Tulcenii între votcă și raki…

În Tulcea otomană, adică până în anul 1878, când în urma Războiului de Independență 1877-1878, Dobrogea este realipită Țărilor Române, tulcenii beau, printre altele, și un alcool tare, dublu distilat, în principiu cam de 40 de grade tărie, numit votcă. Spre deosebire de spațiul rusesc (și chiar polonez), unde producerea sa era artizanală sau monopol de stat, la Tulcea, fabricarea acesteia era interzisă, deoarece legile musulmane interziceau fabricarea alcoolului distilat, motiv pentru care votca se aducea de la Ismail, pe timp de noapte fără lună, cu dombazuri de contrabandă, de multe ori cu știrea vameșilor otomani care își încasau peșcheșurile cuvenite pentru a fi loviți de orbul găinilor când acestea ajungeau în portul orașului, pe la vadul sacagiilor, unde era cel mai liniște pe timp de noapte. Cea mai bună votcă era însă cea fabricată la Odessa, unde o comunitate puternică de evrei deținea monopolul fabricării acesteia. S-ar părea că nu toți tulcenii se dădeau în vânt după votcă, ci doar rușii lipoveni și haholii ucraineni, care după spusele lor, în afară de pasiunea pentru votcă nu aveau prea multe lucruri în comun, iar antipatia reciprocă era sentimentul cel mai puternic unii față de ceilalți. Dacă diferențele dintre cele două comunități erau vizual mai mult decât clare: lipovenii erau purtători de bărbi falnice (existând povești că unii dintre aceștia fugiseră în Delta Dunării de frica țarului Petru cel Mare, care a poruncit la un moment dat ca toți rușii să-și radă bărbile sau să plătească un impozit pe barbă) iar haholi doar mustăți pe oală și o coadă de păr în frunte, erau diferențe clare și între modul de consumare a votcii. Lipovenii o preferau fără identitate, adică lipsită de gust, miros și culoare, în timp ce haholii o amestecau cu vin roșu, numind-o Slava. Turcii nici să nu audă de votcă, ei preferând raki (se pronunță rakî), cel puțin la fel de tare ca votca, obținut prin dublă distilare și aromatizat cu anason. Acum dacă este să fim sinceri, și rușii își aromatizau votca, pe la începuturi, pentru a-i masca culoarea verde de la alambicurile de cupru și mirosurile neplăcute de la borhotul de sfeclă sau cartofi, din care se obținea. Consumul de raki la otomani, inclusiv la cei din Tulcea, se făcea pe ascuns, în taverne creștine, numite meyhane, după rugăciunea de seară, unii simțindu-se vinovați pentru încălcarea Coranului, alții, mai filozofi, convinși că nu-i nici un păcat întrucât legile coranice spuneau că este interzis băutul vinului, iar rakiul nu era vin, ci laptele leilor (anasonul din raki reacționa in cu cuburile de gheață și băutura se transforma într-un lichid lăptos). În general, cârciumile tulcene erau organizate ca și mahalalele, chiar și echipele de lucrători, pe criterii etnice, existând astfel, locande lipovenești, rusnace (hahole), grecești, bulgărești, armenești și, bineînțeles valahe și moldovenești (ultimile două pentru că nu prea se împăcau între ei). Tulcenii rătăciți, muncitorii din port sezonieri sau marinarii trebuiau să aleagă cu pricepere, în funcțiile de intențiile băutoricești pe care le aveau. Pentru câteva păhărele, pe timp de zi, putea să intre în oricare dintre ele, pentru o cursă lungă, de genul „nu mă aștepta târziu, că sosesc devreme”, adică o „nocturnă până în zori”, musai trebuia să aleagă o meyhane, cu tovarăși akșamcis, adică „seraliști”, care anunțau din start între ce fuse orare intenționau să se încadreze. Dacă nu te pricepeai la geografia Tulcei și nu cunoșteai obiceiurile, aveai toate șansele să eșuezi într-o cafenea turcească cu o ceașă de ceai în față, până în zori sau, și mai rău, într-o dugheană de tutun, evreiască, cu un pahar de suc de sfeclă și câteva mere murate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s