MCA a fost lansată la Tulcea…

Titlul ușor criptat de mai sus vrea să creeze o ușoară confuzie, cu o urmă de taină. În fapt, este vorba despre lansarea cărții „Misterul comorii de la Agighiol”, a subsemnatului, în data de 15.09.2022, ora 16,30, la Casa Avramide, în cadrul uneia din primele manifestări a festivalului de carte, „FESTCART DANUBIUS 2022”. Anunțată cu câteva zile înainte, pe Facebook, reacția tulcenilor a fost entuziastă și entuziasmantă (pentru autor), nu mai puțin de 319 „îmi place” și „ador”,, cu 66 de comentarii și, foarte important, 47 de distribuiri, astfel încât evenimentul se anunța a fi sub bune auspicii. Încercând să-mi depășesc niște fobii și traume mai vechi privind lansările de carte, nu-mi venea în cap decât discuția cu scriitorul și jurnalistul Viorel Ilișoi, care în urmă cu puțin timp și-a prezentat la Tulcea, „Strălucitor”-ul, în cadrul Dichis’n’Blues. Atunci, la ora planificată (ora 11,00), eram prezenți „La Liman”, doar vreo 3-4 persoane, spre disperarea autorului. După ce l-am încurajat, spunându-i că pe Facebook am văzut câteva sute de like-uri, Maestrul a izbucnit în râs, spunând, că virtualul internetului nu are nici o treabă cu realitatea lansării unei cărți. În final, și la Viorel Ilișoi și la subsemnatul, problema prezenței s-a rezolvat natural (adică fără să avem vreo explicație), zeci de persoane fiind prezente, la subsemnatul fiind chiar mai mulți, motiv de fudulie tulceană. Norii cu participanți s-au rupt începând chiar cu ora 16,00, la standul de cărți „Misterele Dunării”, pe care îl „păzeam” de pe la 14,30. Fără nici un fel de exagerare, zeci de prieteni și necunoscuți, s-au așezat la rând pentru un exemplar cu autograf, cu toate că lansarea încă nu avusese loc. În acest timp, alți doritori de carte ne căutau disperați prin curtea domnului Avramide, deoarece organizatorii ne pitiseră în spatele peretelui vestic al Casei, tulcenii fiind obișnuiți cu prezența în intrarea sudică oficială. Când rândul era mai mare ca cel din visele mele cele mai frumoase, dar stresat că nu-mi vor ajunge cărțile (lucru care s-a ți întâmplat), a sosit un grup de elevi de la Jurilovca, însoțiți de profesoara  Florentina Condrat și, extrem de interesant, împreună cu Primarul localității, Eugen Ion. S-au așezat frumos la rând, primarul cumpărând paisprezece exemplare și eu semnându-le pe fiecare. Când mai aveam doar zece exemplare și ora de întârziere fusese depășită binișor, am „evadat” de la standul de carte, unde dădeam autografe cu scrisul meu ilizibil, pentru a începe, în sfârșit lansarea. Pe platoul de nord a Casei Avramide, fix 57 de persoane, printre care și Primarul Ilie Ștefan, echipa de lansare formată din subsemnatul, Lucian Țugui și Petru Țincoca. A urmat un carambol (bine organizat) în care toți trei am cuvântat în spirit de glumă, pe tema cărții, a comorilor, în general și a celei de la Agighiol în special. Cu întrebări de genul cum se va numi volum al II-lea, având în vedere că la lansare au fost prezenți doi strănepoți ai celui care a descoperit comoara (Dumitru Cordon) în anul 1931 și care au promis că după ce citesc cartea vor veni la o întâlnire pentru a discuta despre întâmplări și destine în familia lor, sub influența de-a dreptul nefastă a acesteia. Primarul a luat cuvântul și a zis că ar vrea să vadă niște filme realizate după cărțile lui Ariton (propunere care m-a încântat), o parte din cei care au cumpărat cartea nu au mai stat la lansare, iar o parte din cei prezenți la lansare, n-au mai apucat cartea, care pur și simplu s-a epuizat. S-au dovedit a fi însă persoane de caracter și nu au făcut scandal pe acest subiect, mai ales că le-am promis că de a doua zi voi reface stocul, lucru care s-a și întâmplat. În concluzie, a fost o lansare chipeșă și cochetă, cu un colonel de poliție în rezervă, Lucian Țugui, în vervă, care m-a întrebat câte în lună și stele despre cartea pe care dacă nu insista el, nu avea nici o șansă să fie publicată, dar a și povestit la fel de multe. Iar Petru Țincoca, sigurul bibliotecar din Tulcea, absolvent de filozofie și jurnalist cu „carte” de muncă, care a citit mai multe cărți decât a prezentat vreodată, a povestit despre ariton cu vocea sa de bariton. După ce lumea s-a ridicat zâmbitoare în picioare, pentru a pleca (cartea era deja epuizată), fericită că am încheiat discuția balcanică privitoare la cel 175 de pagini de celuloză, o voce mărinimoasă mi-a strigat: „Nu te mai chinui cu titlu la volumul al doilea, să fie Blestemul comorii de la Agighiol.”

Nicolae C. Ariton

19.09.2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s