Continuăm serialul nostru, cu episodul #10 (ultimul), conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton
Fix în centrul orașului se află o clădire botezată pompos „MGM Palace”, nume care ne duce gândul la Hollywood , Metro-Goldwyn-Mayer Studios, sau, mai în temă, cazinoul MGM Las Vegas. MGM-ul tulcen, chiar dacă are și „Palace” în coadă, este doar un club, cu bănuiala că și acesta și-a cam închis activitatea, fiind însă inițial chiar un palat, „Palatul Pescăriilor”. Palatul tulcean nu a fost translatat nici de la Hollywood, nici de la Las Vegas, ci a fost construit în perioada antebelică (1910-1914) de antreprenorii Ștefan Borș și Robert Flamm, alcătuind un adevărat triumvirat cu Palatul Pașei (Muzeul de Artă) și Banca de Scont (demolată în 1964), care formau cu Grădina Publică, Piața Mircea. Construcția clădirii a fost finanțată de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor și făcea parte din proiectul grandios a absolventului de Științe Naturale, Grigore Antipa, care reușise să promulge, cu sprijinul Casei Regale, „Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive“, în anul 1896. Ca director general al Pescăriilor Statului, Grigore Antipa începe un adevărat război cu câțiva politicieni și avocați tulceni, pe tema pescuitului în Delta Dunării, fapt însă care nu-l împiedică să înceapă construirea la Tulcea a Palatului Pescăriilor, după un schimb de terenuri cu Primăria Tulcea, care a primit în contrapartidă lacul Ciuperca. Clădiri asemănătoare, dar mai modeste, sunt ridicate la Galați și chiar Jurilovca. Comuniștii veniți la putere au păstrat palatul, ceea ce din start a fost o performanță, având în vedere că Banca de Scont, alăturată, a fost demolată în anul 1964 (pentru a face loc blocului M1, cu aproximație). A fost preluată de noile structuri organizatorice numite pompos: Inspectoratul Regional Piscicol Tulcea, apoi Societatea de Stat „Compescaria” și, ceva mai târziu, Centrala Delta Dunării. După 1989, prin clădire s-au perindat atâția chiriași încât la un moment dat nici nu se mai știa ce destinație a avut inițial. În 2006, clădirea este cumpărată de ultimul proprietar, Mihai Munteanu, de unde probabil și numele MGM. În anul 2008, o scoate însă la vânzare, cerând numai puțin de 10 milioane de euro, într-un interviu, declarând că deja are o sumedenie de oferte, majoritatea din străinătate. Suntem în 2023 și nimeni nu a cumpărat-o, pentru simplul motiv că blestemul lui Grigore Antipa funcționează! Puțini știu, dar în ultimele decenii, hai să zicem chiar jumătate se secol, fațada clădirii a avut cel puțin cinci reabilitări complete, deoarece aceasta efectiv se „mănâncă”, mai întâi stratul de finisaj, apoi tencuiala, din ce în ce mai adânc. În momentul de față, pereții Palatului sunt în plin proces de degradare, cu toate că a fost renovată în anul 2006. S-ar părea că ar fi vorba despre o „ciupercă” instalată în zidăria pereților și care după fiecare reabilitare a reușit să prolifereze și să iasă din nou la suprafață, distrugând încet pereții. S-ar părea că „boala” pereților Palatului Pescăriilor nu are leac, un eventual remediu a acesteia fiind luat în mormânt de marele om de știință Grigore Antipa care, conform scenariului nostru, la fel ca într-un roman plin de mistere (și scenariului nostru fantasmagoric) a „implantat” în pereți o ciupercă, care să se „activeze” în cazul în care destinația clădirii va fi schimbată de tulceni. Am zis, poate că vom reveni.
prof. Nicolae C. Ariton