„Ar fi nedrept să-l uităm pe Valentin Șerbu.”

coperti vsalentin serbu1În demersul nostru pentru readucerea scriitorului tulcean Valentin Șerbu în atenția cititorilor, republicăm în rândurile de mai jos, un articol din revista „România literară” realizat de către distinsul scriitor și critic Alex Ștefănescu.

Alex Ștefănescu, revista „România literară”, nr. 34, 2011

Trecând vara aceasta, în drum spre mare, prin Medgidia…, mi-am adus aminte că aici a locuit temporar și a lucrat ca electrician Valentin Șerbu (n. 20 iulie 1934 – m. 29 ianuarie 1994). Originar din Tulcea, el a fost exmatriculat din liceu și arestat, la vârsta de 17 ani, din motive politice, după care a făcut 3 ani de închisoare. La Medgidia s-a aflat, în perioada 1955–1961, ca proscris.

Cu toată această biografie fracturată, a devenit unul dintre cei mai valoroși prozatori satirici din câți am avut. În anul 1971 a debutat cu volumul de schițe „Provinciale”, care a surprins prin siguranța stilului. Cu o ironie distantă, rezistând mereu tentației de a stabili între sine și cititor o complicitate amuzată, scriitorul evocă în acest volum personaje situate la periferia existenței, drogate cu iluzia că participă la rezolvarea marilor probleme ale lumii. Cel mai adesea este vorba de provinciali cu veleități artistice sau științifice. Continuă lectura

Amazoane tulcence (1)…

amazoane


    În jurul anului 200 î.e.n., la Gurile Dunării se remarcă prezența, mult mai numeroasă, ca în deceniile anterioare, a sarmaților. Aceștia erau un grup de popoare nomade, cu aceleași origini indo-europene, și aceiași linie genetică, cu sciții, cu care se înrudeau în foarte mare măsură. Migrația lor dinspre nord-est s-a făcut extrem de încet, în comparație cu cea a sciților, astfel că spre deosebire de aceștia, au reușit să ajungă pe meleagurile tulcene, într-un număr suficient de mare, pentru a deveni o populație importantă, abia pe la începutul secolului al doilea î.e.n. Continuă lectura

VALENTIN ȘERBU (RESTITUTIO), vă propune o meditație tulceană tristă, a la 1985…

valentin serbu2Valentin Șerbu (n. 1934 – d. 1994) este cel mai important scriitor tulcean. În timpul vieții a fost considerat unul din cei mai buni prozatori satirici români, aproape întreaga sa operă fiind o ironie amară la adresa societății comuniste. Schițele literare din volumul „La iarbă verde”, publicat în anul 1985, (și pe care îl puteți citi în format electronic, pe siteul http://www.tulceacultural.ro), se încadrează în acest tipar social, cu personaje marginale mediocre, decăzute moral sau material, alimentate de ambiții mărunte, conflicte patetice și, uneori, de trăiri spirituale pline de colb provincial.
Cum lectura unui volum întreg, în format electronic, este o activitate dificilă, vă propunem, în articolul de azi, una din schițele publicate în volumul „La iarbă verde”, intitulată „Meditații”, fără a avea pretenția că este cea mai reușită, ci doar una din cele mai scurte și care se pretează cel mai bine demersului nostru.

Nicolae C. Ariton

  MEDITAȚII

 Casienil Ciprian începuse să fure. Fusese până mai deunăzi un om cinstit, crezuse în virtuțile cetățenești îndeobște prețuite, sperase în viața și răsplata veșnică, în sfârșit, judecase cu asprime greșelile semenilor săi, neînțelegându-le aplecarea către minciună, înșelătorie sau furtișaguri. Acum însă, după sustragerea unei importante sume de bani din casieria întreprinderii, își dădu seama că între el și ceilalți vinovați, câți or fi trăind pe lumea asta, nu exista nici o deosebire. Continuă lectura

Vești din Tulcea anului 350.000.000 î.e.n.

 

În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. După o vară fierbinte, o toamnă bogată cu articole cuprinzând întâmplări uitate și portrete pierdute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, niște vești despre Tulcea anului trei sute cinzeci de milioane î.e.n., bineînțeles, cu titlu de metaforă. 

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


  dinozaur si tantar31Sincer, putem rezuma titlul și conținutul acestui articol în câteva propoziții: „…Tulcea în perioada primordială. Țânțarii, cei mai vechi locuitori tulceni, chiar dacă Tulcea nu exista…” Dar să vedem care sunt veștile din Tulcea de acum trei sute cinzeci de milioane de ani.
  Pare straniu să afirmăm că pe meleagurile tulcene, mai întâi, au fost… țânțarii. Bun, sărim peste niște milioane de ani, în care s-a format „supa primordială” , acum patru miliarde de ani, urmată de tot felul de combinații celulare care au dus la primele molecule, apoi la tot felul de viermi și moluște. Cu fiecare milion de an care a trecut, aceste vietăți au evoluat și s-au diversificat într-o multitudine de specii și subspecii. Continuă lectura

VALENTIN ȘERBU (RESTITUTIO)

  valentin serbu portretÎn cadrul www.mistereledunarii.eu și www.tulceacultural.ro începem o serie de activități care au drept scop readucerea scriitorului tulcean Valentin Șerbu (n. 1934 – d. 1994) în actualitate. Scoaterea din conul de umbră a uitării în care a intrat opera sa, prin publicarea unor articole dedicate marelui autor, digitizarea cărților sale și punerea lor la dispoziția cititorilor, gratuit, prin intermediul blogurilor mai sus menționate. De asemenea, în săptămânile care urmează va fi republicat, într-o ediție nouă, volumul de nuvele „La iarbă verde”, publicat inițial în anul 1985. Acest proiect de „Restitutio” a celui mai important prozator tulcean, Valentin Șerbu, nu este o activitate singulară, el se adaugă realizării sculpturii autorului, amplasată pe „Aleea Personalităților”, în anul 2020, în urma unei propuneri pornite de la un alt scriitor tulcean, Ștefan Caraman. Continuă lectura

Bine ați venit la Jatuchio/ Tulcea! – a doua mențiune scrisă a Tulcei

 

negustor ragusan

În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. După o vară fierbinte, o toamnă bogată cu articole cuprinzând întâmplări uitate și portrete pierdute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, cea de-a doua mențiune scrisă a Tulcei, făcută de un ragusan (veți vedea despre cine este vorba) în anul 1595. Nu este decât o simplă citare a orașului nostru, dar faptul că a fost scrisă acum aproape 450 de ani, și Tulcea citată ca oraș important, merită toată atenția noastră.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


    O a doua mențiune scrisă (descriere ar fi prea mult spus) despre Tulcea, fără să contabilizăm registrele otomane, este cea a nobilului (comerciantul) raguzan[1] Paolo Giorgi, într-un discurs ținut în fața principiului Transilvaniei, Sigismund Bathory, la începutul anului 1595. Discursul în cauză este, de fapt, un adevărat raport de spionaj, făcut de Paolo Giorgi, cărui dacă este să spunem, în câteva cuvinte, despre biografia sa, putem să ne limităm la cuvântul „aventurier”. Continuă lectura

Dolcha/ Tulcea – prima descriere scrisă a Tulcei

 

În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. După o vară fierbinte, o toamnă bogată cu articole cuprinzând întâmplări uitate și portrete pierdute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, facem un remember al celei mai vechi descrieri a Tulcei, făcută de un englez în anul 1582. Este, în fapt, o referire la orașul nostru, dar faptul că a fost scrisă acum aproape 450 de ani, îi oferă o aură deosebită.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


Prima descriere (sumară) a Tulcei – pe care o cunoaștem până la această oră – este făcută în anul 1582, de către un englez. Călătoria lui John Newberie a fost una pur comercială, de observare a negoțului în această parte exotică a lumii, Gurile Dunării, considerată a face parte din Levant. Acesta a plecat din Londra în ziua de 19 septembrie 1580, împreună cu un alt negustor englez, William Barret și după un lung periplu asiatic, ajung la 9 martie 1582 la Constantinopol. La 4 aprilie, pornește spre Gurile Dunării, pentru a observa prețurile mărfurilor de-a lungul fluviului, dar și în Moldova, costul vinului (despre care știa că este ieftin) dar și prețul transportului și taxele otomane asupra acestuia. Un interes deosebit îl avea față de modul de pregătire a icrele negre, acestea fiind un produs de lux care începuse să fie apreciat în Europa de Vest. Continuă lectura

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 04… Tulcea subterană

    galerie2


    Locul al 4-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat tunelurilor tulcene, cândva extrem de numeroase. Între timp, au mai rămas doar câteva capete răzlețe, scăpate ca prin minune de planurile urbanistice ale orașului, care au schimbat nu numai fața văzută a orașului, ci și „măruntaiele” acestuia, străbătute, în urmă cu ceva ani de zeci de tuneluri ale depozitelor militare otomane sau „de fugă” a familiilor bogate tulcene.

Articol scris în urma unei discuții cu Vasile Suhov

    Nu mai țin minte dacă am scris despre acest lucru, dar numele blogului Misterele Dunării este legat de cărțile Misterele Parisului și Misterele Londrei. La prima vedere pare exagerat să alături două metropole atât de cunoscute și celebre de micuțul oraș Tulcea, pentru că trebuie să recunosc că inițial am vrut să-l denumesc Misterele Tulcei, dar la timpul respectiv nu credeam că voi găsi suficiente subiecte interesante despre istoria localității noastre.

Continuă lectura

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 09… Lazii, un popor dobrogean uitat…

laz-people-cca-1900-georgian-ethnography-museum-autor-dmitry-yermakovLocul al 9-lea din topul articolelor „misterele dunării” este unul despre o comunitate la fel de misterioasă ca cea a scopiților,  a lazilor. Articolul a fost publicat pe 21 octombrie 2012. Un număr de 4833 de cititori l-au lecturat cu plăcere de-a lungul anilor, sentiment care vi-l doresc și dvs.

Unul dintre cele mai misterioase popoare care au trăit în Dobrogea au fost lazii. Relativ puțin numeroși, aceștia au fost numiți generic „turci” de către populația creștină din Dobrogea, sau necredincioși, când erau supărați pe ei. Motiv pentru care și musulmanii îi numeau, la rândul lor, pe creștini ghiauri. Alături de tătari și cherchezi, lazii erau (și sunt) o etnie diferită de aceștia, avându-și obârșia pe coasta Mării Negre, provenind din două grupuri, unul constituit inițial în zona rusească, iar altul, între Turcia și Georgia. În timpul imperiului Bizantin, au fost creștinați, pentru ca, apoi, sub dominația Imperiului Otoman să treacă la islamism. Războaiele dintre cele două imperii, a făcut ca o parte din lazii din zonă să migreze, sau să fie deportați, către alte teritorii ale Înaltei Porți, aflându-se aproximativ în aceiași situație cu poporul cerchez, deportați mai întâi din Rusia, apoi din Dobrogea. Au avut chiar o mică țară, numită Lazistan și o perioadă de timp, sangeacul Lazistan, situată în sudul Mării Negre, la granița cu Georgia. Continuă lectura

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 10… Scopiții, acești eunuci voluntari, triști, dobrogeni

Locul al 10-lea din topul articolelor „misterele dunării” îl reprezintă unul dedicat scopiților, acești eunuci sectanți ruși, care fugind din Rusia, s-au stabilit, unii dintre ei, în Dobrogea, cea mai cunoscută comunitate de scopiți tulceană fiind cea din localitatea Scapeți, de lîngă Luncavița. Articolul a fost publicat pe 10 aprilie 2012 și a fost completat ulterior cu alte cîteva postări cu temă asemănătoare. Subiectul este destul de macabru, dar aceest lucru nu l-a împiedicat să convingă 4424 de cititori să-l lectureze cu plăcere.


Screenshot 2021-04-07 184922


Eunucul a reprezentat de-a lungul istoriei una din cele mai enigmatice figuri. Nenorociți pe viață datorită handicapului fizic, indus, s-ar părea prin mânăstirile bizantine, apoi cele copte din nordul Africii, apoi de tot felul de negustori de sclavi, suferința le era amplificată și de faptul că își petreceau viața prin haremurile musulmane, înconjurați de frumuseți feminine inaccesibile. Cu toate acestea, dintre ei s-au ridicat Mari Viziri sau generali, care au condus destinele Înaltei Porți. Nu știm dacă la Tulcea a ajuns vreun eunuc, cu niscaiva afaceri sau conducător de oști. Știm însă că la Babadag, aceștia au rămas perioade lungi de timp, când sultanii plecau în expedițiile militare și își lăsau haremurile, de unde le recuperau la întoarcere. Am avut însă cu siguranță scopiți, acești sectanți creștini, cunoscuți sub numele de „Poporul lui Dumnezeu”, o sectă secretă a căror membri practicau tăierea propriilor organe genitale (la bărbați) și a sânilor (la femei), în  spiritul sublimei și tâmpitei idei că la gonirea lui Adam și Eva din Rai, acești fuseseră înzestrați de către Divinitate cu testicule și sâni, ca o pedeapsă pentru păcatul primordial. Tăierea acestora reprezenta revenirea la „forma” inițial divină a ființei umane. Sau, oamenii trebuie să se asemene cu îngerii, să nu aibă sex, pentru a putea avea spiritul liber.

Continuă lectura

Micul Război Tulceano-constănțean, lupta de la 1893…

1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 noiembrie 2015

Relatare din tabăra proprie…
Pentru orice tulcean care se respectă, Constanța este orașul mai mare de la sud, cu ieșire la mare, plaje întinse, stațiuni, mall-uri și magazine adevărate, viață universitară și de noapte, pe măsură. Potențialul economic, având ca vârf de lance Portul, îi atrage ca mierea pe tulceni, care visează să devină constănțeni, lucru care s-a întâmplat și se întâmplă din ce în ce mai des. Trecând nepermis de repede peste istoria veche și extrem de bogată a celor două localități, ne oprim la finalul Războiului de Independență (1877-1878), când Dobrogea este alipită României. Românii aveau să descopere două orașe, Tulcea și Constanța, complet diferite, cu un raport de forțe complet în favoarea primului.
Continuă lectura

Misterul Bisericii Armene din Tulcea

112

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 27 octombrie 2015

Zilele trecute am primit de la un prieten un mesaj însoţit de o fotografie stranie, realizată de curând în Biserica Sfântul Grigore Luminătorul, de pe strada Concordiei, cunoscută de unii dintre tulceni cu numele de Biserica Armenească. Aşa cum se întâmplă din ce în ce mai des, în ultima vreme, eram rugat să ofer câteva explicaţii privind un eventual mister/secret/întâmplare terifiantă… ascunse în istoria acestei biserici şi scoasă la iveală de această fotografie. Şi cum rugămintea unui prieten este întotdeauna un motiv suficient, am purces cu simţ de răspundere la o amplă operaţiune de scotocire prin istoria Tulcei, pentru a afla cât mai multe lucruri despre comunitatea armenilor şi biserica construită de aceasta. Continuă lectura

Revoltă la Tichilești…

ce soir 1937 cu revolta leprosilor pagina 1


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 08 septembrie 2015

Începem stagiunea de toamnă 2015 a seriei de articole de pe blogul http://www.mistereledunararii.ro și ediția tipărită a ziarului Obiectiv de Tulcea cu un articol… horror. Sincer, nu avem nici o afinitate pentru genul în cauză, care se adresează unei anumite categorii de cititori, pasionați de adrenalină obținută prin frisoane repetate. Articolul în cauză are însă la bază o notă dintr-un ziar franțuzesc, din 19 octombrie 1937, cu o informație despre Tulcea, ceea ce este din start un lucru destul de interesant.  Într-un context al istoriei, în care Al doilea război mondial plutea în aer, iar în Spania deja se măcelăreau franchiștii  cu republicanii, presa occidentală, prin ziarul „Ce soir” găsea loc și pentru o notă despre Tichilești – Tulcea.

Continuă lectura

Despre dueluri tulcene și duelgii…

?????????????????????????????????????????????????????????


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 12 mai 2015

În primul rând, trebuie să specificăm că am ales să folosim în acest articol, denumirea arhaică dată dueliștilor, respectiv cea de duelgiu, alcătuită din cuvântul duel și sufixul (de origine turcă) giu, totul pentru a spori culoarea locală. Deci, printre bragagii, sacagii, geamgii și alți gagii, astăzi, vom vorbi despre duelgii… Continuă lectura

Despre o moară uitată sub o salcie plângătoare…

moara1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 28 aprilie 2015


Am afirmat de mai multe ori că din clădirile vechi  de pe frumoasa şi falnica stradă Isaccei, nu a mai rămas decât cinematograful teatru Select, transformat, între timp în club.  Recunosc, cu ocazia acestui articol, că am greșit şi încercăm să facem o reparațiune. În primul rând, vechea stradă Isaccei nu este chiar aşa de veche şi falnică, fiind construită relativ recent în raport cu alte străzi tulcene. Mai precis, s-ar părea că strada a început să prindă contur după 1860, după lucrările de amenajare a Portului, care au avut ca efect obţinerea întregii suprafeţe a falezei şi blocurilor actuale, zonă denumită în perioada respectivă Ceamurlia. Continuă lectura

În Tulcea și străzile mor…

strada belvedere tulcea


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 21 aprilie 2015

Am spus-o și cu alte ocazii că Tulcea este un oraș special. Printre multe alte particularități (despre unele chiar am vorbit) cea în care până și străzile mor, fiind una aparte. Astfel, de-a lungul timpului, cea mai frumoasă stradă a orașului, Carol I, situată de-a lungul Dunării (în paralel cu aceasta și cu strada Isaccei) a fost mai întâi rebotezată în Gării și apoi nimicită sub două planuri urbanistice. Străzi precum Regina Elisabeta și Basarabilor, după ce au fost redenumite în 23 August (Slt. Gavrilov Corneliu) și Păcii au fost și ele supuse unor schimbări radicale, rămânând din ele doar traseul şi, pe ultima, pe alocuri, pavajul din piatră cubică (spre nemulțumirea șoferilor) și câteva clădiri răzlețe. Pe lângă alte zeci de străzi, la fel de frumoase și interesante, cea despre care vom vorbi astăzi a avut o soartă și mai ingrată. Aproape nimeni nu-și mai aduce aminte de ea, pentru simplul motiv că este una din puținele străzi tulcene care nu duce nicăieri. Continuă lectura

Tulcenii, între vin și bere

costica acsente


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 martie 2015

Am considerat în permanență că tulcenii au avut o existență marcată de dilema „băutoricească” a consumului de bere sau de vin. Aceasta trecând peste obiceiul consumului de votcă, adusă în timpul otomanilor, care au stăpânit Tulcea până la Războiul de Independență, de la 1877-1878, tocmai de la Ismail, pentru că osmanlâii interziceau fabricarea spirtului pe tot cuprinsul Imperiului. De asemenea, ne-luând în calcul nici băutorii de spirturi levantine, constând în lichioruri parfumate, raki de migdale sau vutcă cu miere, ajungem la titlul acestui articol, adică tulcenii, singuri și nehotărâți, între vin și bere.
Continuă lectura

Ciudata dispariție a unei clădiri tulcene

sala de conferinte


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 martie 2015

Am mai spus-o și alte dăți că Tulcea este un oraș special. Începând de la cartierele sale etnice: mahalalele românești, bulgară, lipovenești sau grecească, ca niște adevărate enclave și ajungând până la locuitorii săi, mai mult sau mai puțin vremelnici, precum scorțosul englez Charles Hartley, patriotul entuziast Nifon Bălășescu sau levantinul Gessi Pașa (intrați pe www.mistereledunarii.ro și veția afla cine au fost). Continuă lectura

Tulcenii între clop și fes

1


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 3 martie 2015

În urmă cu ceva timp am constatat o oarecare asemănare între fesul otoman și clopul transilvănean. Chiar dacă această asemuire este doar întâmplătoare, aceasta nu ne împiedică să dedicăm un articol întreg acestei curioase și misterioase asemănări. În Tulcea mijlocului secolului al XIX-lea se purtau cu mândrie cele două acoperăminte de cap, fesul de către turci, tătari, de la mutesarif (guvernator) până la cel mai umil sacagiu musulman. Clopul era purtat de toți români ajunși în Dobrogea din Transilvania, majoritatea plecați cu oile în transhumanță și stabiliți în apropierea Dunării, mulțumiți de viața liniștită, în ritm oriental, a Tulcei acelor vremuri.


Continuă lectura

Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea a III-a)

semnatura probabila a lui m. moruzov


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 07.10.2014

Continuăm excepționalul eseu despre cele mai mare spion român, tulceanul Mihail Moruzov, scris de distinsul istoric Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul. Informații inedite și fapte necunsocute până acum, relatate într-un stil plin de savoare și corect științific, doar pentru cititorii blogului http://www.mistereledunarii.ro și cotidianului Obiectiv de Tulcea (ediția tipărită).

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com

Așadar, un adevărat serviciu contrainformativ al statului român a prins contur. Deosebit, este faptul că toată familia Moruzov a făcut parte din aceste structuri informative ale statului român încă de la început. Ne referim aici la preotul Nicolae Moruzov și la băieții săi: Afanasie, Ion, Gheorghe și Mihail, care acționau în cadrul Brigăzii Speciale de Siguranță Tulcea, recrutarea/coordonarea lor fiind făcută de comisarul special D. D. Floru.

Tatăl, Nicolae Moruzov, informa Siguranța română cu privire la ingerințele Moscovei în treburile comunităților ruse și bulgare din Dobrogea, sau despre prozelitismul politico-religios. Continuă lectura