Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 31 ianuarie 2017
Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.
Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)
Sorin Aparaschivei
În mai 1915, în urma unor ședințe secrete la care au participat Adolf Blücher, Frantz Wilfan, d-na Helling și consulul otoman Münich Bey[1], Friederich Springer a subliniat că, „în caz că România va intra în război alături de Rusia, orașul Sulina va avea o importanță capitală din punct de vedere al transporturilor militare (muniții) și ca atare va fi nevoie ca gura de intrare să fie închisă de unul din vapoarele germane aflate la Constanța, Breslau sau Göeben, care va încerca să distrugă farurile și digul (…) și să facă astfel imposibilă utilizarea Dunării pentru transporturi”. Springler verificase la Comisie [Europeană a Dunării] dacă sunt disponibile mahoane încărcate cu pietre sau șlepuri, sau câteva nave turcești, care ar putea fi scufundate pentru blocarea canalului[2]. Continuă lectura