Zăgazuri… de Tudose Tatu (partea I)

Viitoarea carte Zăgazuri vechi de Gurile Dunarii sub bandieră straină” urmărește cronologic lucrările hidrografice de amenajare a Gurii Sulina și deciziile politice privind existența   Barei și măsurile, edificile ridicate și lucrările efectuate acolo în perioada 1818-1856

Sünne Boğazi au Sulina turcească

Debut de lucrări hidrotehnice pe Sünne Boğazı cu lemn și salahori din Valahia și Moldova.

Există încă mulți, mulți neaveniți, care leagă existența amenajărilor hidrotehnice de la Gura Sulinei, doar de apariția  și evoluția Comisiei Europene a Dunării. Abia după 1856. Dă bine la proști! Deh, analfabeți funcționali. Și impostori academici. Nimic mai fals în vremea cozilor de topor euro-atlantice. Contribuția neaoș moldo-vlahă nu poate fi trecută sub tăcere în vecii vecilor. Iată dovada nenaționalistă, nici măcar “populistă”, pentru cei mulți interesați cititori și istorici. Diminuarea adâncimii la trecerea de la Sünne Boğazi a afectat cât se poate de negativ traficul vaselor, existând pericolul întreruperii acestuia, de aceea otomanii, stăpâni pe Delta Dunării de la 1484, pe parcursul timpului au luat unele măsuri.Ceea ce știm noi.

Ba un far, ba două, ba un zăgaz, ba două, apoi un alt proiect osmano-franc refăcut moldovenește

În sfârșit altul peste ani și ani, osmano-englezesc cu lemn, piatră, care, salahori și dulgheri, de Valahia au Kara Iflak,, Moldova au Kara Bogdan și Rumelia.

O știre mentionează un fapt extrem  de interesant, anume  că adâncimea de la Gura Sulinei a permis demararea în acei ani a construcției zăgazurilor au digurilor, pre limba cea modernă. Poate s-a folosit și circumstanța “anului fără vara” din anul 1817 și a secetei ce a bântuit în zonă. Observația ulterioară temporală aruncă lumină, asupra condițiilor întâmpinate de constructorii osmani  taman în acel an la 1818. “…Apele Dunarii dacă ar fi să credem datele ce au fost colectate, au fost mai scăzute anul acesta decât este cunoscut în urmă cu 40 de ani – 1818 nn.– ; patul fluviului care nu a fost niciodata mai atent de studiat, a prezentat pericole până acum necunoscute…”.[1] Povestea amenajării Gurii Sulina este însă mult mai veche, putând fi urmărita cronologic încă de la 1740. Se știe. La început de veac următor, la 1815 osmanii intenționau ceva, adică Mustafa Nazif Effendi, trimisul special  de la Constantinopol, și Yunus Aga, Aga de Kilia, vroiau să ridice niște mult dorite diguri la Sunne Boghasi. Poate cel mai important lucru de început de veac XIX la Dunărea maritimă. Se dorea ameliorarea adâncimii la Bară. Gura de vărsare de la Sulina, urma să fie amenajată, pentru a facilita traficul vaselor ce transportau an de an, provizii de capan spre capitala împărătească, spre Țarigrad. În acest sens, odată cu transferul negociat al locuitorilor din Kilia veche urmare trativelor aflate in curs, ruso-turcești și stabilirea noii lor locații din deltă, era necesar să se colecteze anual suma de 100 000 de guruși de la vasele negustorilor care trebuiau să plătească o  taxă  pentru lucrările de îndiguire a Sünne Boğazı, canalului Sulina. Pentru aceasta la gura de vărsare  în mare au fost trimiși un număr de doi ingineri pentru a o studia și alcătui planul unui proiect de amenajare hidrotehnică. Pe ambele maluri ale Sünne Boğazı trebuiau construite diguri masive. Dacă gura de vărsare se obtura, Dunărea avea tendința să-și mute cursul spre Kilia și nu va mai avea să  lase loc de trecere vaselor otomane încărcate cu provizii spre Stambul, ori arme, armată și muniții spre Dunărea de jos, apoi Moldova și Valahia. Digurile trebuiau musai să fie construite. Taxa de bogaz pentru tombaze, vasele de transbord marfă ale epocii, avea să fie stabilită la 100 guruși, au piaștri. Cursul monedei turcești era la 1818 pe piața bancară de 29 kurusi la 1 lira sterlina. Costul total al lucrărilor de amenajare pe Bogaz se preconiza a se ridica la 1 770 de pungi. Respectiv 885 000 guruși. Adică 30 517, 241 lire sterline, Obligațiile finaciare ale Moldovei la acea dată față de Înalta Poartă era conform statisticilor din condica Visteriei Moldovei erau de 161 827 lei/piastri ce reprezentau haraci, bairam pesches, rachibiaua, enfiemucatesi, polițele și cam atât. Afară de zaherea, lemn și oi.[2]  Despre daruri la turci nu mai vorbim.

Pe lângă toate acestea, în cadrul guvernului otoman s-a dezbătut iarăși mutarea și stabilirea locuitorilor din Kilia Veche, luându-se decizia să se acorde fiecărei familii câte o mică sumă de bani, sumă ce urma să acopere costurile trambalării. Problema aceasta trebuia să fie rezolvată imediat din punct de vedere financiar. În negocierile care au avut loc, s-a subliniat ca la trecerea vaselor de comerț  prin Gura Sulinei să se perceapă imediat o  taxă, specificându-se că aceasta era ultima operație de executat. Toate prevederile se află consemnate într-un hatt-humaium turcesc, o hotarare sultănească, un decret din cursul anului 1815. [3] Problema avea să treneze. Noi ne limităm aici doar la perioada de după Congresul de la Viena, cel din 1815

Noi vești despre digurile de la Sunne Bogazi  la 1818

În privința lucrărilor de amenajare amânate vreme de peste 30 de ani de pe brațul Sulina, aflăm câte ceva după informaţiile destul de firave cuprinse în corespondenţa consulară a timpului, anul 1818. Sunt date totuşi destul de relevante, privind dificultăţile navigaţiei în zona Dunării maritime şi încercările de curăţire a celui mai important şi dificil de trecut obstacol cu care se confruntau corăbiile vremii. Celebra Bară de Sulina. Ştiri despre această situaţie şi lucrările prevăzute a se face acolo, sunt cuprinse în 3 depeşe, expediate de Joseph Edler von Raab, consulul în perioada respectivă al imperiului chezaro-crăiesc al Austriei în capitala principatului Moldova, Iași.  Menţionăm că la acea dată, destinele principatului erau conduse de un reprezentant distins al familiei Callimachi, e drept domn din Fanarul Stambulului, dar cu o descendenţă pur românească, moldoveană ,şi anume Scarlat Iancu Callimachi, perioada de domnie 27 august 1812-20 iunie 1819, cu un sfârşit tragic nemeritat în localitatea Boli din Turcia la data de 26 octombrie 1821 bănuit c-ar fi întreţinut legături cu Eteria grecească. Printre dovezile cele mai solide s-ar fi numărat şi abonamentul la o publicaţie grecească de la Viena. Vedeţi unde ducea şi pe atunci dorinţa de cunoaştere!

Noroc că trăim astăzi!

Deci Joseph Edler von Raab, expediază un raport către superiorul sau de la Viena, vestitul ministru de externe al curţii imperiale, Metternich,  material datat 20 martie 1818 cuprinzând diferitele evenimente ce se petreceau în ţara unde rezida. Cum e şi firesc se pare că lucrările de degajare a gurilor Dunării pentru fluidizarea şi intensificarea navigaţiei pe fluviu, aveau să demareze odată cu încălzirea vremii, deblocarea fluviului de gheţuri şi deschiderea sezonului de navigaţie.

E bine de știut și coroborat cu știrea din  “Însemnari din trecut”, privind iarna și mai ales primăvara anilor 1817-1818.

Dar consulul chezaro-crăiesc nu preciza acest lucru. El raporta numai că pe braţul de mijloc al Dunării care se varsă în Marea Neagră circulat de corăbiile de mare capacitate se porniseră lucrări de amenajare. „Braţul inferior al Dunării la vărsarea în marea Neagră, numit Sulina se curăţă în momentul de faţă şi se face navigabil pentru navele mari, acolo construindu-se şi un dig cu un far. Pentru a realiza această lucrare Poarta l-a numit director de construcţii – un mubașir pe turceşte adică comisar, de parcă istoria ne-ar fi prezis apariţia lor europeană şi sovietică de mai târziu nn.- pe Cara Osman Oglu, originar din Anatolia, execuţia urmând să coste câteva milioane <de piaştri>.”

 Lucrările ar fi debutat în primele săptămâni ale lunii martie 1818, în orice caz după data de întâi.

Termenul  de mubașir desemna un împuternicit, trimis oficial pentru punerea în aplicare a unui ordin, pentru cercetarea sau rezolvarea unui caz la fața locului.“Dacă această amenajare se va realiza, atunci ea va fi de o mare utilitate pentru navigaţia pe Dunăre, deoarece gura de varsare fluviului în Marea Neagră la Sulina este deosebit de dificilă şi nesigură din cauza apelor puţin adânci.”|[4] Este cât se poate de clar că amploarea unei asemenea lucrări de amenajare portuară nu putea fi condusă decât de nişte oameni cu experienţă în domeniu şi pricepuţi după standardele turceşti ale timpului. Precum Yakub Efendi și posibil echipa alcătuită dintr-un căpitan de navă militară cu experiență, un reis, căpitan de vas comercial, un constructor, un șef de lucrări, menționați la 1815. Răspunzători pe cale ierarhică fiind Tersane Emini, Liman reis și Kaptan Pașa.

Cât despre comisarul Kara Othman Oglu, putem spune câte ceva

Din marea familie Karaosmanoğlu unul dintre următoarele personaje aveau să fie implicate în lucrările de hidroameliorații. Conform cronologiei. Polad Mehmet Ağa, care a murit în 1806 din întinsa familie, a avut cel puțin 2 băieți Yakup Ağasi și fratele său Hacı Eyüp Ağa, Se știe că Yâkub Ağa, fratele mai mare al lui Eyüp Ağa a deținut numeroase funcții în stat.      El, a fost numit de exemplu în armata din Moreea în 1821, iar în 1826 i s-a acordat titlul kapıcıbaşılık. A fost promovat în cadrul viziratului otoman servind drept comandant militar în Preveza. Apoi devine guvernator în diferite locuri, în Aydın  apoi Muğla ,  Edirne  zis și Adrianopol, al intregii provincii Rumelia si in sfarsit  guvernator de Ierusalim. Cît de sfânt ar fi fost, nu știm. Despre al doilea fiu al lui Polad Mehmed Aga, Hacı Eyüp Ağa cunoaștem mai multe în baza unor informații ulterioare știm că se născuse undeva între anii 1783-1788 sau 1782-1787 și la 1817-1818 ar fi avut o vârstă cuprinsă între 29-30 sau 34-35 ani, un bărbat solid cu o barbă neagră. Provenea din Magnisah sau în grecește „Magnisia pros sipilos„ după cum era cunoscută de europeni drept Magnesia, oraș de reședință a arhiepiscopului grec de Efes – respectiv Smirna – și a guvernatorului provinciei.  In 1830, Hacı Eyüp Ağa din puternica familie de aiani a devenit muhassı de Aydin in locul lui Orphan Ahmed Ağa. La 1833 a fost numit drept  mütesellim  de Manisa in locul lui Küçük Mehmed Ağa ce si-a continuat sarcina sa din pana in acel an. Hacı Eyüp Ağa  va primi  rangul de prim Mir-i Ahur-ı in 1835, fiind  eliberat din postul de mütesellimi, odata cu sarcinile aferente  in 1837. Portretul sau il avem datorita calatorului britanic  Charles Boileau Elliott (1803–1875) inainte de 1 iunie 1838 anul aparitiei cartii sale in doua volume, acesta fiind vicar de Godalming in tinutul Surrey din anul 1833. Guvernatorul provinciei  “…care depinde direct de sultan și exercită autoritate vice-regală în limitele jurisdicției sale, atâta timp cât continuă să plătească tributul fixat. Persoana care ocupă acum acest post este un bărbat dintr-o familie foarte vestita și veche cu idei iluministe. Numele său este El Hadj Ayub beg Kara Othman Oglu sau Ayub bey fiul lui Othman cel negru, el însuși un hagiu.  El a fost celebrat de Lord Byron care spune despre el ca fiind „cel mai mare proprietar de pământ din Turcia…”|[5]

Și în continuare

“…Beiul care este un bărbat corpulent de 55 ani, cu o barbă lungă și neagră, era bolnav și prin urmare am fost prezentați de doctorul său, un italian din naștere, un grec după educație. Am stat pe divan într-un colț al camerei sale, beiul fiind îmbrăcat într-o ținută purpurie. Am luat loc vis-à-vis de el, apoi am dus mâna la frunte și piept drept salut. Cafea și pipe/narghilele imediat au fost aduse de un șir de 6 sau 8 servitori; și conversația a avut loc prin intermediul doctorului, în turcește; deoarece după cum am notat înainte, educația unui Turc, oricât de ridicat în rang, foarte rar cuprinde vreo limbă europeană. Auzind că am fost în Valahia și Moldova, el s-a interesat/întrebat  de influenșa Rușilor în acele părți și a fost anxious să afle ce făceau ei în fortăreața de Silistra.Apoi el a citit firmanul nostru și aflând că urmează să călătorim prin ținutul său, a dat ordin să fie adresată o circulară către toate autoritățile, ordonând acestora să fie atente la siguranța și bunăstarea noastră/ welfare; un document mai mult decât necesar datorită atrocităților ce fuseseră comise recent pe drumul de Smirna….! Hacı Eyüp Ağa  a fost numit în postul de  muhassıl în 1839 si ar fi devenit guvernator al ținutului de Aydin în 1842. Se zice, dar se pare că este o confuzie, având în vedere cele de mai sus. După ce a deținut această poziție până în 1842, va fi numit anul următor 1843, drept kaimacam deAydin. Va muri în anul 1845. Perioada menționată va fi una tulbure pentru familia sau mai degrabă clanul Karaosmanoğlu, datorita politicii promovate de sultanul Mahmud II, de lichidare a puterii deținute de aiani, aceasta gradual va scade și membrii familiei vor deveni funcționari publici. Puterea centrală avea să preia controlul asupra Anatoliei de vest, anterior administrată de respectiva familie. Ca rezultat al întăririi autorității administrației de Țarigrad odată cu începutul perioadei Tanzimatului vremea aianilor avea să ia sfârșit. 

Dintre cei  mentionați mai sus înclinăm către primul. Asemănare de nume, printre altele. Acesta fost tăticul zăgazurilor au digurilor de Sulina, osmano-moldo-vlahe.

[1] Pag.172-173 THE NAUTICAL MAGAZINE AND Naval Chronicle APRIL , 1858 Aprilie 1858 THE NAVIGATION OF THE DANUBE

[2]vezi condica visteriei 1817-1818 iar al Valahiei de piaștri

[3] Levent DÜZCÜ – TUNA SINIRINI YENİ BAŞTAN DÜZENLEMEK/TAHDÎD-İ HUDÛD: OSMANLI’NIN RUSYA İLE İMTİHANI (1812-1818) – AİBÜ Sosyal Bilimler Enstitüsü Dergisi, 2016, Cilt:16, Yıl:16, Sayı: 3, 16: 181-210 pag.199 (BOA, HAT, 44519-C, 1230/1815).

[4] Documente privitoare la Istoria Romaniei (Hurmuzaki) Vol XX, Cernauti, 1940 Doc CDLXIV pag. 398

[5] C.B.Eliott – Travels in the three great empires of Austria, Russia and Turkey „ Londra, 1838, Pag. 57-60

 

Publicitate

Un comentariu la „Zăgazuri… de Tudose Tatu (partea I)

  1. Pingback: Zăgazuri (partea I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s