Tulcea, demolări, crime și uitări… Gara fluvială D.D.S.G/ Lloyd Austriaco

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fosta Gară fluvială DDSG-Lloyd Austriaco, pierită din cauză de război.

Nicolae C. Ariton

Tulcea, demolări, crime și uitări… Sala de conferințe

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fosta Sală de Conferințe  și cum a fost ea „ucisă” într-o adevărată crimă pasională, din prea multă dragoste pentru Tulcea.

Nicolae C. Ariton

Tulcea, demolări, crime și uitări… Bazarul tulcean

Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fostul Bazar tulcean, „Sub coloane” și cum a fost el „ucis” de comuniști pentru că era oriental și burghez.

Nicolae C. Ariton

 

„Inocentul și Cafea, raki…” la clubul de lectură

În primul rând, titlul este incomplet, întreg ar fi: „Inocentul, Cafea, raki și ucigături la Dunărea de Jos…” la clubul de lectură. Fără a clarifica prea mult subiectul, pentru a nu mai fi loc de dubii, este vorba despre prezentarea a două cărți: „Inocentul”, de Valentin Șerbu (reeditare a ediției din 1980, editura Cartea Românească) și „Cafea, raki și ucigături la Dunărea de Jos” (reeditare a volumului „Aventuri în Tulcea”, 2018) membrilor clubului de lectură pentru adolescenți 𝑩𝑰𝑩𝑳𝑰𝑶𝚃𝚞𝚕𝚌ea, alcătuit din elevi de la cele mai „tari” licee tulcene: Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Tulcea și Colegiul Național „Spiru Haret” Tulcea. Aceștia a fost însoțiți de distinsele profesoare de limba română și bibliotecare: Cristina Buzoianu, Oana Agache, Lavinia Pavel, Lucica Iliescu și Violeta Puflea. Gazde au fost: Petru Țincoca și Ștefania Blendea și să nu-i uităm nici pe coorganizatori: Lucian Țugui și subsemnatul.

Tulcea la mezat… cinema Select/ club Oblivion

Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă  clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat și preferă articole sub 500 de cuvinte, ne conformăm și noi acestei „mode” lecturicești. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă. În articolul de azi, scriem despre fostul cinema Select, ofertat, cu ceva timp în urmă, cu 1,5 milioane de euro.

Nicolae C. Ariton

Tulcea la mezat… Palatul Pescăriilor (Club MGM)

Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă  clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat și preferă articole sub 500 de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă. Azi, zicem (scriem) despre un veritabil palat, cel al Pescăriilor, suma cerută (inițial) de ofertant este de 10.000.000 euro.

Nicolae C. Ariton

Tulcea la mezat… Casa Cambitzis

După încheierea romanului foileton „Bărbați cinstiți și femei pirat la Dunărea de Jos”, revenim cu un serial nou, având titlul „Tulcea la mezat”. Subiectul abordat va fi unul singur: clădiri istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat înspăimântător de mult, iar „lecturiștii” din ziua de azi preferă articole sub 500 de cuvinte, vom încerca și noi să fim conciși și să nu depășim cele cinci sute de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă, și care mai are înțelesul de „vânzare publică a bunurilor unui datornic; licitație”, fără nici o legătură cu clădirile noastre tulcene.  Dar să purcedem, azi despre o casă mai puțin celebră, Cambitzis, suma cerută de ofertant este de 500.000 euro.

Nicolae C. Ariton

Tulcea la mezat… Casa Elvețiană

Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă  clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii preferă articole sub 500 de cuvinte, vom încerca și noi să fim conciși și să nu depășim cele cinci sute de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă.  Dar să trecem la treabă! Azi, despre una din casele cele mai celebre din Tulcea, Elvețiană, suma cerută (inițial) de ofertant este de 400.000 euro.

Nicolae C. Ariton

Cronica unei aniversări mărețe, alături de „Cronicile Misterele Dunării” vol.5… De ziua Dobrogei…

La sărbătoarea celor 145 de ani de unirea Dobrogei cu țara, am mers să „petrec” la Școala Gimnazială Nr.12 Tulcea. În loc de tort, ca la orice aniversare, m-am prezentat cu un „geamantan” de cărți (Cronicile Misterele Dunării vol.5), pe care le-am dăruit copiilor prezenți. Am vorbit nițel despre eveniment și am făcut câteva fotografii, pe care vi le arăt și dvs. ca să vedeți ce minunății de copii au părinții și cadrele didactice de la Școala Gimnazială Nr.12 Tulcea. Prima fotografie este păcăleală – am primit-o de la dna bibliotecară Diana Fedot – în care „grădinarii” au încins o horă, în timp ce noi ne luptam cu cărțile. În concluzie, fiecare a sărbătorit în felul său Ziua Dobrogei. La mulți ani, dobrogeni!… Indiferent dacă sunteți acasă sau plecați cine știe pe unde. prof. Nicolae C. Ariton

Bărbați cinstiți și femei pirat la Dunărea de Jos

ROMAN FOILETON-episodul 10 – ultimul

episod publicat și în ziarul „Delta” din data de 16.11.2023

---

REZUMATUL PRIMELOR 9 EPISOADE

Anul 1835, luna septembrie. Corabia ioniană Epanteria ajunge de la Constantinopol la Tulçi. La bordul acesteia se află și Paryüz turcul, angajat ca marinar și edecar. Bănuit că ar fi rob fugit sau condamnat evadat, este predat soldaților turci. Ajuns în penitenciarul din Tulçi, aga îi propune, pe neașteptate, să devină muezin al geamiei tulcene. Urcat în vârful minaretului, rugăciunea de noapte se transformă într-o dramă, o englezoaică, deranjată de vocea moldovlahului, îl împușcă. Supraviețuind ca prin minune, este deconspirat de cadiul Tulcei, ca fiind un ghiaur moldovean. Este „concediat” din funcția de muezin și somat ca în zori să părăsească Tulçi. Pentru a nu rămâne dator, ghiaurul Paryüz turcul hotărăște să scufunde corabia Epanteria, într-o „mică” răzbunare. Englezoaica îi oferă o mână de ajutor în acest sens, împușcându-l pe căpitanul grec și explicându-i lui Paryüz că urma să facă parte dintr-un adevărat plan bizantin. Cei doi se despart în grabă, la ivirea zorilor, englezoaica fiind ucisă (de bună voie) în propria casă! După o serie de episoade în care evenimentele s-au învolburat mai ceva ca Dunărea într-un anafor, urmează un episod relativ liniștit în care ghiaurul Paryüz turcul este obligat să meargă la hamam, de către un cadiu obsedat de igiena tulcenilor.   Citiți și minunați-vă de cum arăta Tulcea acum două secole și ce se întâmpla pe malurile sale!

Nicolae C. Ariton