Cu multă vreme în urmă, exista o vorbă la Tulcea, dar care s-a uitat cu trecerea timpului: „…primăvara paradis, vara infern, toamna spital…”, cu referire, bineînțeles, la viața tulcenilor. Aceste câteva cuvinte cuprindeau, de fapt, esența existenței vieții pe malurile tulcene ale Dunării. O dată cu venirea primăverii, undeva prin aprilie-mai, natura renăștea, totul era verde și frumos, aerul avea arome vegetale și iz ușor de pește, de la adevăratele haite de crap, șalău și știucă, care dădeau năvală orbește în plasele pescarilor, uneori chiar săreau din apele Dunării direct în saci tulcenilor cu oarecare treabă prin port (aici recunosc că am exagerat puțin). Soarele strălucea nici prea tare ca să-ți încingă creierii, dar nici prea domol ca să tremuri de frig. Nu era nici praf, nici vântul nu bătea prea tare, malurile și dealurile tulcene părând a fi un fel de rai pământean, cu Dunăre și coline. Continuă lectura
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 