Casa fantomelor de spioni… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 26 iulie 2016

---

În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Cu siguranță, va fi o vară și o toamnă fierbinte, din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta despre Casa Scultety, una din puținele case vechi din centrul orașului, rămase în picioare, o adevărată casă a fantomelor de spioni. Și nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

---

Există în Tulcea o casă, numită pe nedrept, Casa fantomelor, fiind vorba de așa numita Casă elvețiană, de fapt vechiul Consulat Austriac la Tulcea, pentru că nu trebuie să uităm, frumosul nostru oraș avea pe timpul Comisiei Europene a Dunării (1857-1938) consuli din multe țări, care îndeplineau și funcția de comisionari ai acesteia. Spuneam de casa respectivă că este numită, pe nedrept, a fantomelor, doar pentru faptul că ea este abandonată și într-o stare înaintată de degradare, ruinele creând mereu impresia că sunt locul preferat al fantomelor. Există însă în Tulcea, o casă care poate fi numită fără nici un fel de rezerve a fantomelor și nu de orice fel, ci a unor spioni veritabili.

„Republica” și tulcenii… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 19 iulie 2016

---

În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Cu siguranță, va fi o vară și o toamnă fierbinte, din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta despre Nava Republica, un adevărat monument istoric plutitor. Și nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

---

Recentul accident al navei muzeu tulcene „Republica”, în care un vapor turcesc a fost foarte aproape să o scufunde, în urma unei defecțiuni tehnice, nava turcească proptindu-se cu tribordul în nava noastră și înghesuind-o zdravăn în cheiul de piatră și beton, ne-a adus aminte că povestea „Republicii” este un adevărat thriller istoric.

Destinul unei statui… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 12 iulie 2016

---

În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Cu siguranță, va fi o vară și o toamnă fierbinte, din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta despre una din cele două statui ale domnitorului Mircea cel Bătrân, din preafrumosul nostru oraș. Și nu despre cea mare și impozantă, din Piața Civică, ci despre cea mai mică, situată în fața Gării feroviare, pe lângă care trecem uneori, fără să o observăm, cu toate că povestea acesteia este plină de dramatism, cu un destin trist, aproape uman. Și nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

---

Unele statui au soarta asemănătoare oamenilor: se ridică, se prăbușesc, uneori sunt strămutate, alteori chiar copiate sau refăcute, ultimele stări fiind  performanțe pe care omul încă nu a reușit să le atingă, deoarece tehnologia în domeniu  scârțâie și sunt ceva probleme și cu etica clonării.

Povestea statuii lui Mircea cel Bătrân, din Tulcea, îndeplinește cu prisos condițiile de a fi inclusă în categoria celor cu destin, motiv pentru care vom purta niscai discuții lângă soclul ei. În primul rând trebuie specificat că orașul Tulcea este singurul oraș din țară care are două statui ale domnitorului Mircea Cel Bătrân, în condițiile în care nu dăm pe afară de vreo invazie statuară. Faptul că  tulcenii îi sunt recunoscători viteazului voievod pentru alipirea Dobrogei și Deltei Țării Românești, este un lucru de apreciat, cu toate că majoritatea o stimează mai mult pe cea ecvestră, din Piața Mircea cel Bătrân (Piața Civică). Motivul este acela că respectiva este de departe mult mai impozabilă, mai solemnă, desprinsă parcă dintr-un film de război și mai este realizată și de un sculptor drag tulcenilor, casimceanul Ion Jalea… de care foarte puțini își mai aduc aminte.

Prăvălia de apă… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 05 iulie 2016

---

Avem informații că în vechiul Bazar tulcean, situat cam pe locul actualei prefecturi (fosta clădire a Telefoanelor) a existat un magazin de apă. O asemenea prăvălie nu reprezenta sediul vreunui proto Aquaserv, unde tulcenii își plăteau taxele de alimentare cu apă și canalizare (lucruri care nici nu existau în frumosul nostru oraș, pe la 1863, când s-a construit Bazarul) și nici nu era magazinul vreunui sacagiu care făcuse avere vânzând apă de Dunăre, cu huluba, prin mahalalele tulcenilor, cocoțate pe cele șapte coline ale orașului. Nici măcar prăvălia vreunui fabricant de apă carbogazoasă (sifon), care avea să devină foarte apreciată de tulceni câteva decenii mai târziu, comersanții de asemenea apă chiar organizându-se într-o distinsă breaslă, așa cum se poate observa în fotografia de mai jos.