Tulcea, demolări, crime și uitări… Un corp de liceu

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre corpul de sud al Colegiului „Spiru Haret” Tulcea.

Nicolae C. Ariton

Pornim, în articolul de azi, de la ideea că și liceele au corpuri. Bun, nu chiar ca oamenii, dar dacă este o școală cu tradiție, aceasta poate să dețină chiar mai multe corpuri, așa cum se întâmplă cu clădirea Colegiului „Spiru Haret” din Tulcea, alcătuită din trei corpuri, ce la prima vedere par a fi un tot unitar, dar care au fost construite separat, la distanță de câțiva ani, unele demolate, altele reconstruite, într-o poveste de-a dreptul întortocheată. Pentru a nu ne încurca prea tare și pentru că nu avem la teșcherea decât vreo cinci sute de cuvinte, cele trei corpuri ale liceului le vom numi pavilioane și azi vom vorbi doar de pavilionul de sud, numit și „de jos”. Dar să începem cu începutul!

Prima dată școala s-a numit „Gimnaziul Real de Băieți” și a fost înființată în anul 1883. Să ne aducem aminte că Războiul de Independență(1877-1878) se încheiase de doar câțiva ani și ultimii soldați ruși au părăsit Tulcea în primăvara lui 1879. Cum Tulcea nu avea decât câteva clădiri mai acătării, gimnaziului i se alocă fosta locuință a mutesarifului (un fel de prefect) otoman la Tulcea, despre care am discutat în episodul de săptămâna trecută. Deci, recapitulăm: în anul 1883, se înființează Gimnaziul Real de Băieți, în fosta Casa Pașei.

În anul 1902, se construiește pavilionul de sud, după chipul și asemănarea Casei Pașei, adică o clădire simplă P+1, aproape identică cu clădirea moștenită de la otomani. Din 1903, școala se numește Liceul „Princepele Carol”. În anul 1925-1926 se construiește pavilionul de nord al liceului, cu 10 săli de clasă, cu o arhitectură impozantă, în stil brâncovenesc În anul 1927, se demolează Casa Pașei și se începe construcția pavilionului central a liceului, finalizată în 1930. Așa se face că, la sfârșitul anului 1930, avem o clădire nouă a liceului, alcătuită din trei pavilioane, dintre care cel central și de nord erau în stil brâncovenesc, după un proiect a arhitectului C. Hîrjeu, și cel de sud, o copie a Casei Pașei, construit cu trei decenii mai devreme, în 1902.

Povestea nu se încheie aici!

În anul 1940, are loc un cutremur care zgâlțâie serios mai ales pavilionul de sud. În 13 iulie 1941, Tulcea este bombardată și 2 bombe lovesc pavilionul de sud, distrugând complet acoperișul și parțial pereții frontali. Cu toate lipsurile cauzate de război, se fac reparații de două milioane de lei. Un incendiu puternic devastează clădirea în anul 1946. Clădirea șubrezită de cele două războaie rezistă până în anul 1969, când se aprobă, după îndelungi demersuri, demolarea și reconstruirea după un proiect arhitectonic realizat încă din 1926 de către fostul elev al liceului, arhitectul Gheorghe Brătescu, respectând linia arhitectonică a pavilioanelor central și de nord.

Cam aceasta ar fi povestea pavilionului de sud a Colegiului „Spiru Haret” Tulcea, construit la început se secol trecut, demolat și reconstruit ca un adevărat castel de nisip dintr-o clepsidră a timpului.