„Misterul comorii de la Agighiol”, ultimele exemplare…

Dragi prieteni, nu foarte multe exemplare din cartea „Misterul comorii de la Agighiol” vă așteaptă la librăria „Ion Creangă” de la Casa Cărții. Cea mai nouă apariție (lansată, joi, 15.09.2022) la Cartfest Danubius 2022 și un veritabil bestseller tulcean. Cartea este povestea descoperirii comorii de la Agighiol, în anul 1931 și aventurile prin care a trecut aceasta, până în zilele noastre. La lansare au fost prezenți doi strănepoți a celui care a descoperit comoara și care, ne vor detalia întâmplările prin care a trecut familia, după descoperirea comorii și care vor constitui, probabil, subiectul unui nou volum intitulat: „Blestemul comorii de la Agighiol”. Până la publicarea, probabilă/improbabilă, a acestei cărți, un mic fragment din „Misterul comorii de la Agighiol”.

…În ziua de 21 martie 1931, agighioleanul Dumitru Cordon scotea piatră dintr-o colină din apropierea satului, numită de localnici „Movila lui Uță”. La un moment dat, locul în care săpa s-a surpat. De fapt sistemul de susținere a construcției subterane era afectat mai de mult și înervenția săpătorului nu a făcut decât să declanșeze prăbușirea tavanului tumului.

Din păcate, nu există documente explicative privind motivul pentru care nea Dumitru săpa exact în vârful movilei, care era de fapt un tumul situat în acel loc de aproape două milenii și jumătate. Dumitru Cordon a realizat un adevărat tur de forță pentru a urca în vârful acesteia (bun, nu avea decât aproximativ 3 m înălțime). După escaladare, a săpat în pământul încă înghețat pentru a scoate piatră de construcții. Toate acestea în condițiile în care piatra se găsește în zonă în cantități mai mari decât pământul arabil, apa sau chiar oameni.

Luâm însă în considerare prezumția de neștiință a lui nea Dumitru , care auzise în sat de la ceilați despre piatra deosebită de la zidurile aflate sub Movila lui Uță. Spre deosebirea de piatra brută, care trebuie extrasă din carierele improvizate, de suprafață, piatra provenită din movilă fusese folosită la construirea unor ziduri, avea forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte. O adevărată comoară în domeniul materialelor de construcții, într-o zonă în care piatra brută, chirpicii și stuful erau cele mai răspândite.

Dovada că totuși agighioleanul nostru a fost un om cinstit este faptul că, după ce a pătruns în spațiul creat în urma surpării pământului și a găsit comoara, a predat toate obiectele găsite primarului și polițistului, care la rândul lor le-au predat prefectului județului Tulcea. Prefectul Dumitru Popescu Comișan trimite o informare  Comisiunii Monumentelor Istorice, cu nr. 1480 din 28 martie 1931. În aceasta se specifica că au fost descoperite și predate „…următoarele obiecte antice după cum se notează. – Patru castroane de metal, două cupe de argint, din care una stricată la partea de sus, una figură de om din metal deteriorată, un coif de asemeni deteriorat, una figură reprezentând un cap de om îndoită şi ruginită, câteva paftale, vârfuri de săgeţi şi diferite resturi tot din aceste obiecte”…

Nicolae C. Ariton

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s