Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Blestemul lui Grigore Antipa

Continuăm serialul nostru, cu episodul #10 (ultimul), conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Fix în centrul orașului se află o clădire botezată pompos „MGM Palace”, nume care ne duce gândul la Hollywood , Metro-Goldwyn-Mayer Studios, sau, mai în temă, cazinoul MGM Las Vegas. MGM-ul tulcen, chiar dacă are și „Palace” în coadă, este doar un club, cu bănuiala că și acesta și-a cam închis activitatea, fiind însă inițial chiar un palat, „Palatul Pescăriilor”. Palatul tulcean nu a fost translatat nici de la Hollywood, nici de la Las Vegas, ci a fost construit în perioada antebelică (1910-1914) de antreprenorii Ștefan Borș și Robert Flamm, alcătuind un adevărat triumvirat cu Palatul Pașei (Muzeul de Artă) și Banca de Scont (demolată în 1964), care formau cu Grădina Publică, Piața Mircea. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Pentru un bilet un plus

Continuăm serialul nostru, cu episodul #9, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

„Orbiți” de frumusețea planurilor urbanistice, realizate după anul 1950, am trecut ca „chiorii” pe lângă singura clădire, de pe strada Isaccei, construită înainte de venirea comuniștilor la putere, cinema Select. Lucrurile sunt puțin mai complicate, pentru că prima adresă a cinematografului a fost strada Carol I, cea mai importantă a Tulcei (paralelă cu Dunărea), până în anul 1950. După această dată, strada Isaccei (a doua stradă paralelă cu Dunărea) devine „number one”, iar Carol I rebotezată Gării și ciuntită până a mai rămas un ciot care nu duce nicăieri. Continuă lectura

Cum a vorbit un tulcean cu „ChatGPT” și a primit cadou o poezie dedicată Tulcei… sau Întâlnire de Gradul III cu Inteligența Artificială…

Ca tot omul, am aflat și eu despre „minunile” pe care le poate face „ChatGPT”, aplicația de Inteligență Artificială. Tot ca „tot omul”, mai mult sceptic, decât optimist, mi-am făcut un cont și fără nici o altă pregătire prealabilă, am accesat aplicația, întrebând politicos:

”Bună ziua! Se poate să vorbim în limba română?”

Răspunsul mi-a fost aproape instantaneu: „Da, desigur! Cu plăcere să vorbesc cu tine în limba română. Cum te pot ajuta astăzi?” Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Faleza, cine a pitit orașul?

Continuăm serialul nostru, cu episodul #8, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

În urma articolelor din ultimele două săptămâni, am rămas cu dilema cine a pitit Tulcea după perdeaua groasă de beton a blocurilor cu 10-11 etaje de pe faleză, construite în perioada 1978-1982. Fără a exagera prea tare, construcțiile în cauză au fost o adevărată nenorocire pentru oraș, care așezat inițial pe dealurile din apropierea Dunării, avea farmecul său ușor rural și nițel oriental datorită minaretului Geamiei Azizya, multă vreme cea mai înaltă construcție a Tulcei. „Suspecții” construirii blocurilor sunt în număr de trei: Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu și arhitectul orașului Valeriu Pop. Continuă lectura

3 martie 2023, „Ziua Scriitorului”… și la Tulcea

Tulcea are în componență, pe lângă Dunăre, pește, țânțari și scriitori. Nu sunt prea mulți, în comparație cu țânțarii, de exemplu, dar câțiva tot reușesc să se strângă, mai ales dacă întâlnirea se organizează la Biblioteca Județeană „Panait Cerna” Tulcea și scriitori fac parte din „Asociația AEGYSSUS a scriitorilor din județul Tulcea”, singura asociație tulceană de acest gen (bun, mai există și Asociația HAZ, dar aceasta este de râs). Capelmaiștrii festinului (hai să-i zicem totuși festivitate) cu scriitori au fost Mircea Marcel Petcu, președintele asociației sus numite și Ioana Frunte-Lată, ca și gazdă. Au participat o sumă de scriitori, acompaniați de cam același număr de bibliotecari, majoritatea școlari, împreună să tot fi fost vre-o douăzeci de personalități și persoane. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Faleza, castele din cărți de joc

Continuăm serialul nostru, cu episodul #7, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Ziceam în articolul de săptămâna trecută de faptul că strada Gării este efectiv strivită de o suită de blocuri ca niște castele din cărți de joc. Din nefericire nu a fost doar o figură de stil folosită cu scopul de a realiza un final „en fanfare” a articolului în cauză. Dacă privim fotografia de mai sus, impresia produsă de structura din panouri prefabricate, ridicate cu macaraua, sudate „mustățile” și turnat niscai beton pentru îmbinare, îți oferă fix impresia unui castel construit din cărți de joc. Continuă lectura

Bogdan Ivanov și Omul roșu….

Vestea lansării cărții „Omul roșu” a picat ca un trăsnet peste Tulcea. Cel care a „scânteiat” știrea, prima dată, fiind jurnalistul Nicu Adămiță, luni, 20 februarie 2023 – preluată și distribuită pe câteva conturi media. „Fulgerarea” urma să se întâmple  joi, 23 februarie 2023, pe la ora 17:00, la Biblioteca județeană „Panait Cerna” Tulcea. Sincer, Tulcea ar fi trebuit să vuiască la o asemenea informație, din mai multe motive, pe care le enumerăm: lansarea unui roman scris de un tulcean se întâmplă din ce în ce mai rar; autorul are doar 19 ani, vârstă la care tinerii au cu totul alte preocupări, scriitorii abia se coc sau o „trag” pe poezie; este luna februarie și tulcenii hibernează alături de cultura locală, din motive de termometru biologic etc. etc. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Faleza 1965, primul val…

Continuăm serialul nostru, cu episodul #6, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Am reușit contraperformanța să ne înțepenim temporal în perioada primelor două decenii comuniste ale Tulcei. După ce am vorbit despre capătul central al străzii Isaccea, trecem azi pe Faleză, așa cum numesc cu mândrie tulcenii cheiul portului, pentru că sincer am o problemă etimologică cu denumirea de „faleză dunăreană”, pentru mine doar mările și oceanele (în DEX am găsit că și lacurile) au faleză. Dar cum și gălățenii, brăilenii, orșovenii etc. au faleză, de ce nu ar avea și tulcenii? Deci, Faleză să-i fie numele! Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Strada Isaccei, Garofița

Continuăm serialul nostru, cu episodul al cincilea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Continuăm periplul nostru pe strada Isaccei, ieșind din magazinul de piese electronice a lui „nea Vanea” și urcăm scările din capătul blocului pentru a ajunge pe mica esplanadă amenajată între bloc I1 și I4. Imaginea de mai sus, ne prezintă în toată splendoarea anilor 1970, complexul Garofița, alcătuit din două magazine și o cofetărie, alcătuind, așa cum spuneam și în articolul precedent, un veritabil mini-mall. Continuă lectura