Zăgazuri… de Tudose Tatu (partea a III-a, ultima)

    Slăvitul Karaosmanoglu se află pe cai mari

   Tot ceea ce urmează face referire la lucrările de amenajare hidrografică de la Gura Sulinei. La digurile turco-moldo-vlahe înainte vreme. Anterioare Comisiei Europene a Dunării. În “Seama Visteriei Moldovei pe 1817-1818” apare la rubrica „tainaturi și chirii“ la ultima poziție  suma de 505 lei 60 bani cu specificarea „cheltuiți la 2 conace a slăvitului Caraosmanoglu și a oamenilor săi viind la Galați, și de la Galați la Sulina și înapoi la Ibraila, prin pârcălabii de Galați . Iunie <1818> “|[1] Vizita sa s-ar fi legat probabil de lemnul ce era necesar, cât și de salahorii pe care trebuia să-i ofere Moldova, conform ordinelor primite și obiceiurilor vremii. Și tot acolo, apare faptul că s-au oferit drept daruri la turci, la doi oameni aflați în subordinea unor importanți dregători otomani implicați.

Zăgazuri… de Tudose Tatu (partea a II-a)

  Yakub Aga, tehnocratul și  fostul profesor

   El avea să fie numit pentru amenajarea Sünne Boğazı.|[1] Știm déjà că încă din 1815 brațul și gura de vărsare de la Sulina au fost explorate în calitate de bina emini  de către turcul Yakub Efendi locuitor al Constantinopolului, fost Hoca-i evvel, respectiv profesor de rangul 1 la Muhendishane-i Bern -i Humayun au “ Scoala imparateasca de inginerie militara “ ori Geniu, în zilele noastre,  în anii 1810,1811 și 1813. Avea aceeași funcție de constructor șef  ori Bina Emini, al Babıali/Sublimei Porți în luna mai a anului 1818. Pentru amenajarea hidrotehnică de la Sünne Boğazı, respectivul bina emini a solicitat atunci 1 700 pungi de guruși, respectiv 850 000 guruși.   S-au căutat a se găsi pentru început  1 000 de pungi,  respectiv 500 000 de guruși pentru a fi oferite Visteriei Amiralității otomane. |[2] Într-un hat-humaium, o poruncă împărătească din 1815 în privința lucrărilor ce urmau a fi executate la Gura Sulinei, Maḥmûd-u s̠ânî, au  محمود ثانى,  în turca osmană adică Mahmud al II – lea, sultan al imperiului cu turban de la 1808 până la moartea sa din 1839, a decis ca un căpitan cu experiență, un reis, un constructor și un șef de lucrări, toți bine pregătiți, să fie trimiși acolo de la Amiralitatea imperială, împreună cu materialele necesare pe o navă comercială. De toate aceste pregătiri erau răspunzători Tersane Emini sau Șeful Arsenalului Marinei de la Constantinopol, Liman reis ori căpitanul de port al capitalei otomane și Kaptan Pașa respectiv amiralul Koca Hüsrev Mehmed Pasha 1811-1818 originar din Abhazia, cel ce avea să devină mai târziu prim ministru, au Mare Vizir.

Zăgazuri… de Tudose Tatu (partea I)

Viitoarea carte “Zăgazuri vechi de Gurile Dunarii sub bandieră straină” urmărește cronologic lucrările hidrografice de amenajare a Gurii Sulina și deciziile politice privind existența   Barei și măsurile, edificile ridicate și lucrările efectuate acolo în perioada 1818-1856

Sünne Boğazi au Sulina turcească

Debut de lucrări hidrotehnice pe Sünne Boğazı cu lemn și salahori din Valahia și Moldova.

Există încă mulți, mulți neaveniți, care leagă existența amenajărilor hidrotehnice de la Gura Sulinei, doar de apariția  și evoluția Comisiei Europene a Dunării. Abia după 1856. Dă bine la proști! Deh, analfabeți funcționali. Și impostori academici. Nimic mai fals în vremea cozilor de topor euro-atlantice. Contribuția neaoș moldo-vlahă nu poate fi trecută sub tăcere în vecii vecilor. Iată dovada nenaționalistă, nici măcar “populistă”, pentru cei mulți interesați cititori și istorici. Diminuarea adâncimii la trecerea de la Sünne Boğazi a afectat cât se poate de negativ traficul vaselor, existând pericolul întreruperii acestuia, de aceea otomanii, stăpâni pe Delta Dunării de la 1484, pe parcursul timpului au luat unele măsuri.

Meddah (adică povestitor) de Tulcea…

Nu știu dacă „știați” de existența romanului „Aventuri în Tulcea”, care este ale doilea din seria de aventuri tulcene a „scotocitorului” Aristotel Platon Cantemir. Distinsul scriitor și critic literar, dunărean de-al nostru, Adi Secară, îmi face bucuria de a vorbi, aproape pe larg, într-un articol (aproape) amplu despre carte, publicat în paginile ziarului tipărit VIAȚA LIBERĂ GALAȚI și online (www.viata-libera.ro) , dovadă că s-a chinuit să citească atent cele 200 de pagini de aventuri tulcene, petrecute în zilele de 20, 21, 22 și 23 august 1872. Așa de mult mi-a plăcut recenzia/ prezentarea Aventurilor în Tulcea, încât sincer vă spun că m-am hotărât să o recitesc, lucru, adică lectură, care v-o recomand și dumneavoastră, în aceste zile de decembrie (merge și în celelalte luni ale anului)!

Nicolae C. Ariton

 

„Cele unsprezece lovituri (de șurubelniță)”…

Distinsul scriitor și critic Florin Iaru a scris un articol brici despre cartea subsemnatului, „Votca, un thriller istoric”, publicată în urmă cu ceva timp. Puteți să-l citiți aici Cele unsprezece lovituri (de șurubelniță) – Agentia de cArte, pentru că este excelent și fără să vă mai obosiți să descurcați cuvintele articolului meu de mai jos, cu toate vi-l recomand cu căldură și pe acesta.