Domnul Tudose Tatu, prietenul tulcenilor de la Galați, și-a adus aminte de noi și ne gratulează cu un articol, în mai multe episoade, despre Scarlat Fernic, părintele industriei navale românești. Cum și Tulcea are un șantier naval, ne-am gândit că rândurile de mai jos vor fi de două ori mai interesante. Îi mulțumim domnului Tatu pentru frumosul gest de-a publica pe blogul nostru un material atât de interesant. Nu vă fie teamă, lectura este gratuită!
Strada Gârlei = Strada Canalului = Strada Gh.Stroiciu
Ulița pe Gârla Iacomi cu povestea ei, devenită Uliţa Gârlei sau invers mai degrabă, numită Strada Canalului,
Se va fi aflat între străzile Sfinții Apostoli și Gloriei și va avea în 1941, 293 metri lungime, pe ea aflându-se 31 case,un număr de 42 familii cuprinzând 132 persoane.
În anii de sfârșit și început de veac, anume 1897, 1899, 1908, și 1910, pe strada Canalului la nr.11, locuiau părinții lui Gheorghe Fernic, Scarlat Carol Fernic și Rucsanda Fernic.
În 1916 la aceași adresă va apare doar Rucsanda Fernic. Poate un semn că tatăl déjà decedase.
Conform unei mărturii contemporane, ar fi avut o altă naționalitate.
“…Altă dată l’am văzut pe bătrânul tot cu barbă, însă mai căruntă, am vorbit cu el căci me întrebară dacă sunt ucenic la fiul seu.
Nu imi părea a fi român.
G<heorghe S.>Fernic mai avea un frate Teodor Fernic mai tânăr cu câți va ani, era plecat în Germania de studia Ingineria.
A fost de câte va ori pe la Atelierul fratelui seu Gheorghe, a venit v’o 2 ori cu niște schițe de îi face un model ca să i se toarne aci, modelul s’a făcut și s’a dat la turnat, cu tata a vorbit nemțește ca și G. Fernic tot de numai nemțește vorbea cu tata, iar cu mine românește.|[1]
Despre acesta știm următoarele.
Theodor Fernic, fratele lui Gheorghe S. Fernic a fost căsătorit cu Eleonora, având doi copii, amândoi băieți, și anume pe celebrul Ionel Fernic 29 mai 1901 Târgoviște – 22 iulie 1938 comuna Doroteia jud. Suceava și Grigore Fernic născut în 8.7.1903 și decedat într-un azil de bătrâni de la Mislea. com. Scorţeni, str. Radu Paisie nr. 14, județul Prahova.
Cel menționat, Theodor, s-ar putea să fi studiat la Mittweida, instituție fondată în anul 1867 drept “Technicum”, viitoare universitate ce a servit la începuturile sale pentru formarea de ingineri constructori de mașini, fiind prima dintre școlile private din Germania la sfârșitul secolului.
În anul 1925 acesta era împreună cu ing. Gheorghe Culică, proprietarul Șantierului Naval de pe strada Navelor, cu biroul aflat pe str. Sf. Nicolae nr.10 din Galați.
Locuia în anul 1929 pe str. Stelei nr.42, colț cu Unirii.
Gheorghe Scarlat Fernic cel ce va înființa șantierul naval Galați, a urmat studiile primare desigur în localitate, 1867-1870
Consulul Franței la Galați, H.Boyard va nota într-un raport din 8 aprilie 1870 că în oraș sunt 3 școli de băieți și două de fete, un gimnaziu – întreținute de guvern.
Plus două școli de băieți și una de fete în grija Primăriei.[2]
Nu știm la care dintre școlile de băieți.
Ne putem orienta doar după proprietățile deținute de părinții săi și actul său de căsătorie.
Știm că la începutul anului 1866, deci după nașterea sa, în suburbia Badalan din care ar fi făcut parte și casa părintească de pe Strada Canalului, nu departe de locația ce urmează, funcționa o scoală de băieți și o școală de fete Nr. 3 în piața Rizer.[3]
La 5 ianuarie 1866 Ștefan Chimet, „învățătorul școalei din suburbia Badalan” cere Primăriei 100 sau 200 de tabliți care să conție alfabetu, silabisirea, lectura etc. pentru școlarii începători, un planiglob și harta Daciei.|[4]
În momentul de față nu există din păcate date că ar fi urmat cursurile gimnaziului local între anii 1871-1874
Gimnaziul înființat în cursul anului 1867, director Ion Cetățianu numit la 7 noiembrie, deschidere cursuri 26 noiembrie cu 6 elevi. Pp 290
În anul școlar 1870-1871 gimnaziul și-a completat ciclul de 4 clase având același regim până la 1 septembrie 1887.
Să fi urmat școala comercială?!
Știm doar că își va desăvârși pregătirea peste hotare ca și ulterior fratele său Theodor Fernic,
Singura mențiune este una scriitoricească.
„…D-l G.Fernic este un bărbat tânar încă, născut la 1860 în Galați, a studiat mecanica în școli speciale din Viena…”[5]
Poate la un Technicum, déjà pomenit, cel care conform educației germane de veac XIX era o școală de meserii cu un ciclu de învățământ de 2,5 până la 4 ani.
Termenul avea să fie împrumutat cu aceeași denumire în Polonia și Rusia.
Având în vedere faptul că tatăl său “…era maistru la de toate pe un atelier plutitor pe Dunăre al Societății austriace “Donau Dampfisch Geselschaft” din Viena…cel mai probabil prin relațiile sale acesta și-a trimis fiul, pe Gheorghe Scarlat Fernic la școală la Viena.
Erau vremurile când fiii urmau meseria tatălului, vezi zi fratele său.
Cu titlu de ipoteză ar fi putut urma și Technische hochschule din Viena – 1872 cu nou statut în 1875 până în 1938.
Maschinenbauschule
Probabil între1875-1877…?!
Întors în țară după terminarea studiilor va lucra vreme de 3 ani și jumătate la fabrica de zahăr din Sascut.
1878 început – mai 1881
Ulterior revine în Galați fiind angajat ca șef al atelierului de construcții metalice al fabricii (sic) – P.A. Lambridis după unele surse academice de pe vremea roșie când numele erau pocite în stilul bolii rusești nn – de fapt moara Epaminonda A.Lambrinides, vreme de 8 ani de zile.
Acest angajament va avea loc în intervalul mai 1881- falimentul lui Epaminonda A. Lambrinidi, faliment menţionat în ziarul local „Poşta„ cu începere din 19.05.1888.
Gheorghe S.Fernic se căsătorește în 19 mai 1887 cu domnișoara Elena Păun. Ar fi avut 29 de ani.
Soția sa numai 22.
Elena Păun, devenită Fernic, s-a născut în anul 1865 fiind înregistrată în registrul de naștere al bisericii Sfântul Ioan din acel an, la numărul 30.
Bombardată, redusă la ruine, biserica avea să fie reconstruită la roșu urmare insistențelor lui Sterea și Drăgana Alexe, socrii lui Gh.Gheorghiu Dej și părintelui Piroșcă.
Acolo a avut cununia religioasă cu Mița Alexe.
Va fi demolată după moartea omului de stat în data de 19 martie1965.
Părinții soției lui Gheorghe Scarlat Fernic au fost Nicolae Păun, comersant și Domnica N. Păun, casnică.[6]
Mărturiile despre ea aparțin lui Mircea Guziek.
„…G. Fernic era căsătorit cu fiica unui negustor din str. Brașoveniei unde avea prăvălie de mărfuri brașovene.
Doamna Fernic înaltă ca și soțul, voinică plină în corp, vorbăreață, când me trimitea G. Fernic să îi fac diverse reparațiuni prin casă, prin curtea, se tot ținea să se plângă de servitoare că sunt puturose, se certa cu ele, nici o servitoarea nu stătea mai mult de o lună.
Fernic găsise un bătrân care se ocupa de a plasa servitor pe la boier, fi femei, fi barbate, era cunoscut prin curți și case boierești cerea onorariu de la 5 pan la 20 lei dacă boierul era satisfăcut, așa că totde una Fernic recurgea la acest misit forte des.
Întro zi lucram în curtea vara ferestre deschise Dna. iar se plângea că a plecat Marița ca nu mai știu că nu găsim o servitoare ca oameni.
Fernic I a respuns ce să ți mai fac dacă nu le l’aș în pace, cu o singură persone nu te
Poți împăca și am câte va sute în șantier și nu am atât necazuri cu servitoarele tale.[7]
Elena Fernic fostă Păun, împreună cu fiul lor viitorul inginer și pilot George Gh.Fernic
Doamna Elena Fernic avea să sfârșească fiind ucisă în propria casă, în scop de jaf de servitorii acesteia Gheorghe Dar asa și soția sa Maria într-o zi de Joi/Vineri, 14 mai 1920 stil nou.
Avea vârsta de 55 de ani.
Relația dintre soți era una firească pentru statutul lor și acele vremuri.
Nici odată nu am văzut să stau de vorbă mai tandre, el gânditor tot de una ședea.
Obiceiurile patronului erau în ton.
L’am dupe masă întins pe divan citind ziarul local și când venea George cu trăsura lor se îmbrăca, mai spunea câte ceva și pleca la atelier în Ceres, iar Bujulea venea din Domnească pe jos la Atelier, un automobile au cumpărat mult mai târziu, când eu numai eram nici la atelier Ceres, nici jos în șantierul lor.[8]
[1] Manuscris Mircea Guziek, Pag.13-14
[2] ASB Microfilme Franta rola 290, f.257-263
[3] AS Galati Primarie 1866 dos. 17, f.32,73-74
[4] ASG Primarie dos.17 f. 18 pp.280
[6] DJAN Galati – act de casatorie Nr. 267 din 19 mai 1887,
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 