Despre (2)

   Am adăugat o pagină nouă blogului, intitulată Despre (2), având în vedere că mai există un Despre (1), în care spuneam, la inaugurarea blogului, că scopul acestuia este să-i ţină pe cititori la curent cu scrierea romanelor din seria Misterele Dunării. Cum actul scrierii este  lipsit de spectacol, încet şi uneori chiar anost, pentru a reuşi să ţin cititorii aproape de blog, am adăugat tot felul de postări, mai mult sau mai puţin legate de seria romanelor. În pagina Despre (2) veţi citi că primul volum al seriei, respectiv Pierdut în Tulcea este terminat în manuscris şi mă aflu în etapa discuţiilor cu editurile, o fază searbădă,  uşor amară şi care se prelungeşte prea mult pentru gustul meu.

   În altă ordine de idei, îmi cer scuze pentru postările care fac parte din cele dedicate concursului SuperBlog 2011, care vor fi, în total, 33, şi care cuprind lucruri care chiar nu au nici o legătură cu blogul nostru. Este un pariu însă care l-am pus cu mine însumi că sunt capabil să scriu la comandă (fiecare postare de concurs are o temă şi reguli impuse). Dacă nu vă interesează, ne le citiţi :-), dar nu neglijaţi, vă rog, postările adevărate, care apar la 2-3 zile.

  Hai, lectură plăcută! Viaţa e frumoasă! (titlul unui film :-))

   Nicolae C. Ariton

Fabriqué en l’ODS

     Zilele acestea am primit un transport de cărţi, editate de Les éditions de l’Oeil du Sphinx, aşa cum bănuiţi, toate în limba franceză. Trecem peste mica mea arongaţă cauzată de faptul că aceste cărţi mi-au fost trimise direct chiar de editorul francez Philippe Marlin şi să vă arăt ce am primit pentru lectură în aceste zile reci de toamnă. Acestea se adaugă altor sute de cărţi pe care de-a lungul timpului le-am primit de la prietenului meu Philippe.

Cum va arăta cartea electronică (e-book)?

    Trebuie să recunoaşteţi că atunci când intrați într-o librărie, parcă pătrundeţi în junglă. Mii de cărţi pe care nici nu reuşeşti să le cuprinzi cu privirea, darămite să le mai şi răsfoieşti.

     De puţin timp, majoritatea editurilor româneşti au început să vândă şi cărţi în format electronic. Oferta este deocamdată modestă: ceva clasici şi ceva autori români care au acceptat să-şi vândă cărţile şi în această formă. Am văzut chiar o lansare de volum direct şi doar în format electronic, ceea ce este pentru moment, în România, un fel de avangardism literar.

     O carte electronică este un fişier electronic de aproximativ 1Mo, în diferite formate. Ideea este că după ce ai plătit cu cardul preţul fişierului (care este cam cât al cărţii broşate), poţi să-l descarci pe calculator sau recomandat pe un e-book reader. Dacă pierzi e-book readerul sau ţi-a crăpat calculatorul, librarul on-line trebuie să-ţi pună la dispoziţie din nou fişierele, gratis, ceea ce este un avantaj în comparaţie cu un incendiu în care vă arde biblioteca.

Domnului Garamond, cu respect !

     Fiecare dintre noi utilizează cam zece procente din posibilităţile tehnice ale unui editor de text, gen MS Word, de restul fie nu avem nevoie, fie habar nu avem de existenţa lor. Aproape toţi, avem însă preferinţele noastre privind tipul de font utilizat. Pentru simplu motiv că un anumit tip de font ne creează o stare de bine. Personal, îmi place fontul Lucinda Sans Unicode, pentru că nu are bucle, fundiţe şi alte chestii de genul acesta şi nici nu este spartan precum Ariel. Nu pot să sufăr însă, de exemplu, Times New Roman, (cu toate că este fontul implicit în MS Office, până la versiunea 2007), deoarece are prea multe curburi şi rotunjimi, precum o pictură de Rubens.

Despre scrisori de dragoste

   Să ne imaginăm (o activitate umană care încă un este impozitată !) că sunteţi fericitul posesor al unui pachet de scrisori de amor pe care vi le-a adresat cu ceva ani în urmă Angelina Jolie. Acesta, când actriţa era abia la începutul carierei iar tu erai un poet în plină efervescenţă creatoare. De atunci, anii au trecut, Angelina Jolie a devenit celebră şi apoi vestită, după ce s-a măritat cu Brad Pitt, iar tu, ai intrat în criza publicistică mondială şi te zbaţi la limita supravieţuirii creatoare, departe de a câştiga premiul Nobel pentru literatură (nici măcar la cota de pariuri de 1 la 40 cât a avut Mircea Cărtărescu anul acesta).

    Un editor află de comoara epistolară pe care o ai în sipet şi îţi face o ofertă publicistică pe care nu ai avut-o nici măcar în visele cele mai frumoase. Bateţi palma, scrii plin de emoţie cartea comandată şi care conţine cele 24 de scrisori ale Angelinei către tine. Când totul este pe cale de-a se transforma într-un adevărat bestseller mondial, Angelina Jolie află şi te trezeşti chemat în instanţă de una din cele mai celebre case de avocatură occidentală, care cere, nici mai mult nici mai puţin decât interzicerea apariţiei cărţii. Angajezi şi tu un avocat cu care mai beai câte o bere sâmbăta şi care după două săptămâni îţi citeşte şi traduce (şi la propriu şi la figurat) sentinţa primită (justiţia se poate mişca cu viteză maximă când pe rol se află un caz cu Angelina Jolie sau Elena Udrea 😦 ).

Hârtie versus Byte

    Se tot anunţă de ceva timp Revoluţia digitală în domeniul cărţilor. O revoluţie care tot întârzie, se amână şi doar ici, colo se mai iţeşte câte o răzmeriţă, mic complot sau mişcare, menite să răstoarne tiparul lui Gutenberg (sau, mă rog, ce a mai rămas din el, pentru că în zilele noastre tipografiile au devenit şi ele digitale). S-ar părea că frica cea mai mare de revoluţie le este celor care chiar ar trebui să o facă, adică editorilor şi librarilor (clasici sau on-line). Şi pentru a vă convinge că am dreptate, uitaţi o mică dovadă de contrarevoluție digitală.

Scrisoare deschisă către scriitorul Tudose Tatu

    Domnule TudoseTatu sunteţi o adevărată comoară pentru orice cititor, motiv pentru care nu aveţi dreptul să vă ţineţi ascuns. Dacă legislaţia ar permite, v-aş da în judecată pentru faptul că nu am găsit mai nimic despre dumneavoastră on-line. Este de-a dreptul inadmisibil ca un istoric şi scriitor de talia dumneavoastră să nu aibă un site sau blog personal. Am înţeles dintr-un mesaj de la dumneavoastră că „timpul este scurt” şi nu aveţi de gând să-l pierdeţi conversând.

     Recunosc că administrarea unui blog (la modul serios) este o mare cheltuială de timp şi energie. Personal, am ajuns cu www.mistereledunarii.wordpress.comsă scriu în câteva luni mai multe rânduri decât am făcut-o la primul volum din seria de romane Misterele Dunării, Pierdut în Tulcea (care are 450 de mii de semne, cu spaţii). Dar cine doreşte să răzbată publicistic în ziua de azi, trebuie să-şi asigure şi o existenţă virtuală on-line. Altfel, munca oricărui scriitor poate să se transforme într-o mare zădărnicie. Formele de promovare clasice cu lansări, simpozioane, note în ziare şi reviste sunt insuficiente şi cu ecouri minore, dacă nu sunt însoţite de o ofertă „on-line” pe măsură. Şi vă spun toate acestea din experienţa căutării cărţii dumneavoastră Sulina – Asalturi însângerate, pentru care mi-a trebuit aproape jumătate de an ca să o găsesc, în condiţiile în care oraşele noastre de baştină sunt la nici 100 km unul de celălalt şi ne mai uneşte şi Dunărea !

Kindle Fire

     În materie de e-book readers (un gadget de care sunt de-a dreptul îndrăgostit), ultima lansare a gigantului amazon.com nu a stârnit cine ştie ce valuri. Ba chiar deloc. Primul ecou care mi-a ajuns la urechi a fost Kindle Fire. Cu mâinile tremurând de emoţie am tastat numele magic (destul de cool din punct de vedere publicitar) şi am descoperit dezamăgit un Ipad cât un Samsung tab (de 7”), la preţ de clonă chinezească (199 $). Cititorii inveteraţi pe e-book readere (sau liseus, cum le spun francezii atât de melodios !) ştiu că a compara o tabletă pc cu un reader e-paper e acelaşi lucru cu merele şi perele. Adică, o tabletă pc, indiferent de marcă şi diagonală este o chestie cu cristale lichide (chit că acum au tot felul de denumiri) pe care poţi citi foarte bine color (ziare, reviste) dar care îţi „omoară” ochii, iar bateria, cât ar fi de performantă „scula”, nu ţine mai mult de 10 ore la Ipad şi câteva ore la celelalte. Pe când un e-reader cu e-paper este chiar o chestie serioasă pentru citit tomuri. Hârtia electronică, care este un plastic special, seamănă până la aproape 90% cu hârtia obişnuită, nu oboseşte ochii ca un ecran cu refresh, iar bateria te ţine săptămâni în şir sau, în medie, 7000 de pagini citite. Singurul dezavantaj major, este doar monocromia care aduce  monotonia.