[14] Alexandru Philipide – Originea romanilor vol 2 pag.372-373

[15] DIR, Moldova, Doc. din 20 februarie, anul 1445

[16] Idem Doc 280 din 15 iulie 1448 Pag.397

[17] Idem Doc. 284 din 1448 septembrie 3 pag.405-406

[18] Idem Doc.183 pag. 259

[19] Idem Doc.  287 din   22 septembrie 1448 pag.410

[20] DRH, A, Vol I, Doc.28   pag.410-411

DRH, A, Vol. II Doc. 6 pag. 8-9               …verifica sursele

[21] Zamfir C. Arbore – Dicţionarul geografic al Basarabiei, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti 2012, pag.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: