A freca mangalul, la Tulcea, cândva…

1

    Expresia a freca mangalul este la fel de celebră cu a freca menta, despre care am discutat într-un articol anterior. În primul rând, trebuie însă să clarificăm, dacă este vorba despre frecatul mangalului sau a manganului, cele două materiale fiind complet diferite. În primul caz, se referă la cărbunele de lemn, pe când în al doilea, este vorba despre un metal dur și casabil. După cum se poate lesne observa și în titlul articolului, ne-am referit la cărbunele de lemn, deci la mangal, considerând că expresia corectă este a freca mangalul. Continuă lectura

Crudul adevăr despre articolul „Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870”

    În urmă cu ceva timp, mai precis pe 28 octombrie 2012, am publicat pe misterele dunarii un articol intitulat „Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870”, fără să mă gândesc nici o clipă la posibilitatea că acesta va deveni, într-un fel, cel mai celebru text personal. La momentul respectiv, aflat într-o mică lipsă de idei, am purces la scrierea unui articol în care să explic cititorilor blogului proveniența celebrei expresii. Aceasta, după ce am observat că nu există absolut nici o referire, cu toate că este extrem de uzitată, ba chiar am aflat și despre existența unei organizații intitulată Academia de frecat menta, printre altele.  La data publicării, articolul a avut o audiență obișnuită, pentru ca, deodată, la începutul verii, aceasta să crească exponențial, datorită distribuției pe pe Facebook și preluării de numeroase alte bloguri, cu citarea sursei. Continuă lectura

Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870

    Una din cele mai cunoscute expresii la români este „a freca menta”, cu înțelesul de „lene, comoditatea, muncă în dorul lelii…”. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață, expresia de care discutăm conține o parte adevăr iar restul descrierea unui obicei balcanic de a fenta munca, într-un limbaj colorat, cu pierderea în timp a înțelesului original al expresiei în sine.

    De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut și, probabil, pentru a respecta niscaiva ritualuri precreștine. Răspândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, au dus acest obicei și în alte regiuni, inclusiv în București și chiar în Tulcea, unde au existat în permanență comunități puternice ale acestei etnii. Familiile înstărite de români, în permanență amatoare de rafinamente și etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuțeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii și senzația de răcoare pe timpul caniculei verii.

Continuă lectura