Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 24 februarie 2015
Una din cele mai misterioase imagini cu preafrumosul nostru oraș Tulcea este cea din ilustrata de mai sus. Datată, cu aproximație, din perioada 1942-1943, este aproape stranie prin faptul că orașul este complet pustiu. Continuă lectura
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 februarie 2015
În primul rând trebuie să specificăm că scopul acestui articol nu este de a discuta despre moda actuală a tatuajelor, răspândită în întreaga lume, deci și la Tulcea. Și nu intenționăm să vorbim nici despre tatuajele pe care și le făceau tulcenii, alături de ceilalți românii în perioada comunistă, reflectând încă o dată cenușiul acelei perioade și în imagistica acestora, care se reducea la o inimă străpunsă de o săgeată sub care scria invariabil Geta sau Lola, o ancoră sau data nașterii. Vom discuta despre tatuajele tulcenilor de demult, mai precis de pe la 1870, unde prima impresie este aceea că nu ar fi prea multe de spus. Continuă lectura
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 februarie 2015
Acest articol ar fi trebuit scris cam așa. Mai întâi, trezirea dimineața, pe răcoare (lucru destul de ușor de realizat, având în vedere anotimpul în care ne aflăm), echipat corespunzător și pornit prin Tulcea, de la Vest, la Est (sau invers) și inventariat toții copacii, aleși cei care par mai în etate, discuții cu tulcenii și stabilit, în final, care este cel mai bătrân. Am sărit peste toate aceste etape și am ajuns direct la cel mai în vârstă copac tulcean, fără să avem garanția totală asupra acestui lucru. Mergem însă pe părerea majorității și a domnului Daniel Pohariu, care susțin că cel mai vârstnic arbore din frumosul nostru este cel de lângă Garofița (denumirea locației valabilă pentru tulcenii cu mai multă experiență de viață), sau strada Isaccei, în dreptul blocului I4 (locație pentru GPS). Continuă lectura
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 03 februarie 2015
După cum mărturisește Jean Bart în scrierile sale, atunci când cineva cobora de pe vapor la Sulina sau Tulcea și întreba cât este ceasul, i se răspunde tot cu o întrebare: á la turc sau á la franc? Aceasta însemna dacă te interesa timpul turcesc (otoman) sau cel occidental (occidentalii fiind numiți franci). Explicația consta în faptul că această parte de lume fusese sute de ani la intersecția Imperiilor: Otoman, Rus și Austro-ungar, cu religii și repere temporale diferite. Dacă este să fim corecți până la capăt, aceiași întrebare se punea și la București, până pe la 1870, timpul fiind măsurat á la turka sau á la franca. Continuă lectura
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 