Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 29 noiembrie 2016
Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.
Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)
Sorin Aparaschivei
Cum schema de mai sus era o reușită comună, ea a fost prezentată lui Iancu Panaitescu cu rugămintea de a dispune ca agenții [Serviciului de Contraspionaj Militar de pe lângă DPSG] să facă verificări asupra: punctelor fixe de trecere (indicate), asupra agenților și a ocupațiilor lor aparente pe teritoriul României; modul cum posturile fixe comunică cu șefii de secțiune; a se observa și recunoaște agenții de legătură; cu care anume din persoanele aflate în localitate postul fix întreține relațiuni; a se observa dacă nu se servește de persoane interpuse. Și „cum firul spionajului trebuie să treacă prin atașatul militar bulgar, rus și poate francez, trebuie interceptate relațiile acestora cu țara lor din țara noastră și poate cu persoane aparținând armatei noastre, în special de la Marele Stat Major și Minister”[1]. A fost unul dintre cele mai mari succese de până atunci ale contraspionajului românesc. Continuă lectura