Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Pentru un bilet un plus

Continuăm serialul nostru, cu episodul #9, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

„Orbiți” de frumusețea planurilor urbanistice, realizate după anul 1950, am trecut ca „chiorii” pe lângă singura clădire, de pe strada Isaccei, construită înainte de venirea comuniștilor la putere, cinema Select. Lucrurile sunt puțin mai complicate, pentru că prima adresă a cinematografului a fost strada Carol I, cea mai importantă a Tulcei (paralelă cu Dunărea), până în anul 1950. După această dată, strada Isaccei (a doua stradă paralelă cu Dunărea) devine „number one”, iar Carol I rebotezată Gării și ciuntită până a mai rămas un ciot care nu duce nicăieri. Cinematograful nostru trece cu bine în noua era politică, fiind și el rebotezat „7 Noiembrie” (în cinstea marii revoluții bolșevice din octombrie) și rămâne cel mai important cinematograf al Tulcei până la data construirii cinematografului „Patria” (1975), transformat după 1990 în teatrul „Jean Bart”. Cinematograful a fost construit între anii 1931/1932, de către asociații tulceni Scultety și Faimblat, ultimul având un descendent în Tulcea de azi, în persoana distinsului profesor Solomon Faimblat. Bine ascuns între blocuri de beton, cele cu 10 etaje de pe faleză amenințând parcă să se prăbușească peste el, cinematograful a suferit de-a lungul timpului – încă puțin și împlinește un secol de existență -, o mulțime de transformări, din vechea clădire mai rămânând în picioare doar pereții. Nici urmă de aparatul de proiecție (model „KlangFilm”), folosit pentru a proiecta primul film cu sonor din Tulcea („Două inimi într-un vals”, producție austriacă). N-au mai rămas nici măcar scaunele din placaj, în urma reabilitării clădirii după cutremurul din 1977, când s-a schimbat inclusiv calea de acces, mutată din strada Gării, pe Isaccei. În 1935, David Faimblat face o greșeală monumentală își vinde partea de cinematograf familiei Scultety, pentru suma de 800 de lei, aducându-l pe profesorul Solomon Faimblat în situația ingrată de a nu putea solicita retrocedarea clădirii, după 1990. Din surse indirecte am aflat că ar mai exista o descendentă a familiei Scultety în Tulcea, dar care nu a revendicat nimic din fostele proprietății ale familiei, care nu au fost deloc puține. Azi, fosta mândrie cinematografică tulceană, „Select”, se numește „Oblivion”, care în traducere ar însemna starea de a fi uitat complet, redus la inexistență, dispariție sau neant, prin distrugere sau, la figurativ, pustiu, nume care se potrivește de minune pentru starea actuală a cinematografului. Chiar dacă poartă un nume patetic, fostul cinema „Select” a fost scos la vânzare, acum câteva luni, pentru suma de 1,5 milioane de euro. Dovadă că, în ziua de azi, și neantul este scump!

prof. Nicolae C. Ariton