Casta amazoanelor tulcence (2)…

4


  Malurile Dunării de Jos au fost locuite de amazoane, mai precis la gurile Istrului  (Dunării), și erau conduse de zeița Istriana, care era de fapt numele zeiței Artemis (sau, mai târziu, Diana la romani). Unii autori antici, în frunte cu poetul liric Pindar, specifică că de fapt Istriana înseamnă „țara istriană” și era locuită de amazoane, femeile războinice și nemiloase, pentru care uciderea bărbaților era o virtute. Amazoanele se întâlneau cu bărbații doar o dată pe an, fiind aleși cei mai arătoși și viteji dintre popoarele vecine. Nou născuții care apăreau după cele nouă luni, dacă erau fete, rămâneau cu mamele, în mijlocul tribului, iar dacă erau băieți, erau uciși, sau trimiși tatălui (varianta soft a poveștii). Fetele erau antrenate după cele mai aspre reguli militare, mai ceva decât bărbații din Sparta, una din acțiunile cele mai impresionante fiind extirparea sânului drept, pentru a putea trage cu arcul mai ușor. Gestul pare spectaculos dar și ridicol în același timp, având în vedere că aceste femei alăptau totuși, din când în când, cu toate că există o explicație care susține că bebelușele amazoane erau hrănite cu lapte de iapă. Inutil să afirmăm că istoriile despre amazoane au numeroase versiuni, în funcție de autorii care le-au zugrăvit în opera lor și dacă printre aceștia îi enumerăm doar pe Homer și Herodot, la distanță de câteva sute de ani, în mod aproape obligatoriu și poveștile lor sunt, complet diferite. Important este că luând în considerație cele scrise de primul, pe meleagurile noastre a ajuns și Hercule, de fapt versiunea greacă a acestuia, Heracles, una din cele douăsprezece „munci” ale sale – a noua – având ca personaje principale, amazoanele. Misiunea acestuia era să aducă cingătoarea reginei amazoanelor Hippolyta, care era la rândul ei de neam „zeiesc” ca și Heracles. Probabil că regina în cauză nu a trăit niciodată și a fost doar rodul imaginației lui Homer, alături de cele douăsprezece munci ale viteazului pe care romanii aveau și ei să-l preia numindu-l Hercule. Interesant de menționat că dacă cele două personaje au fost pură ficțiune, centura în cauză a existat sute de ani în polis-urile grecești, fiind un adevărat obiect de cult,  purtat de toate femeile, ca o formă de distincție socială.


În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. Deci, o toamnă bogată cu articole cuprinzând lucruri neștiute, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, al doilea episod dintr-un mini foileton despre amazoanele tulcence.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


articol publicat în cadrul... proiect primarie 2021

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s