Tulcea, între amazoane și sarmați (3)…

3


   Încheiem, astăzi, mini foiletonul nostru despre amazoanele tulcene. Cele trei episoade nu au avut prea mare succes printre cetățenii Tulcei (ba chiar putem spune că serialul a trecut precum acceleratul prin gară, prea puțini reușind să-l zărească, din cauza vitezei cu care circulă informația în ziua de azi). Misterele Dunării și-au făcut însă o datorie de onoare în a scrie despre acest subiect, învăluit în mister și care are tangențe și cu istoria Tulcei de mai mult de două milenii. Adevărul istoric este greu însă de descifrat privind existența amazoanelor, datorită informațiilor mai mult literare decât istorice privind existența lor, aria geografică în care ar fi trăit – care se întinde pe o suprafață uriașă, dar care cuprinde, în mod cert și arealul – și stilul de viață. În mod aproape cert, asemenea comunități feminine războinice au existat, pornind de la simpla ipoteză că bărbații sarmați și sciți, aflați într-un continuu război, numărul lor a scăzut atât de dramatic datorită mortalității, încât femeile din triburile lor au fost obligate să preia conducerea și să se organizeze într-o adevărată castă războinică. Trecând peste povestea amazoanelor din istoria sarmaților (și nu numai a lor), trebuie să remarcăm faptul că aceștia au avut nevoie de aproape trei secole pentru a străbate drumul de la Don până la Gurile Dunării. Această „călătorie” a fost însă realizată atât de temeinic încât după alte două secole au reușit să-i anihileze atât de bine pe sciți, istoricii romani nu prea mai vorbesc de existența acestora în zonă, în urma lor rămânând doar, până în perioada bizantină, numele de Sciția și Sciția Minor. Întâlnirea, pe meleagurile tulcene, dintre sarmați și geți (pe care îi considerăm străbunii noștri) probabil că nu a fost deosebit de cordială, dar acest subiect îl veți putea citi în volumul „Tulcea – Poveste  și   Istorie – Evoluție, fapte și evenimente – Perioada Preistorică și Antică”, aproape gata de tipărit.


În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. Deci, o toamnă bogată cu articole cuprinzând lucruri neștiute, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, al treilea (și ultimul) episod dintr-un mini foileton despre amazoanele tulcence.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


articol publicat în cadrul... proiect primarie 2021

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s