Tulcea, demolări, crime și uitări… Sŭborete pametnika! (Dărâmați monumentul!)

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre comanda în limba bulgară (scrisă fonetic), dată de ofițerii bulgari, în iarna lui 1917: „Dărâmați monumentul!”

Nicolae C. Ariton

Nu este foarte tonic pentru un tulcean să afle că o plimbare la Monumentul de Independență, de pe colnicul Hora, și extazul în fața falnicului obelisc din marmură și a impozantelor statui de bronz, este de fapt ca o vizită la un „muzeu de ceară”. Poate comparația este puțin exagerată, dar adevărul este că Monumentul de Independență tulcean, din zilele noastre, este de fapt o replică, mai mult sau mai puțin fidelă a monumentului original, dezvelit în anul 1899 și vizitat oficial de regele Carol I în anul 1904, după ce așezase piatra de temelie în 1879. Trecem peste povestea construirii monumentului, care a durat douăzeci de ani (la un moment dat chiar se renunțase de ideea de a fi construit), pentru a ne concentra cu ce s-a întâmplat cu acesta de-a lungul anilor și la ce privim noi în ziua de azi. Monumentul original era realizat din 3 blocuri de marmură italiană de Baveno, iar cele două statui au fost turnate în bronz într-un atelier de lângă Veneția, toate de către sculptorul român George Vasilescu. Planul gândit de prefectul Ioan Nenițescu era mult mai măreț, strada (calea) Gloriei, care ducea la Monument, trebuia să devină un adevărat Corso pentru tulceni, principala stradă a clădirilor și promenada tulcenilor. Din nefericire, prefectul Nenițescu moare în 1901, la începutul celui de-al doilea mandat, la fel și George Vasilescu, iar proiectul este uitat. Dar lovitura cea mai cumplită avea să fie primită de tulceni și de Monumentul de Independență în iarna anului 1917.

În cadrul Primului Război Mondial, armatele Puterilor Centrale ocupă Tulcea, cea mai mare pondere având-o Bulgaria, care transformă orașul nostru într-o adevărată cazarmă militară bulgărească. Cuvântul de ordine al comandanților bulgari era „jaful”, începând cu clădirile publice și terminând cu locuințele tulcenilor. Toate erau mai întâi golite de bunuri și pe timp de noapte dinamitate, pentru a șterge proprietățile tulcenilor români din registre, urmând să apară ca distruse în timpul războiului. S-a furat ca în codru, începând cu mobilier și terminând cu pietrele de măcinat a zecilor de mori de vânt de pe dealurile tulcene. În vârtejul jafului, sunt rechiziționate și cele două statui de bronz ale monumentului de pe colnicul Hora, cu motivația că armata bulgară avea nevoie de bronz pentru cartușe și obuze. Probabil însă că aveau un exces de dinamită în magaziile militare, pentru că bulgarii aruncă în aer obeliscul dar și soclul din piatră masivă. Marmura italiană dispare la rândul ei, probabil prin gospodăriile bulgarilor tulceni, pentru a fi folosită la finisaje sau monumente funerare. În urma încetării războiului, colnicul Hora arăta ca un morman de ruine, la fel ca în urmă cu aproape un mileniu, în urma atacului barbarilor asupra așezării Aegyssus.

Au urmat vremuri grele, cu lipsuri și foamete. Abia în anul 1932 se reușește o refacere parțială a Monumentului de Independență, cu obeliscul construit din beton armat, placat cu marmură (granit) de Greci, dar fără statui, a căror cost depășea suma strânsă prin colectă publică de către tulceni. În anul 1976, se alocă impresionanta sumă de 60 de milioane de lei, pentru reabilitarea monumentului și amenajarea întregului ansamblu de pe colnicul Hora, cu ocazia centenarului Războiului de Independență. Se refac statuile din bronz, de dimensiuni mai mari, dar se schimbă complet orientarea, care inițial era către Ismail (nord), noua direcție fiind către oraș (vest). În anul 2006, Monumentul are parte de alte câteva lucrări de reabilitare, grație unui proiect cu fonduri europene și locale.

Una peste alta, Monumentul de Independență tulcean se prezintă în fața noastră cu aceiași alură, dar din beton și piatră, privind în cu totul altă parte și doar trăgând cu ochiul la ce se întâmplă de la Ismail încolo.