Azi, ultimul episod din mini serialul domnului Tudose Tatu, prietenul tulcenilor de la Galați, în care ne povestește despre Scarlat Fernic, părintele industriei navale românești. Cum și Tulcea are un șantier naval, ne-am gândit că rândurile de mai jos vor fi interesante pentru cititorii tulceni. Îi mulțumim domnului Tatu pentru frumosul gest de-a publica pe blogul nostru un material atât de interesant și… mai vrem!
În anul 1888 se naște fetița cuplului, Atanasia Fernic, în actul de naștere, al căreia tată este trecut drept Gheorghe Fernich (mecanic).
La data nașterii, adresa părinților era Bdul. Gării Nr. 5
Din păcate fiica lui cea mai mare avea să moară la virsta de 11 ani, în data de 20 octombrie 1899.
O a doua fetiță, Emilia se naște în data de 10 decembrie 1889, pe vremea când tatăl său Gheorghe Fernic de profesie inginer avea 31 de ani, iar mama sa Elena 24 de ani.
La acea dată domiciliul soților Fernic era pe Strada Danubiu Nr. 11 în quartalul I.
Fetele sunt descrise tot de Mircea Guziek.
“…Fernic avea când am intrat ca ucenic în vara 881 (sic) – de fapt 1897 nn. – două fetișe cea mare era ca de zece, unsprezece ani, pe obraz din dreapta avea o pată Bruno roși cum se numește în popor pata de foc, de la ureche pân aproape de ochiul și pân aproape de gură, în jos pân sub barbă.
A doua fetiță mai mică, de v’o nou ani era forte normal obrazul curat de copil.
După v’o doi ani fata cu pata s’a îmbolnăvit de scarlatină, a murit a rămas cea singura una…[1]
Datorită calificarii saleși studiilor urmate,Gheorghe S. Fernic va deține și alte funcții, de data aceasta oficiale.
Este director al Școlii de meserii din Galați, de două ori.
Prima dată în intervalul 17 aprilie 1889—30 iulie 1889 vreme de 4 luni.
Apoi se angajează la Arsenalul Flotilei Galati, vechi stabiliment industrial înființat la 27 august 1879, unde va activa ca sef al secțiilor III și IV (mașini și turnătorie) după unele surse.
Cert este că în scriptele din „Almanahul personalului Marinei Regale. Bastimentele de resbel și de comerciu ale Romaniei.Anul 1890”, apare ca fiind angajat civil, singurul Mecanic Clasa I-a la Arsenalul Marinei, stabiliment care la data respectiva număra 175 de angajați militari și civili.
Acolo va lucra vreme de 2 ani. Între 1 noiembrie 1889-5 noiembrie 1891. În același timp este expert al Căpitaniei Portului Galați. Ulterior, va fi numit pentru a doua oară director al Școlii de meserii a județului Covurlui activând în această funcție între 5 noiembrie 1891 – 30 mai 1893, deci 1 an și 5 luni.
În vremea sa a fost construit și dat in exploatare localul respectivei școli de pe Strada Traian. Principalul merit al lui Gheorghe S. Fernic constă tocmai în aportul pe care l-a adus la construcția și dotarea noului edificiu de învățământ. Își va da demisia din funcția de director cu începere din 1 iunie 1893, conform următoarei știri apărute în ziarul Galații.
Ştiri d’ale zilei
…Dl.G. Fernic, directorul Scoalei de Meserii a judeţului, a demisionat din acest post pe ziua de 1 Iunie strămutându-se în aceiaşi zi din scoală.
Că s-a retras d. Fernic este tot ce poate fi mai natural: nimeni nu poate impieta asupra libertăţii d-sale, dar a se retrage la finele anului şcolar aceasta este caracteristic. Şi ne mirăm cum comitetul permanent a primit decisiunea d-sale dintr-o funcţiune şcolară, unde trebuia să dea sama de activitatea materială şi intelectuală a contingentului şcolar, mai ales că d.Fernic era şi profesor al scoalei.”|[2]
În asociere cu Jean Poujolat și Theodore Guiller preia atelierele Morii E.A.Lambrinide, înainte de vineri 12 martie 1893.
„Din localitate Construcţii mecanice – D-nii G. Fernicu, I.Ghiuller şi T.Poujollat, ingineri mecanici au cumpărat atelierile mecanice ale d-lui Lambrinide, în care chiar în vara anului acesta vor instala ateliere de construcţii mecanice şi de turnătorie în ferărie şi în bronz.”
Toate bune şi frumoase, dar în textul de sus s-a strecurat o eroare. Ziaristul fără identitate a schimbat între ele numele de botez ale fondatorilor, fapt pentru care a dat fiecăruia câte un miel. Vestea va fi reluată mai târziu şi de Paul Păltânea, fără a fi verificată, şi mai ales coroborată.
Deh, istorie scrisă telegrafic şi statistic.
„Aceste ateliere vor repara bastimente de navigaţie care actualmente stricîndu-li-se unele piese mari sunt silite să comande acele piese la Londra sau să ducă bastimentele la reparaţie, la Constantinopole. D-l Fernicu actualul director al şcoalei de meserii va lua direcţiunea acestor ateliere mecanice.[3]|4|
De fapt denumirea stabilimentului industriel va fi de: O reclamă din ziarul local avea să-i declare domeniile de activitate si dimensiunile.
ATELIER MECANIC
UZINA CU ABURI
Turnătoria de fer, bronz și alamă
FOSTE LAMBRINIDE –
Esecută ori-ce lucrări atin gătore ramurilor sus-citate prompt și cu exactitate
Reparațiuni generale de Vapore de Navigație și Șlepuri. Reparațiuni de Mașini Agricole. Confecționează din noi cutii de foc (Feuerbox), Volante, Grape, Plasuri si Pluguri solide dupe comanda și cerințele pământului de arat etc. etc.
C.FERNIC & C-ie
GALAȚI
26 Calea Basarabiei 26|[4]
La ultima dată Gheorge Fernic v a solicita autorizaţia pentru mutarea acestuia pe Strada Cereş Nr. 33, colţ cu Strada Moruzzi.|[5]
Galaţi
7 Iunie 1894
Domnule Primar
Subsemnaţii G. Fernic & Co. cu onore va rugăm să bine voiţi a ne da cuvenita autorisaţie pentru permutarea atelierelor noastre mecanice cu aburi şi fonderie ce le posedăm, din Strada Portului, pe terenul şi construcţia care se afla astăzi în Strada Ceres Nr. 33 situat în colţul Stradei Moruzi, care teren l-am cumpărat de la Dl. Carol Glucklick.
Primiţi vă rog domnule primar asigurarea osebitei mele consideraţiuni.*[6]
Titulatura oficială de atunci a greului stabiliment gălăţean, era cea de „Ateliere de construcţiuni mecanice, turnătorie de fier şi bronz, G.Fernic et Co.”, Galaţi, Strada Cereş, Nr.33, ceea ce vorbeşte de la sine nu numai despre preocupările fondatorilor ci şi de modul cum o percepeau înşişi ei, proprietarii. Nu șantier naval
Pe o lucrare cartografică anume „Planul oraşului Galati arangeat şi complectat de Inginerul Al.E.Manciulescu” fără an, dar „ataşat la raportul serv-tecnic No.2205/<18>97 lângă Uzina de gaz aerian acolo unde trebuia să existe conform declaraţiilor proprietarului şi presei aeriene, şantierul renumit, apare titulatura de …Cherestele. Mai precis în perimetrul cuprins între Strada Marinei, Calea Basarabiei şi malul Dunării loc care abia peste 8 ani avea să intre legal în posesia lui G. Fernic. Până atunci spaţiul pomenit avea să rămână ceea ce era la bun început, respectiv loc de depozitare al materialului lemnos.
Se coroboreaza cu marturia lui Mircea Guziek. Cel care vorbeste despre un anume Caranfil
… Fernic a gasit in Badalan o curte pe malul Dunarei unde odata era un deposit de scanduri ce le descarca si incarca un exploatator de paduri Caranfil situate intre Arsenalul Marinei Romane si Uzina de Gaz aerian…[7]
Nici vestitul doc invocat de însuși Gheorghe Fernic, produs de nu mai puţin cunoscutul şantier naval german Howaltswerke Deutsche Werft în anul 1897 nu era gata, fiind în curs de …descărcare.
In „Calendarul comercial si industrial pe anul 1895„ numele ii apare la categoria de „Ingineri si Arhitecti„ ca Inginer mecanic cu adresa personala undeva pe Strada Garei.
Evident prin coroborarea datelor mentionate la Nr. 5
Avea sa se ocupe si de alte afaceri, ce aveau sa tina de edilitatea viitoare a orasului.
La 11/23.02.1897 cotidianul local amintit, anume Galații, insera la pagina 2 detalii despre înființarea „Societății anonime de exploatare iluminat cu gaz și electricitate Galați„ printre membrii căreia îi aflam pe Jean Poujollat proprietar, Georges Fernic industrial și Edmund Schwab bancher.*
Pe același Georges Fernic îl aflăm la 8/20.03.1897 ca fiind printre membrii fondatori ai „Societății Cooperative Siretul„ pentru fabricarea de ape gazoase, al cărui președinte avea să fie I.M.Gradea.|[8]
Înainte de data de 9 mai 1900 va avea loc închirierea școlii de meserii pentru suma de 15 000 lei anual, industriașului G. Fernic.|[9]
Respectivul antreprenor avea nostalgii, sau mai degrabă nevoie de forță de muncă calificată, neaoșă.
1905 august 3 – Actul de intrare in legalitate al Santierului Naval Gh. Fernic concesioneaza terenul mult dorit pe malul Dunarii
Un conflict de muncă are loc în anul 1905, când lucrătorii de la Şantierul Naval Fernic au început în data de 19 iunie o nouă grevă.
Cei 300 de participanţi la acţiunea revendicativă au solicitat acordarea unui salariu de 4 lei pe zi, ziua de lucru să fie de la 6 până la ora 19.
Daca scadem pauză de 2 ore la prânz solicitata, acestia lucrau atunci 11 ore.
Nu se adoptase inca regimul civilizat de 8 ore.
Greva a sfârşit prin a fi întreruptă prin intervenţia autorităţilor.|962|[10]
Doar peste o luna si jumatate se va intampla cel mai mare eveniment din istoria Santierului Naval Galati.
Jurnalul Consiliului de Ministri cu Nr. 917 din data de 3 August 1905 consemneaza concesionarea de catre stat pe malul Dunarii a unui teren societatii „Santierul Naval G. Fernic”.
Pana la aparitia unor noi date acesta este data oficiala cand se naste cu acte in regula, proprietar cu drepturi depline pe terenul sau „Santierul Naval G. Fernic.”
Copie dupe Jurnalul Consiliului Ministrilor N 917/905
Inregistrat la N. 69533 din 10 August 1905
In sedinta sa de asta-zi Mercuri 3 August 1905
Luand in deliberare referatul Domnului Ministru al Agriculturei, Industriei, Comerciului si Domeniilor N 55619 prin care propune a se ceda Dlui Gh. Fernic et Comp. din Galati un teren situat pe malul Dunarii in fata docurilor plutitoare din orasul Galati pentru a instala un santier de constructiuni navale pe baza Art. 3 din legea pentru incurajarea Industriei Nationale. Avind in vedere motivele invocate prin suscitatul referat. Avind in vedere avizul Cominisunei Industriale precum si dispozitiunile legei pentru incurajarea industriei nationale
Decide
Art I Se acorda Casei Fernic et Comp. din Strada Ceres Galati, cesiunea pe timp de 20 (doua zeci) de ani a unei portiuni din terenul C.F.R situat pe malul Dunarei in fata docurilor plutitoare din orasul Galati pentru a instala un santier de constructiuni navale.
Portiunea concedata este coprinsa intre literele A.B.C.D. din planul de situatiune a docurilor din Galati anexat la dosar avand dimensiunile si invecinanduse precum urmeaza:
1) Spre Vest pe intindere aproximativa de 140 m. (latura A.C.) se invecineste cu strada care urmeaza in prejurul proprietatei Uzinei de Gaz.
2) Spre Nord pe intindere de 75 m. (latura A.B.) se invecineste cu calea Basarabiei.
3) Spre Est pe intindere aproximativa de 140 m. (latura B.D.) se invecineste cu restul acelui teren de C.F.R care a ramas neconcedat.
4.Spre Sud pe intindere aproximativa de 75 m. (latura C.D.) se invecineste cu Dunarea.
Uzinele de constructiuni mecanice
Turnatorie de fer si bronz
G.Fernic & Co.
Galati
Str.Ceres No.33
Galati in 14 August 1905
Domnule Primar
Onoratul Consiliu de Ministri si Mnisterul Lucrarilor publice in baza legei incurajarei industriei nationale ne a concedat o portiune de teren in fata docurilor plutitoare pe timp de 20 de ani in mod gratuit pentru instalarea unui santier naval. Intre terenul concedat si Uzina de gaz, exista o trecatoare ingusta pe unde se strecoara numai rei facatori si contrabandisti astfel ca santierul care voiu a infiinta este expus acestor rai facatori. Atat in interesul general cat si in interesul industriei noastre si pe baza legei de incurajare a industriei nationale respectuos va rugam Domnule Primar sa bine voiti a permite sa inglobam aceasta mica portiune de loc la terenul nostru concedat obligandu-ne a ‘lu inchide cu gard de lemn pe cheltuiala noastra. Cunoscand bunele Domniei voastre intentiuni si interesul bine voitor ce puneti pentru industria orasului nostru, speram ca veti bine voi a ne aproba cererea noastra.
Primti va rugam Domnule Primar asigurarea osebitei noastre stime
G. Fernic & Co.
Este bine inteles ca terenul ce veti bine voi a ne conceda sa fie in aceleasi conditiuni cu care ni s’a concedat terenul mencionat conform alaturatei copii a Jurnalului Consiliului de Ministri N 117/170
Domniei Sale
Domnului Primar al Comunei Galatz[11]
Urmarea e lunga, lunga, cat o viata de om, asa ca ne vom opri acum aici.
Totusi va fi nevoie de o reconfirmare.
Aceasta deoarece in anii 1905 si 1906 pe vremea cand ministru era Ioan N. Lahovary au loc modificari in structura organizatorica a Ministerului agriculturii, industriei, comertului si domeniilor, minister infiintat in data de 30.03.1883.
[2] Galatii organ conservator Redactia: Strada Mare 57, Administratia: Strada Mare, 57 10 bani exemplarul.
[3] 4.Covurluiul, II, Nr. 30(47) de vineri 12 martie 1893, pag. 1.
[4] Galatii, Joi 27 Maiu 1893, pag.4
[5] ASG Primărie, 1894, dosar 135, foaia 30.
[6] Idem 1894 dosar 136 f 41-42
[8] Galatii 11/23.02.1897 pagina 2
[9] Adevarul xii, nr.3872 din 9 mai 1900
962. Secolul VII, Nr.634, 23 iunie 1905 ?!
……cauta si confrunta cu Galatii 1905
Galati 19 iunie 1905
[11] ASG Primaria Galati Dos.19/1905 f.2,2 verso
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 