„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 10… Scopiții, acești eunuci voluntari, triști, dobrogeni

Locul al 10-lea din topul articolelor „misterele dunării” îl reprezintă unul dedicat scopiților, acești eunuci sectanți ruși, care fugind din Rusia, s-au stabilit, unii dintre ei, în Dobrogea, cea mai cunoscută comunitate de scopiți tulceană fiind cea din localitatea Scapeți, de lîngă Luncavița. Articolul a fost publicat pe 10 aprilie 2012 și a fost completat ulterior cu alte cîteva postări cu temă asemănătoare. Subiectul este destul de macabru, dar aceest lucru nu l-a împiedicat să convingă 4424 de cititori să-l lectureze cu plăcere.


Screenshot 2021-04-07 184922


Eunucul a reprezentat de-a lungul istoriei una din cele mai enigmatice figuri. Nenorociți pe viață datorită handicapului fizic, indus, s-ar părea prin mânăstirile bizantine, apoi cele copte din nordul Africii, apoi de tot felul de negustori de sclavi, suferința le era amplificată și de faptul că își petreceau viața prin haremurile musulmane, înconjurați de frumuseți feminine inaccesibile. Cu toate acestea, dintre ei s-au ridicat Mari Viziri sau generali, care au condus destinele Înaltei Porți. Nu știm dacă la Tulcea a ajuns vreun eunuc, cu niscaiva afaceri sau conducător de oști. Știm însă că la Babadag, aceștia au rămas perioade lungi de timp, când sultanii plecau în expedițiile militare și își lăsau haremurile, de unde le recuperau la întoarcere. Am avut însă cu siguranță scopiți, acești sectanți creștini, cunoscuți sub numele de „Poporul lui Dumnezeu”, o sectă secretă a căror membri practicau tăierea propriilor organe genitale (la bărbați) și a sânilor (la femei), în  spiritul sublimei și tâmpitei idei că la gonirea lui Adam și Eva din Rai, acești fuseseră înzestrați de către Divinitate cu testicule și sâni, ca o pedeapsă pentru păcatul primordial. Tăierea acestora reprezenta revenirea la „forma” inițial divină a ființei umane. Sau, oamenii trebuie să se asemene cu îngerii, să nu aibă sex, pentru a putea avea spiritul liber.

Continuă lectura

Publicitate

Nea Costică între Misterele Dunării şi Revederea de liceu (65 de ani de la absolvire)

    nea costica si n. ariton

   Vineri, 22 august, 2014, domnul Costică Toloş (pentru prieteni, Nea Costică), distribuitorul oficial al cărţilor MISTERELE DUNĂRII, va pleca în localitatea de baştină, Caracal, pentru Revederea de liceu. În vârstă de 83 de ani, la frumoasa revedere, vor participa doar o parte din colegii de liceu (din motive lesne de înţeles), dar nu va lipsi directorul liceului, în vârstă de 96 de ani. Cu toată vârsta înaintată, domnul Costică, va purcede la drum, cu trenul, fără nici cea mai mică ezitare, singura spaimă fiind aceea ca unii din colegi să nu-l trădeze şi să nu vină la întâlnirea programată pentru ziua de sâmbătă. Aceasta este stabilită să fie pe treptele Teatrului din Caracal şi coşmarul lui Nea Costică este să nu rămână de unul singur în faţa frumoasei clădiri. Continuă lectura

Pastrama ca viața, dar condimentată…

Sheep+and+shepherd+artist+unknown,+c1940


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 05.08.2014

August, căldură, zile de vacanţă. Astăzi, un nou articol din categoria Ce frumoasă este viaţa pe la Tulcea, sau Viaţa este scurtă, hai s-o facem lată…  Sau, mai bine zise, vorbim despre lucruri simpatice precum soiuri de vin şi reţete culinare rafinate. Aşa cum ne-a obişnuit deja, domnul Cristi Tuzlaru ne-a sărit în ajutor, cu o reţetă inedită, tulceană şi extrem de literară despre prepararea pastramei. Alături de articolul, de acum două săptămâni, intitulat Vinul Pelin: Amar ca viaţa, sperăm într-un Cristi Tuzlaru Reloaded, cât mai des, poate chiar într-un serial pe care să-l initulăm Gurile Dunării.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii.ro


 

Pastrama ca viața, dar condimentată…

de Cristi Tuzlaru

Toată lumea știe că pentru miel trebuiește un vin roz, un Traminer, deși sună, aiurea, așa că alegem un șpriț ușor de O ’Porto, sau chiar Merlot. Purcelul cere un vin la fel de ușor, un șpriț de vară, pentru ca să tăiem grăsimea, tăiem totul cu o țuică mică de 40 de grade, pastrama de oaie, cere un vin negru şi greu, Fetească neagră, iar tochitura, un vin alb, o fetească, sau cine are capul tare, un Riesling. De preferat, să fie de la beci și nu de la magazin. Să nu uităm aperitivul. Recomandăm căpșunata, însemnând 10 kilograme de căpșuni, botezate cu 10 litri de țuică de minim 40 grade. Altă poveste cu țuica. La distilat, se pune în cazan o legătură serioasă de mentă. Iese o țuică mentolată precum pasta de dinți Cristal de pe timpuri. Deci țuica mentolată, cu siropul de căpșuni, dau cel mai bun aperitiv, cu condiția să se servească maxim 100 ml. Se poate face și un coctail grozav, cu mult busuioc și fructe proaspete de pădure. Coctailul se numește ombelico del mondo, după numele inventatorului modest al acestei licori. Continuă lectura

Vinul Pelin : Amar ca viaţa…

1


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 15.07.2014

Cristi Tuzlaru este un tânăr scriitor tulcean, talentat şi plin de har. Textul din articolul de astăzi nu este una din literaturile sale, ci o scurtă intervenţie pe una din reţelele media de socializare, în urmă cu câteva luni, în care le povestea prietenilor despre vinul Pelin tulcean. Cum www.mistereledunarii.ro stau la pândă vigilent, contabilizând aproape toate articolele şi imaginile despre istoria Tulcei, am înhăţat textul fără nici un fel de ezitare, cu planul de a-l publica cu prima ocazie. Şi iată că aceasta s-a ivit, în contextul concediilor de vară, când ce poate fi mai relaxant decât un şpriţ rece şi o discuţie pur teoretică despre vinul Pelin tulcean. Totul petrecându-se în contextul în care nu mai sunt deloc convins că scrierea unei cărţi despre cârciumi, cafenele şi tutungerii, toate tulcene, de pe la 1870, este cel mai lesnicios lucru de pe Pământ. Continuă lectura

Cerchezii povestiți de cerchezul Baslan Abdzakh

cerchezii de adevaratelea

    Nu am crezut niciodată că un personaj din articolele scrise pe misterele dunarii va trimite un comentariu pe blogul nostru. Această idee axiomatică se datora și faptului că acesta este un blog de ficțiune și istorie, alcătuit din personaje și întâmplări care, fie nu au existat niciodată, fie au fost atât de demult întâmplate (în general, pe la 1870), încât din punct de vedere logic, un comentariu direct nu putea fi decât de domeniul science-fiction. Nu am luat în calcul însă descendenții acestor personaje! Și minunea s-a întâmplat! Zilele trecute am primit un comentariu de la un descendent cerchez, domnul Baslan Abdzakh, stabilit actualmente în Canada, fost student străin la Timișoara, în anii 80, al cărui străbunic a fost unul din sutele de mii de cerchezi strămutați din ținuturile caucaziene în Dobrogea. Continuă lectura

Anunț extrem de publicitar, actual…

   OTTOMAN CARTOGRAPHER SOLDIERS

  Dacă cunoșteți persoane interesate să-și continue studiile în clasa a IX-a de liceu (zi sau seral), sau în orice altă clasă de liceu, cursuri de zi sau seral, trimiteti-i la Liceul Tehnologic „Ion Mincu” Tulcea, unde îi așteaptă subsemnatul și o echipă de profesori, capabili să-i învețe, printre altele, și istoria Tulcei. Mulțumesc.

  Nicolae C. Ariton

fluturas 1fluturas 2

Ultima strigare, ultimele exemplare!

   tulcea18701Un mic anunț important pentru cititorii Misterelor Dunării. Au mai rămas doar 20 de exemplare din volumul Tulcea, la 1870 – Adevărata poveste a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley. Acestea se mai pot cumpăra de la librăria Casa Cărții. Având în vedere că aceste exemplare sunt din tirajul al doilea al cărții cu pricina, tipărit în luna noiembrie (motiv pentru care nu ne-am lăudat, din cauza modestiei exagerbate din dotare 🙂 ), trebuie să știți că un al treilea tiraj nu este planificat prea devreme. Așa că, dacă doriți să intrați în posesia volumului, nu ar mai fi prea multe exemplare la dispoziție. Și pentru a nu intra în jocul traficanților de cărți, care s-ar putea să vă ceară prețuri amețitoare pentru un exemplar din Tulcea, la 1870 – Adevărata poveste a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley, profitați încă de prețul librăriei de doar 13,7 lei. Dacă aveți un prieten, dăruiți-i un exemplar din carte! Dacă aveți un dușman, este timpul să vă împăcați cu el, dăruindu-i un exemplar! Dacă cunoașteți oameni indiferenți la istoria frumosului nostru oraș Tulcea, dăruiți-i un exemplar din Tulcea, la 1870 – Adevărata poveste a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley!

Se poate citi în mod obișnuit, dar se poate servi și așa: (fotografie realizată de prietena misterelor dunării, Paula Bâlea)

tulcea, la 1870, se poate servi si asa... fotografie realizata de paula bâlea, sursa face book

Povestea fesului…

    hamali butoaieDacă priviți cu atenție o imagine cu tulceni pe la 1870, cu siguranță veți vedea cel puțin câțiva care poartă în vârful capului un fel de cipilică în formă de trunchi de con, de culoare roșie. Acestea erau faimoasele fesuri otomane, purtate bineânțeles de către toată populația masculină musulmană, de la mic la mare. Doar ici, acolo, mai puteai întâlni câte un bătrân sau un tătar foarte sărac care nu-și putea permite să-și cumpere un fes, și atunci umbla purtând înfășurat în jurul capului o bucată de pânză, așa cum făcuseră osmanlâii sute de ani. Continuă lectura

Scriitorul Tudose Tatu la Tulcea

       În data de 18.05.2012, scriitorul Tudose Tatu a fost într-o mică vizită la Tulcea. Știu că nu-i place să i se spună scriitor, ci cercetător-analist istoric, dar pentru mine toți oamenii care scriu cărți sunt scriitori. Cum era și normal, ne-am întâlnit pentru câteva ore de discuții pasionate privind istoria Dunării și a Tulcei, și când acestea amenințau să fie prea aprinse, le-am mai stins cu câte un pahar de bere.

Continuă lectura

Scrisoare de la Sulina…

    Cu toate că este aproape vară, reproducem în rândurile de mai jos, o scrisoare trimisă de la Sulina, pe data de 17 februarie, 1857. Era iarnă, Dunărea înghețată, timp frumos, când, brusc a început o furtună… se întâmpla acum 155 de ani și 2 luni.

     Sulina, 17 februarie, 1857

Domnule,

    … Cu regret trebuie să vă informez despre naufragiul unui bric austriac, pe data de 15 a acestei luni și pierderea a 5 vieți omenești. Vremea era remarcabil de frumoasă în dimineața zilei de 15 și multe nave erau tentate să iasă în mare, dar pe la orele 2 au apărut semenele unei furtuni ce se apropia și toate corăbiile au avut timp să ridice pânzele, unele dintre ele lăsându-și o parte din încărcătură în urmă.

   La orele patru, bricul austriac a fost aruncat pe țărm în locul indicat în schița anexată. Imediat ce acesta a ridicat semnalul de primejdie căpitanul Hodge, al micului remorcher cu aburi englez Pelleseir a ieșit în mare să salveze echipajul. Am mers cu el, și acesta a încercat să lege o parâmă de bric, dar fără succes. Barca de salvare a bricului austriac cred că fusese pierdută înainte de a ieși de pe fluviu. Căpitanul Hodge a fost nevoit să renunțe la eforturile sale, de căderea întunericului.

Continuă lectura