Reflecţii asupra începuturilor Francmasonice în Tulcea

 

    Din punctul meu de vedere, misterele dunării sunt depășite în misterozitate, ca să mă exprim așa, doar de super misterioșii masoni, care au fost și sunt și pe la Tulcea. În rândurile din acest articol, câteva referiri despre mișcarea masonică tulceană, de pe la anii 1880, cu toate că existența lor locală a fost cu siguranță mult mai timpurie, începând, cu dovezi, pe la 1870 și posibilă chiar de pe la 1860, după încheierea Războiului Crimeii și instalarea la Tulcea a Serviciului Tehnic a Comisiei Europene a Dunării (în 1857), în frunte cu distinsul domn mason englez pe nume Charles Hartley, Inginerul Șef al acesteia.

Select de Tulcea…

     Titlul articolului poate vă duce la gândul unui soi de vin tulcean. De fapt, azi, vom vorbi despre cinematografe tulcene. Cum subiectul este vast, vom focaliza pe cel care a fost cinematograful cu sală de spectacole Select, apoi 7 Noiembrie (în cinstea Marei Revoluții din octombrie care se sărbătorește în noiembrie), apoi, din nou cinematograf plus club Select și eșuarea tristă în clubul Select (sau cum s-o mai numi locanda respectivă).

Strada Scării… scara străzii…

după o idee de Petru Țincoca

      Cu speranța că mi-ați iertat jocul de cuvinte din titlu, pe care n-am putut rezista ispitei de a nu-l face, să purcedem profund pe strada Scării din Tulcea. În primul rând, trebuie stabilită locația acestei străzi, fix în partea dreaptă a fostei cofetării Garofița, astăzi un fel de complex de cafenele și baruri. Din strada Isaccei, urcând cele câteva zeci de trepte, se ajunge într-o zonă care poate fi considerată curtea Școlii de Arte și Meserii Tulcea, dar și capătul străzii Mihai Eminescu. După ce reușim să ieșim din această zonă nedefinită, vom întâlni intersecția străzii Scării, care vine dinspre strada Victoriei și se termină într-o veritabilă fundătură, care cândva era un adevărat culoar între două ziduri uriașe de piatră, ce sprijineau malurile printre care străduța cobora.

A venit iarna… cârciumar, dă-mi una coaptă!

   

   Acum 150 de ani, pe timp de iarnă, Tulcea arătat fix ca acum. Adică, un puf de zăpadă – de aproximativ înălțimea mutesarifului (guvernatorului) otoman de la Konak, Kuciuk Said Pașa (kuciuk însemnând cel scurt) și care avea doar 1,49 metri înălțime -, acoperea orașul din Port până la ultima casă din mahalaua tătărască de pe Dealul Mahmudiei.