Continuăm serialul nostru, cu episodul al treilea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton
Tulcea nu înseamnă numai Dunăre, clădiri vechi, lipoveni, turci, greci, haholi, armeni, tătari, dicieni, bulgari (într-o ordine aleatorie) ci și… fotbal. Fotografia de mai sus este realizată pe stadionul „Delta” în timpul unui meci de fotbal a celebrei echipe tulcene FC Delta Tulcea. Echipa s-a înființat în anul 1974 și tot pe atunci s-a construit și stadionul. Nu știm prea multă istorie fotbalistică tulceană, dar până în perioada respectivă echipa fanion a Tulcei era „Stuful” iar stadionul se afla fix în zona Parcului Personalităților Tulcene. Construirea noului stadion s-a făcut cu mii de ore de muncă patriotică, unde ca elevi în primele clase de liceu, eram chemați duminica (sâmbăta era zi obișnuită de muncă și școală) pentru a căra cu niște tărgi primitive din lemn, dale de beton prefabricate, montate de meseriași pentru a construi gradenele. Zeci de duminici ne-am spetit trupurile tinere de adolescenți cu promisiunea că atunci când terenul va fi gata, vom avea acces gratuit la toate meciurile de fotbal. Lucru care s-a întâmplat doar la primele meciuri, după care toată lumea a uitat și eram buni de plată, adică 10 lei biletul de intrare la meci. Noroc că eram în clasă cu Stere Șacu (junior al echipei și viitor viceprimar al urbei) care ne invita gratuit la meciuri cu condiția să-i facem galerie (jumătate echipei, jumătate lui). Nu mai țin minte prea multe meciuri epice desfășurate pe stadion, ce mi-a rămas în minte fiind celebra „tabelă de punctaj”, care consta în două ferestruici tăiate în peretele unei mori de vânt, montate în partea de est a stadionului. În fapt, cred că și atunci, tabela morii de vânt era mai celebră decât stadionul sau echipa de fotbal. În timpul meciului, un angajat al stadionului schimba în cadrul celor două geamlâcuri niște bucăți de placaj vopsite în alb cu cifre negre. Bineînțeles că atunci când marcau oaspeții, dura și 5 minute până era schimbată placa cu noua cifră, care oricât de târziu ar fi fost, tot atrăgea mânia întregului stadion care îl înjura cu năduf pe „operatorul” de scor, de parcă ar fi fost vinovat de autogol. La un moment dat, moara cu tabela de punctaj a dispărut brusc din peisajul stadionului, cu explicația că putrezise și o dărâmase vântul. O dată cu moara de vânt a stadionului a dispărut și norocul echipei de fotbal, care a mai avut un zvâc existențial, în sezonul 2006-2007, când trebuia să promoveze în Liga I de fotbal, dar nu i s-a omologat terenul (poate și din cauza lipsei morii de vânt). De atunci echipa de fotbal FC Delta Tulcea a dispărut de pe firmamentul fotbalistic național, așa cum s-a întâmplat și cu moara de vânt tabelă de marcaj. În viață, chiar și în cea fotbalistică, lucrurile se leagă între ele.
prof. Nicolae C. Ariton
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 