Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fosta Gară fluvială DDSG-Lloyd Austriaco, pierită din cauză de război.
Nicolae C. Ariton
De-a lungul timpului, Tulcea a avut mai multe gări fluviale, având în vedere că principala cale de legătură cu restul țării – și chiar a lumii – a reprezentat-o navigația pe Dunăre. Să mai adăugăm că la Tulcea a sosit primul tren, pe cale ferată, abia în 1940, fiind ultima capitală de județ a României, dotată cu linie feroviară. Neluând în considerare drumurile care legau Tulcea cu Constanța, Brăila sau Galați – pentru ultimele două mai trebuia să „treci” și Dunărea cu bacul – orașul nostru părea un fel de insulă grecească, la care ajungeai doar pe calea apei, problema cea mare fiind perioada de iarnă când fluviul îngheța și tulcenii intrau la hibernat, ca urșii, până la sosirea primăverii. Primii care au organizat un transport fluvial regulat de pasageri au fost austriecii (iar austriecii!), care în anul 1834, făcea legătura dintre Viena și Constantinopol, via toate marile porturi de pe Dunăre, inclusiv Tulcea, prin intermediul unei societății de transport numită DDSG (constituită de doi englezi). La un moment dat, din această societate se desprinde o altă, numită Lloyd Austriaco și care făcea, printre altele, legătura între Galați și Constantinopol, via, bineînțeles, Tulcea. În jurul anului 1864, când Tulcea era încă otomană, cele două societăți construiesc în principalele orașe de pe Dunăre gări fluviale impozante , așa cum se cuveneau pentru niște clădiri imperiale. Cea de la Tulcea nu era foarte mare, dar impresiona printr-o arhitectură elegantă, care la timpul respectiv făcea puțin notă discordantă cu magaziile și clădirile portului tulcean. După 1878, sediul gării fluviale Lloyd Austriaco este integrată în noua arhitectură a străzii Carol I, actuala Gării (cea mai rămas din ea), cu clădiri solide și fățoase. Monopolul transportului de pasageri este pierdut de către DDSG și Lloyd Austriaco, apărând concurenți puternici, la început din Franța, Italia, Rusia țaristă și ceva mai târziu România (N.F.R.). Frumoasa clădire a gării fluviale austriece trece prin mai multe mâini administrative, din ilustratele vremii fiind botezată, la un moment dat „Agenția Austriacă Danubiana” și, ceva mai târziu „Administrația Bălților din Dobrogea”. Nu știm precis, dar existența clădirii a fost curmată brusc, probabil în timpul Primului Război Mondial, care chiar dacă nu a fost distrusă complet, ca majoritatea clădirilor de pe strada Carol I, a fost atât de afectată încât a trebuit demolată. Ultima imagine cu aceasta, este alături de Căpitănia Portului, construită în 1907, și datată undeva în jurul anului 1918, într-o fotografie care nu este foarte clară, dar din care se poate desluși starea destul de precară a fostei clădiri austriece.
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 
💙
ApreciazăApreciază