Cinema/ teatru Select, de vânzare… Pregătiți portofelele!…

De câteva zile, o agenție imobiliară din Tulcea a postat un anunț prin care fostul cinema/ teatru Select este scos la vânzare. Pentru cei care nu știu, este vorba despre locanda Oblivion de pe strada Isaccei, nr. 6, care funcționează în fostul cinema „7 Noiembrie”, fost „Select”, construit în perioada 1931/1932 de către asociații tulceni Scultety și Faimblat. Prețul de vânzare, la prima strigare este de 1,5 milioane de euro, după ce a mai fost vândut/cumpărat cel puțin o dată, în 2009, când s-a cerut 1,2 milioane de euro. În concluzie, pregătiți-vă portofelele și încercați să cumpărați ultima clădire construită în perioada interbelică de pe strada Isaccei (inițial avea intrarea pe partea opusă, adică strada Carol I, actualmente Gării). Dar, haideți, să vedem ce ați primi în schimbul banilor pe care eventual i-ați achita în contul vânzătorului. În afară de mese, scaune, pahare, sticle și damigene, care, probabil, fac parte din oferta vânzării locandei, vi se oferă restul unei clădiri, care în mod normal ar trebui să fie monument istoric, doar și pentru simplul motiv că în curând va împlini un secol de existență, supraviețuind la două războaie mondiale și vreo trei planuri de sistematizare ale orașului. Dacă mai punem la socoteală că pe scena sa a concertat George Enescu și aici a rulat primul film cu sonor, investiția ar începe să pară interesantă.

Cine are curajul să se aventureze pe strada Gării, care mai păstrează doar direcția paralelă cu Dunărea a celebrei străzii tulcene „Carol I”, va descoperi cu uimire rămășițele unei clădiri cândva fastuoase, teatrul/ cinematograful Select, construit în anii 1931-1932. Au mai rămas din aceasta pereții și fațada, pe care scria „Teatru-Select-Cinema”. Astfel, numele sălii de spectacole este schimbat, la începutul regimului comunist, în „7 Noiembrie”, sub care a funcționat până în 1989. Până în 1977, cinematograful nu suferă aproape nicio modificare, cu excepția probabil a aparatului de proiecție și a unui ghișeu pentru vânzarea biletelor, mutând astfel accesul la casă în exterior, pentru ca interminabilele cozi la bilete să se poată desfășura în voie. Scaunele erau rabatabile, din placaj și cu ecranul poziționat spre strada Isaccei. Exista și un balcon cu bănci din lemn, unde biletele costau 1,50 lei, în comparație cu cele din sală, la 2,50 lei (vorbim de perioada 1970-1980). Cutremurul din 1977 a afectat destul de mult vechea clădire, motiv însă și pentru câteva schimbări importante. Se construiește un foaier în partea dinspre strada Isaccei, care devenise între timp principala arteră a Tulcei, intrarea și casa de bilete începând să funcționeze în această parte a clădirii. Se renunță la cele patru uși de evacuare, din pereții laterali, rămânând doar două pe partea dreaptă. Începând cu 1990, clădirea își pierde treptat și iremediabil funcția de cinematograf, fiind transformată în club.

În anul 1930 (sau 1931) se începe construirea sălii de spectacole, care avea să se numească „Teatru-Select-Cinema”. Construcția se înălța chiar vis-à-vis de o altă sală de cinema, Regal, creând impresia că strada în cauză urma să devină un fel de Broadway al Tulcei, mai ales că, în spatele lor, se derula o istorie destul de îndelungată a spectacolului cinematografic tulcean. Astfel, primul cinema a funcționat din anul 1910, cu proiecții de film mut, în sala Aivazian, situată pe strada Babadag, puțin mai sus de clădirea Poștei. Asociați sunt Johan Skultety (Scultety), un ceh (slovac), și negustorul evreu David Faimblat, dovedind încă o dată că  la Tulcea asocierile interetnice erau ceva obișnuit și funcționau fără niciun fel de probleme. Cei doi asociați au folosit pentru construcție planurile arhitectului gălățean G. Aloisi (numele este discutabil). Lucrările de execuție au fost conduse de doi meșteri italieni, după cele scrise de pictorul Constantin Găvenea în cartea sa, „Amintiri și imagini din Tulcea de odinioară”. Sala putea adăposti 600 de spectatori, iar balconul acesteia 150. Pe lângă ecran și aparatul de proiecție, sala dispunea de o scenă pentru spectacole și cabine pentru actori. Intrarea era situată în strada „Carol I”, unde se găsea casieria, garderoba și grupurile sanitare, spații generoase și cu dotări corespunzătoare.

În anul 1935, fiii lui Johan Scultety, George, Rudolf, Alexandru și Milan, agili oameni de afaceri, cumpără de la David Faimblat partea sa de cinematograf pentru suma de 800 de lei. Selectul devine, de-a lungul anilor, cea mai importantă sală de spectacole, conferințe și cinematograf din Tulcea, singura concurență de pe piața media tulceană din acea vreme fiind Sala Euforia, a comunității grecești din Tulcea, situată lângă Biserica Grecească, unde se proiectau filme tot sub administrarea lui Rudolf Scultety și numită după 1950, cinema „Popular”.

În anul 1948, sala de spectacole Select este naționalizată și, bineînțeles, rebotezată cu frumosul nume de „7 Noiembrie”. Noii stăpâni nu au fost capabili să investească aproape nimic în clădire și aparatură, până în 1977, când clădirea a fost afectată de puternicul cutremur. Cu toate acestea, a rămas tot timpul cinematograful cel mai important al orașului, unde rulau săptămânal toate premierele, în celelalte săli de cinema, Popular (fosta sală Euforia, a comunității grecești) și Casa Sindicatelor, fiind proiectate filme în reluare sau de calitatea a doua. După seismul din 1977, sala este supusă unei reabilitări complexe. În primul rând, este consolidată structura de rezistență, iar intrarea este mutată pe strada Isaccei, care, între timp, devenise cea mai importantă arteră a Tulcei. În locul scenei și a ecranului se construiește un foaier nou, cu casieria tot în exterior, în ideea evitării cozilor interminabile la bilete. Inițial, s-a păstrat și vechea intrare a cinematografului, unde, la etaj, la un moment dat, funcționa o sală mică de proiecție de filme. Lucrările de modernizare au dus la scăderea numărului de locuri din sală de la 600 la 380, așezate, în sfârșit, într-un discret amfiteatru. După 45 de ani de utilizare, sunt schimbate și scaunele rabatabile, din placaj curbat, cu altele tapițate. Toate acestea au fost făcute însă în zadar, sala își pierduse deja rolul de principal cinematograf al urbei, o dată cu apariția Cinematografului Patria (actualmente Teatrul „Jean Bart”), construit în perioada 1975-1977.

 Cinematograful Select („7 Noiembrie”) devine o sală de cinema de rangul al doilea, iar după 1990 își pierde complet identitatea, mai întâi în cinema-club, apoi în club-cinema și, definitiv, club-locandă, în ultimii ani. Important este că această clădire, „Cinema-Select-Teatru”, încă mai există, fiind singura supraviețuitoare a unui select șir de clădiri care au fost pe strada „Carol I”. Mai facem un mic salt în timp, până în perioada 1963, care, așa cum spuneam puțin mai devreme, a însemnat demolarea Cinematografului Regal, care debutase în 1920 ca Salon Regal, devenind hală de pește și încheindu-și ultimul act ca și Casă Raională de Cultură. În planul sistematic din acei ani, cea mai mare parte dintre clădirile de pe strada „Carol I” (rebotezată Gării) sunt distruse pentru a face loc primelor blocuri de beton, care, cu cele doar 2-3 etaje și finisaje de calitate, se încadrau onorabil în arhitectura orașului, care se putea vedea cocoțat pe colinele sale. Al doilea plan de sistematizare, din perioada 1970, a fost însă un dezastru. Atunci sunt demolate și restul clădirilor vechi care rezistaseră și se construiește pachetul de blocuri cu 9-10 etaje de pe Faleză, o adevărată perdea de beton între oraș și Dunăre.

În rezumat, clădirea era formată inițial din două corpuri: foaierul cu încăperile anexe de la etaj și corpul principal, care adăpostea cele 600 de locuri și scena cu ecranul. Clădirea se termina în strada Isaccei, care, la vremea respectivă, era o stradă secundară. În cei doi pereți laterali existau câte două uși duble, care erau deschise pentru ieșirea spectatorilor, la încheierea spectacolelor. După cutremurul din 1977, care a afectat destul de serios construcția, a fost adăugat un al treilea corp de clădire (foaierul nou), intrarea principală fiind mutată cu această ocazie în strada Isaccei. Sala este micșorată la 380 de locuri și ecranul mutat spre Dunăre. Acoperișul primelor două corpuri de clădire au învelitoare din tablă, care poate să fie învelitoarea inițială, dar și una executată la reabilitarea din 1977-1978. Clădirea era încălzită cu sobe mari, de teracotă, ale căror coșuri de fum există și astăzi. Suprafața utilă era de 800 mp.

Cam atât, stimați concetățeni, despre imobilul scos la vânzare, pe Facebook, de către o agenție imobiliară. Din fostul cinema/ teatru, construit acum aproape un secol, nu a mai rămas decât pereții, cu toate că această clădire este ultima construită în perioada interbelică și rămasă în viață pe strada Isaccei. Nu știm dacă merită 1,5 milioane de euro, nici măcar dacă în preț sunt incluse sticlele și damigenele locandei. Cea ce știm cu siguranță este faptul că prin această clădire, în ultima sută de ani, s-au perindat toți tulcenii, pentru a urmări filmele proiectate, începând cu primul film cu sonor și terminând, probabil cu „Oblivion”, o distopie SF, cu Tom Cruise într-o lume pustiită de trecut și amintiri.

3 comentarii la „Cinema/ teatru Select, de vânzare… Pregătiți portofelele!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s