Tulcisme (5)

     Continuăm cu serialul săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit  undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton


Nastratin Hogea mergea în fiecare seară la Ceainărie, unde își sorbea ceaiul discutând cu prietenii și cunoscuții.

– Nu mă veți crede, a început să vorbească, într-o seară, dar pe măsură ce îmbătrânesc, păstrez aceeași putere ca și când eram tânăr. Nici mie nu-mi vine să cred!

– Nu este posibil, Nastratin Hogea, te lauzi! De când o bătrână gloabă are vigoarea unui tânăr armăsar?

– Cu toate acestea, vă spun adevărul.

– Dovedește-o.

– Știți piatra aceea mare pe care o am în spatele casei? Ei bine, niciodată nu am reușit să o mișc de la locul ei.

– Și?

– Ei bine, nici acum!