Tulcea, demolări, crime și uitări… Casa Dimciu Petruș

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fosta casă a comerciantului tulcean Dimciu Petruș, naționalizată în anii cinzeci și cunoscută ca redacție de ziar (Drumul Socialismului), primul sediu al Șantierului Naval Tulcea, Casa Pionierilor, Banca Comercială Română, Inspectoratul Școlar Tulcea, Serviciul Pașapoarte.

Nicolae C. Ariton

Frumos și elegant este să specificăm faptul că cel care a construit casa despre care vorbim astăzi a fost comerciantul tulcean Dimciu Petruș. Menționăm acest lucru pentru că, după naționalizarea din anii cinzeci, casa a avut o mulțime de destinații, dintre care amintim: redacție de ziar (Dobrogea Nouă), primul sediu al Șantierului Naval Tulcea, Casa Pionierilor, Banca Comercială Română, Inspectoratul Școlar Tulcea, Serviciul Pașapoarte, fostul stăpân a acesteia fiind complet uitat, încât nu se știe nici măcar ce destin a avut viața lui, când, cum și unde s-a stins din viață. Spre deosebire de alte articole, vom începe de data aceasta cu sfârșitul. În luna iunie 2012, casa Dimciu Petruș este demolată, după o existență de aproape nouă decenii, fiind construită în anul 1926. Deci după ce a reușit să supraviețuiască perioadei burghezo-moșierești interbelice, celui de-al Doilea Război Mondial, marelui Bau-Bau, adică perioada comunistă, i-au venit de hac, tulcenii de după 1989. Demolarea acesteia nu a stârnit cine știe ce emoții în anul 2012, pentru că încă de la construcție nu s-a bucurat de prea multă admirație. Stilul arhitectonic nemțesc numit „Bauhaus” se potrivea ca nuca în perete printre clădirile cu ștaif ale Tulcei, pline de stucaturi, coloane greceşti şi balcoane de fier forjat, dintre care amintim doar Casa Avramide și Casa Motomancea (Biroul Notarial Gâlcă). Adică, am vrut să zicem că „Dimiciu Petruș House” era urâțică în comparație cu alte clădiri tulcene, cu toate că stilul Bauhaus a fost în mare vogă în orașe precum Bucureşti şi Constanţa, unde există sute de asemenea case, iar un exemplu „mondial” este Tel Aviv-ul, cu străzi şi cartiere întregi în stil Bauhaus, o situație de-a dreptul ciudată, având în vedere cu ce se întâmplase cu evreii în Germania nazistă şi faptul că aceştia au purtat cu ei în noul Israel, arhitectura celor care aproape i-au nimicit ca nație. Singura explicație plauzibilă este aceea că stilul arhitectonic în cauză, nu a fost o creație pur germană, ci a unui evreu german. Despre Dimciu Petruș se spune că ar fi fost de origine albaneză, ale voci susțin că ar fi fost aromân, iar altele sârb. Nici nu se știe prea bine când s-a stabilit în Tulcea și dacă a făcut avere din comerțul cu cereale în perioada interbelică sau mai devreme. Tot fără răspuns rămâne și întrebarea dacă a fost racolat de marele spion Mihail Moruzov, pentru că era un negustor bogat sau averea a dobândit-o faptului că făcea parte din rețeaua de spionaj a lui Moruzov. Se știe doar cu precizie că Dimciu Petruș este cel care l-a adus la Tulcea, pentru „convorbiri” pe unul din cei mai importanți agenți sârbi de spionaj, cu numele de cod „Inginerul Droja”. În ultimele decenii, clădirea arăta din ce în ce mai rău. Exploatată fără scrupul de toți chiriași vremelnici, de după naționalizare, planșeele din lemn scârțâiau din toate încheieturile când călcai mai apăsat, cu toate că interiorul rămăsese generos, cu încăperi mari şi luminoase, tâmplărie masivă din lemn, ca şi scara principală, destul de îngustă însă. Cum spuneam (scriam) în luna iunie 2012 se începe demolarea casei, în locul acesteia fiind proiectată construcția unei replici a fostului Bazar Turcesc (Sub Coloane), dărâmat în anul 1963. Demolarea Casei Petruș a fost un succes total, reconstrucția bazarului un eșec, în locul acestuia răsărind o mică florărie, explicația fiind aceea că nu întotdeauna ce semeni și răsare.

Casa Dimciu Petruș în timpul demolării din iunie 2012