Monumentul din curtea Bisericii Sf. Nicolae, Tulcea – secretul dezlegat (2)

      După încă un război, cel al Crimeei, din anii 1853-1856, Tulcea pur și simplu înflorește, după stabilirea pe malurile Dunării tulcene a Serviciului tehnic a Comisie Europene a Dunării. Acest eveniment însemna foarte multe locuri de muncă, comerț și interese politice, care aveau să transforme Tulcea într-un oraș plin de importanță. Sub aceste auspicii, comunitatea română din Tulcea se hotărăște să construiască o biserică trainică și frumoasă, din piatră, așa cum aveau deja grecii și bulgarii tulceni. În demersul lor sunt ajutați de către guvernatorul otman al sangeacului Tulcei, mutesariful Ahmed Rezim Pașa, care face demersurile la Constantinopol pentru obținerea iradelei (act de autorizație otomană) de construire a unei biserici cu turle, lucru nemaivăzut în Imperiul Otoman, unde erau interzise clopotele și biserici mai înalte ca geamiile. Prin 1867, Biserica Sf. Nicolae este aproape gata, lucrările mergând însă din ce în ce mai greu, din cauza lipsei banilor, Comisia Europeană a Dunării retrăgându-și Serviciul tehnic de la Tulcea. Probleme și mai mari apar pentru frumoasa biserică Sf. Nicolae, construită în stil bizantin (spre deosebire de bisericile Grecească și Bulgară, realizate în stil grec), începând cu 1870. În acest an, biserica bulgară se desprinde de Patriarhia de la Constantinopol în Exarhatul Bulgar (biserica bulgară autocefală), românii tulceni ajungând miza unui adevărat război politico-religios purtat de mitropolitul grec, Dionisie și cel bulgar, Grigorie, care și-i doreau sub tutela lor, cu biserică cu tot. Lupta dintre cele două bisericii reușește să dezbine comunitatea românească și să se ajungă chiar la acte de violență. În aceste condiții, guvernatorul otoman (valiul) al Provinciei Dunării (Tuna Vilayet) ordonă închiderea bisercii, în 1872, acțiune făcută fără aprobarea mutesarifului Tulcei, din acea vreme, Ismail Pașa, care nu era de acord cu acest lucru.

Misterul monumentului din curtea Bisericii Sf. Nicolae, Tulcea (1)

   În curtea Bisericii Sf. Nicolae, Tulcea, se află un monument din marmură, cu înălțimea de apriximativ 4 metri, cu un potir în vârf. La baza acestuia sunt inscripționate următoarele cuvinte: Acest monument s-a ridicat de Consiliul Comunei Tulcea și s-a sfințit în ziua de 24 iunie 1894 (textul ușor adaptat la ortografia din zilele noastre). Alături de impunătoarea construcție a bisericii, dar și din ce în ce mai ascuns de vegetația bogată, obeliscul din marmură trece neobservat de trecători, care fie nu-l văd, fie nu-i înțeleg rostul. Astăzi, vom dezlega misterul lui.

Anunț extrem de publicitar, actual…

  

  Dacă cunoșteți persoane interesate să-și continue studiile în clasa a IX-a de liceu (zi sau seral), sau în orice altă clasă de liceu, cursuri de zi sau seral, trimiteti-i la Liceul Tehnologic „Ion Mincu” Tulcea, unde îi așteaptă subsemnatul și o echipă de profesori, capabili să-i învețe, printre altele, și istoria Tulcei. Mulțumesc.

  Nicolae C. Ariton

Cândva, fotograf tulcean (2)…

   Nu am putut rezista ispitei de a continua articolul de săptămâna trecută, despre fotografii tulceni de altădată, cu riscul de a deveni plictisitori pentru unii cititori ai misterelor dunării, care ar dori să citească despre altceva și, deci, o schimbare de registru în inventarul săptămânal al blogului nostru. Dar cum subiectul ne este deosebit de drag, astăzi discutăm tot despre fotografii tulceni de pe la 1870, cu promisiunea ca după aceea să facem o pauză și să revenim ceva mai târziu cu încă 2-3 articole pe această temă, mai ales că materialul există deja.

Dan-Cristian Munteanu, blogger tulcean…

 

   Din când în când, prietenii misterelor dunării ne oferă bucuria de a publica în reviste, ziare sau pe blogurile personale prezentări ale articolelor de pe blog sau recenzii ale primului volum Tulcea, la 1870. De curând, un cadou asemănător ne-a oferit bloggerul tulcean Dan-Cristian Muntenu, sau așa cum îl numesc prietenii, Dan-Cristian I (întâi) sau Rapas, care a publicat pe blogul său www.rapas.wordpress.com, o excelentă recenzie a cărții Tulcea, la 1870 – Adevărata poveste a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley, .