Sări la conţinut

„Scriitori tulceni din trecut și de azi – perspective critice -”, autor prof. Gheorghe Bucur

2 iulie 2018

Vineri, 29 iunie 2018, la Biblioteca Județeană Tulcea, a avut loc lansarea cărții distinsului profesor Gheorghe Bucur, „Scriitori tulceni din trecut și de azi – perspective critice”, un excelent volum de critică literară de sinteză, primul de acest gen în „peisajul” scriitoricesc tulcean. Cu toate că este un tom „greu” și la propriu (374 de pagini în format A5) și la figurat (critică literară), sala bibliotecii județene a fost arhiplină cu tulceni care iubesc cultura, ii stimează pe scriitori și îl respectă pe profesorul Gheorghe Bucur.

Distinsul autor face parte dintr-o generație de profesori care au răspândit cu generozitate, seriozitate și profesionalism învățătura și cultura pe meleagurile tulcene, într-o perioadă în care școala era Școală, munca, Muncă iar cultura distribuită prin mijloace clasice, azi desuete: cărți, reviste, cenacluri, biblioteci, caravane literare, fără internet, telefonie mobilă, Facebook, site-uri și bloguri mai mult sau mai puțin culturale. În plus, domnia sa este absolvent al Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” Tulcea, unde s-a reîntors ca profesor de limba și literatura română, în anul 1967, după absolvirea Facultății de Filologie a prestigioasei Universități „Al.I.Cuza” din Iași. A fost titularul catedrei de limba română din acest liceu,  timp de 40 de ani, până în anul 2007. De remarcat consecvența și devotamentul unei vieți întregi pentru o instituție școlară a unui om care a trecut prin două sisteme politice și granița a două milenii, între aceleași ziduri groase ale unui liceu care se confundă cu istoria Tulcei. Citește mai mult…

Reclame

Pledoarie pentru niște pietre tulcene…

29 iunie 2018

4


Începând de săptămâna trecută, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. Vom încerca, timp de câteva luni, să dăm la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Ca de obicei, vom călători în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


O parte din străzile tulcene, nu atât de multe pe cât se vaită unii, dar nici atât de puține pe cât ar vrea alții, sunt pavate cu piatră cubică. Aceasta înseamnă că în locul asfaltului negru (hai să zicem gri), neted ca o coală de scris (hai să nu exagerăm chiar atât de mult), unele din ulițele tulcene, chiar principale, sunt pavate cu piatră cubică din granit.

Nu intrăm în detalii vulcanice de formare a acestui tip de rocă, ci doar amintim că este una din cele mai dure dintre toate, fiind depășită doar de porfir și bazalt, prima fiind o rocă foarte iubită de împărații bizantini, una din dinastii luându-și numele de la aceasta. Citește mai mult…

Vineri, 29 iunie 2018, ora 16,00, lansare de carte la Casa Cărții!

28 iunie 2018

Dragi tulceni,

Nu ratați lansarea de vineri, 29 iunie 2018, ora 16,00 de la Casa Cărții, a volumului domnului profesor Gheorghe Bucur. Un eveniment scriitoricesc tulcean deosebit!

Strada care duce la cer…

22 iunie 2018


Misterele Dunării revine cu o nou sezon de articole (aproape la fel ca pe celebra platformă de seriale Netflix). Începând de azi, timp de câteva luni – adică până prin noiembrie -, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


Acum 55 de ani (cu aproximație) eram un des trecător pe strada 9 Mai. Bun, trebuie să recunosc că de multe ori eram dus în brațe (nu din alte motive, ci pentru faptul că eram mic și oboseam repede, și pentru că și această propoziție nu este foarte clară, voiam să spun că aveam cam 3-4 ani și de multe ori, eram transportat în brațe de mama mea). Poate și din acest motiv, strada, despre care vom vorbi astăzi, mi se părea stranie, reușind să mă înfricoșeze de-a dreptul, prin faptul că mi se părea atât de dreaptă în sus, încât ducea spre cer. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, strada este pavată tot cu piatră cubică din granit, trotuare din dale de calcar marmorat, toate realizate în jurul anului 1900. Din acest punct de vedere, nici o modificare în ultimul secol și aproape două decenii. Chiar și cele trei clădiri reprezentative ale străzi au rămas aceleași, adică celebra Casă Elvețiană, imobilul Băncii Naționale – sucursala Tulcea (azi, Muzeul de Etnografie) și Casa Calafeteanu. Singurele lucruri care s-au modificat, au fost numele străzii, botezată inițial Paul Stătescu (fost Prefect al Tulcei 1881-1888), după 1950, fiind numită 9 Mai, strada trecând cu acest nume și în mileniul al III-lea. Citește mai mult…

Vineri, 15 iunie 2018, ora 16,00 – „Tulcea sub banditul Licinski”

13 iunie 2018

Dragi tulceni,

Vineri, 15 iunie 2018, ora 16,00,  va apare o carte nouă despre istoria tulceană, „Tulcea sub banditul Licinski”.  Aceasta va fi distribuită doar de „Librarii zburători”, care fiind foarte ocupați, îi veți găsi „Sub Coloane”, între orele 16,00 și 18,00, după acest interval, ca orice zburători care se respectă, vor dispare. Profitați de scurta lor apariție, pentru a cumpăra o carte despre istoria minunată a Tulcei, de data aceasta între anii 1887-1891, un răstimp în care tulcenii au tremurat de frica celebrului bandit Licinski.

Nicolae C. Ariton

Istoria Tulcei oferă numeroase subiecte pentru a scrie o carte. Cu toate acestea, volumul de față este dedicat tâlharului la drumul mare Simion Licinski, un personaj care a reușit să-i înspăimânte atât de tare pe tulceni, încât aceștia preferau să călătorească de la Tulcea la Isaccea cu vaporul, decât cu poștalionul sau trăsura, pentru a nu fi jefuiți de celebrul bandit. Totul se întâmpla în perioada 1887- 1891, într-o Dobroge revenită de doar câțiva ani la România (în urma Războiului de Independență din 1877-1878), dar cu ecouri atât de puternice în întreaga țară, încât faptele tâlharului deveniseră subiect de prima pagină pentru toate ziarele naționale.  Exotismul Dobrogei, originea lui Licinscki, atacurile sale și, mai ales, presa vremii, l-au transformat pe tâlharul tulcean într-un personaj care a depășit în multe privințe realitatea. Dacă se însumează valorile pe care și le-a însușit prin jaf, acestea abia se ridică la jumătate din premiul de 10 mii de lei, oferit pentru prinderea sa. Cu toate acestea, au fost scrise trei romane, două  piese de teatru și zeci de articole avându-l ca personaj principal pe Simion Licinski, fără să  mai vorbim de interpelări în Parlament și inițierea legii înființării Jandarmeriei. În aceste condiții, Licinscki a devenit atât de celebru, încât chiar el a început să creadă că este un personaj extraordinar. Dintr-un tâlhar la drumul mare, de multe ori jovial și care se mulțumea cu jafuri mărunte, inclusiv hainele și încălțările victimelor,  acesta s-a transformat, în ultima parte a vieții (1891), într-un criminal cu sânge rece, supărat de faptul că cei pe care îi soma să-i trimită bani, în contul renumelui său, îl refuzau. Iar ziariștii au reușit performanța să-i creioneze un portret de bandit modern, adaptat peisajului național, o combinație de haiduc cu gangster american, înarmat până în dinți, ușor cochet, cu tot felul de lănțișoare de aur legate de cartușieră și patul armelor.

În concluzie, aveți posibilitatea să lecturați o carte dedicată unui tâlhar la drumul mare, Simion Licinski, jumătate personaj real, jumătate creație jurnalistică, interesant prin unele aspecte ale vieții sale, având meritul ca prin faptele sale, povestite în jurnalele vremii, să facem cunoștință cu viața Tulcei și tulceni adevărați, din perioada 1887-1891.

P.S. – Ei sunt librarii zburători (fotografia de mai jos)…

 

Au sosit „Librarii zburători”…

6 iunie 2018

Dragi tulceni, începând de marți, 05 iunie 2018, au sosit, sub coloane, librarii zburători! Să nu vă închipuiți că este vorba despre păsări călătoare, venite cu ocazia verii, pe meleaguri tulcene. Este vorba doar despre Ștefan și Laurențiu, doi tineri care își încercă norocul ca librari ambulanți, cu un mic stand mobil, cu cărți. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în afacerile de succes, prima zi a fost dezamăgitoare, nereușind să vândă nici o carte. Ei sunt optimiști și speră că, după ce  tulcenii vor afla de existența lor, lucrurile se vor schimba spectaculos.

librarii zburatori tulcea1

Chestiuni literare – recenzie „Le suspendu de Conakry”

30 aprilie 2018

În urmă cu ceva timp, aveam obiceiul de a publica recenzii ale unor cărți pe care le citeam, încercând să împărtășesc cu puținii cititori pe care îi avea blogul www.mistereledunarii.ro, bucuriile sau tristețile unor lecturi deosebite sau timp pierdut degeaba. Între timp, numărul celor interesați de postările blogului a crescut spectaculos, motiv de a păstra o anumită cadență (săptămânală) în publicare, documentare, scriere, care m-au îndepărtat cu pași mici, dar siguri, de rubrica blogului, numită „chestiuni literare”. Aceasta nu înseamnă că în acest răstimp, nu am mai citit, dimpotrivă, pot spune că aceasta s-a întâmplat în cantități la fel de mari, doar tematica s-a schimbat, trecând aproape în totalitate în „tabăra” nonficțiunii, abandonând (aproape trădând) ficțiunea. În concluzie, în ultimii ani, am lecturat din ce în ce mai puțin cărți de literatură, dedicându-mă lecturii de tomuri istorice și științifice, de la istoria Bizanțului până la cea a Rusiei, sau de la istoria alchimiei la tehnica preparării alcoolului.

Profitând de o mică pauză editorială în viața blogului (cam lungă, ce-i drept), dar de care am profitat pentru a scrie volumul al doilea al romanului „Pierdut în Tulcea”, intitulat „Aventuri în Tulcea” și care va apare, probabil, în decembrie 2018, am citit și o ficțiune, în amintirea timpurilor de altădată, spun aceasta, pentru că este vorba chiar de o carte polițistă, „Le suspendu de Conakry” (Suspendatul din Conarky, în traducere mot-a-mot, dar nepotrivită), de Jean-Christophe Rufin. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: