Skip to content

S-a stins din viață distinsul librar tulcean, domnul Constantin Toloș…

1 Decembrie 2017


Distinsul tulcean Constantin Toloș s-a stins din viață, la sfârșitul lunii noiembrie 2017, în vârstă de 86 de ani  (în luna ianuarie 2018, ar fi împlinit 87). Apreciatul librar, de la toneta de cărți de „Sub coloane”, apelat de  prieteni cu numele de „Nea Costică”, a încântat generații întregi de cititori cu volumele oferite de modesta sa tonetă. Neavând niciodată mai mult de câteva zeci de titluri, alese numai de dânsul se știe cum, reușea să mulțumească aproape un oraș întreg, sau cel puțin pe cei dornici să citească. Citea aproape tot ce vindea, motiv pentru care îți făcea o scurtă recenzie pentru fiecare volum. Citește mai mult…

Anunțuri

Solomit de Tulcea…

30 Noiembrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 30 noiembrie 2017


Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, despre un material de construcții, dispărut în timp.

Nicolae C. Ariton (http://www.mistereledunarii.ro)


Ceea ce pare a fi o numele unei pietre prețioase sau semiprețioase, nu este de fapt decât o placă din stuf legat cu sârmă și tratată cu oarecari substanțe pentru a-i spori durabilitatea. Până acum câțiva zeci de ani, Tulcea, și nu numai, era plină de acest material de construcție, care se  producea industrial chiar în frumosul nostru oraș. De atunci, el a dispărut complet, încât în ziua de azi cu greu își mai aduce aminte cineva de solomit. Sau cel puțin așa credeam eu,  pentru că în iarna lui 2016, la  (re) lansarea cărții distinsului autor tulceano-bucureștean Geo Naum, intitulat „Pedeapsa de sine”, am hotărât să impresionez publicul auditor făcând câteva referiri la solomit. Aceasta pe fondul atmosferei lansării unei cărții scrise de un inginer navalist, cu o tramă (cel  puțin începutul) unei istorii de spionaj tehnic, care îl duce pe personajul principal să se auto exileze în Delta Dunării, de frica Securității. Citește mai mult…

Primul meci de fotbal din România în Delta Dunării…

24 Noiembrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 24 noiembrie 2017


Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, despre primul meci de fotbal din Delta Dunării  și România.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Vom începe cu un război care nu are nici o legătură cu fotbalul. Este vorba despre Războiul Crimeii (1853-1856) în care rușii s-au bătut cu turcii (nu că ar fi fost pentru prima sau ultima oară), dar a fost cam ultima victorie a otomanilor, după acest război, le-au pierdut aproape pe toate, până când s-a dus naibii și ditamai Imperiul, numit simpatic Înalta Poartă. Această victorie se datorează cel mai mult alianței pe care turcii au avut-o cu englezii și francezii, alianță care i-a ofuscat atât de tare pe rușii încât nici în ziua de azi aceștia nu-i iartă pe occidentali. Citește mai mult…

Ploaie cu monede de aur la Sarichioi…

17 Noiembrie 2017


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 noiembrie 2017

Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol despre o adevărată comoară descoperită la Sarichioi.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Trebuie să recunosc că în anul 2011, când am creat blogul www.mistereledunarii.ro, intenția mea a fost ca acesta să se numească Misterele Tulcei, cu un nume inspirat de celebrele romane Misterele Parisului și Misterele Londrei, de George Sand  și Paul Feval. M-am gândit însă, cu modestele mele cunoștințe de atunci despre istoria orașului nostru, că acesta nu-mi va oferi suficiente subiecte pentru a-l putea ține în viață prea mult timp (cu un articol publicat în fiecare săptămână). Convins de acest lucru, am hotărât să-i dau un nume (mistereledunarii) care să-mi permită un evantai cât mai larg de teme. Teribilă greșeală, având în vedere că de atâția an scriu cu râvnă despre istoria orașului nostru și noi subiecte nu contenesc să iasă la iveală. În tot acest răstimp, ieșirile din spațiul orășenesc tulcean au fost extrem de rare, câteva articole despre Sulina și Delta Dunării, și poate încă altele câteva. Citește mai mult…

Tulcea. Amintirile unui oraș

13 Noiembrie 2017


Recunosc că îmi fac o plăcere nemaipomenită lansările de carte alături de copii. Și cu cât aceștia sunt mai mici, cu atât bucuria mea este mai mare. După ce am mai experimentat acest lucru și în anii trecuți, în luna noiembrie a anului 2017, am recidivat cu același succes. Ba aș putea spune că a fost chiar unul strălucitor.

În primul rând trebuie să spunem că totul s-a întâmplat sub auspiciile Proiectului „Tulcea. Amintirile unui oraș”, sprijinit financiar de către Primăria Tulcea. Acest lucru mi-a  permis să editez și tipăresc un tiraj întreg din cartea cu acest titlu, un volum de 150 pagini dedicate istoriei Tulcei și să-l distribui gratuit elevilor din mai multe clase. Citește mai mult…

Obiceiuri cinematografice tulcene…

10 Noiembrie 2017


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 noiembrie 2017

Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol despre cinematografe tulcene și arta de a merge la film.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


În mod cert, obiceiurile cinematografice ale tulcenilor de astăzi sunt complet diferite a celor de odinioară. Dar mai întâi să lămurim ce înseamnă obicei cinematografic, pentru că unii dintre dumneavoastră s-ar putea să creadă că este vorba despre pozițiile teatrale care se iau atunci când se fac self-uri, sau se realizează video-clipurile cu smart telefonul. Citește mai mult…

Pompa politicienilor și autopompa Primăriei tulcene…

3 Noiembrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 03 noiembrie 2017


Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol cu politicieni locali și o autopompă.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Tulcea, pe lângă tot felul de amenințări, cum ar fi războaiele, epidemiile de ciumă, holeră, bande de tâlhari, organizați în adevărate armate (cerchezii) și chiar invazii de lăcuste, a fost tot timpul sub primejdia incendiilor. Vara sau iarna, fără să conteze prea mult anotimpul, acoperișurile din stuf a celor câteva mii de case de la periferia orașului (uneori chiar și pe ulițe mai dosnice din buricul orașului) erau amenințate cu focul. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: