3 martie 2023, „Ziua Scriitorului”… și la Tulcea

Tulcea are în componență, pe lângă Dunăre, pește, țânțari și scriitori. Nu sunt prea mulți, în comparație cu țânțarii, de exemplu, dar câțiva tot reușesc să se strângă, mai ales dacă întâlnirea se organizează la Biblioteca Județeană „Panait Cerna” Tulcea și scriitori fac parte din „Asociația AEGYSSUS a scriitorilor din județul Tulcea”, singura asociație tulceană de acest gen (bun, mai există și Asociația HAZ, dar aceasta este de râs). Capelmaiștrii festinului (hai să-i zicem totuși festivitate) cu scriitori au fost Mircea Marcel Petcu, președintele asociației sus numite și Ioana Frunte-Lată, ca și gazdă. Au participat o sumă de scriitori, acompaniați de cam același număr de bibliotecari, majoritatea școlari, împreună să tot fi fost vre-o douăzeci de personalități și persoane. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Faleza, castele din cărți de joc

Continuăm serialul nostru, cu episodul #7, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Ziceam în articolul de săptămâna trecută de faptul că strada Gării este efectiv strivită de o suită de blocuri ca niște castele din cărți de joc. Din nefericire nu a fost doar o figură de stil folosită cu scopul de a realiza un final „en fanfare” a articolului în cauză. Dacă privim fotografia de mai sus, impresia produsă de structura din panouri prefabricate, ridicate cu macaraua, sudate „mustățile” și turnat niscai beton pentru îmbinare, îți oferă fix impresia unui castel construit din cărți de joc. Continuă lectura

Bogdan Ivanov și Omul roșu….

Vestea lansării cărții „Omul roșu” a picat ca un trăsnet peste Tulcea. Cel care a „scânteiat” știrea, prima dată, fiind jurnalistul Nicu Adămiță, luni, 20 februarie 2023 – preluată și distribuită pe câteva conturi media. „Fulgerarea” urma să se întâmple  joi, 23 februarie 2023, pe la ora 17:00, la Biblioteca județeană „Panait Cerna” Tulcea. Sincer, Tulcea ar fi trebuit să vuiască la o asemenea informație, din mai multe motive, pe care le enumerăm: lansarea unui roman scris de un tulcean se întâmplă din ce în ce mai rar; autorul are doar 19 ani, vârstă la care tinerii au cu totul alte preocupări, scriitorii abia se coc sau o „trag” pe poezie; este luna februarie și tulcenii hibernează alături de cultura locală, din motive de termometru biologic etc. etc. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Faleza 1965, primul val…

Continuăm serialul nostru, cu episodul #6, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Am reușit contraperformanța să ne înțepenim temporal în perioada primelor două decenii comuniste ale Tulcei. După ce am vorbit despre capătul central al străzii Isaccea, trecem azi pe Faleză, așa cum numesc cu mândrie tulcenii cheiul portului, pentru că sincer am o problemă etimologică cu denumirea de „faleză dunăreană”, pentru mine doar mările și oceanele (în DEX am găsit că și lacurile) au faleză. Dar cum și gălățenii, brăilenii, orșovenii etc. au faleză, de ce nu ar avea și tulcenii? Deci, Faleză să-i fie numele! Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Strada Isaccei, Garofița

Continuăm serialul nostru, cu episodul al cincilea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Continuăm periplul nostru pe strada Isaccei, ieșind din magazinul de piese electronice a lui „nea Vanea” și urcăm scările din capătul blocului pentru a ajunge pe mica esplanadă amenajată între bloc I1 și I4. Imaginea de mai sus, ne prezintă în toată splendoarea anilor 1970, complexul Garofița, alcătuit din două magazine și o cofetărie, alcătuind, așa cum spuneam și în articolul precedent, un veritabil mini-mall. Continuă lectura

Valentin Șerbu revine…

Tulcea nu are o statistică precisă privind numărul de scriitori pe care îi posedă. Această lipsă de informație nu ar fi o lipsă prea mare, având în vedere că nici alte orașe mai pricopsite nu sunt într-o stare informațională mai bună. Indiferent câți sunt, din când în când este de-a dreptul tonic ca cetățenii urbei să-și aducă aminte de câte un scriitor, trecut în neființă, ca un semn de prețuire a fostului concetățean. Așa se face, că de ceva timp, tulcenii s-au mobilizat și au reușit să-l aducă, cât de cât, în actualitate pe cel care a fost Valentin Șerbu. Considerat de jumătate din locuitorii Tulcei, cel mai important scriitor tulcean (cealaltă jumătate, se abține sau nu au auzit de el), Valentin Șerbu a trăit în perioada 1934-1994 și a scris (publicat) și a scris din 1971 până în 1985. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Strada Isaccei, tiptil prin centru

Continuăm serialul nostru, cu episodul al patrulea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Numele străzii Isaccea vine, lesne de dedus, de la numele localității, cu același nume, din amontele Tulcei. Pentru a fi și mai preciși, așezarea noastră a avut tot timpul trei drumuri importante: Isaccea, Babadag și Mahmudia, adică spre Vest, Sud și Est, cu aproximație, mai puțin spre Nord, din cauza barierei Dunării, iar celelalte, fără să respecte nemțește punctele cardinale, ci „orientându-se” de-a lungul fluviului, dealuri și văi. Strada Isaccei începe (și începea) din dreptul hotelului „Delta” și străbate la „pas” cei aproximativ 40 de kilometri până la Isaccea, dar trecând și mai departe. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Stadionul „Delta”

Continuăm serialul nostru, cu episodul al treilea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Tulcea nu înseamnă numai Dunăre, clădiri vechi, lipoveni, turci, greci, haholi, armeni, tătari, dicieni, bulgari (într-o ordine aleatorie) ci și… fotbal. Fotografia de mai sus este realizată pe stadionul „Delta” în timpul unui meci de fotbal a celebrei echipe tulcene FC Delta Tulcea. Echipa s-a înființat în anul 1974 și tot pe atunci s-a construit și stadionul. Nu știm prea multă istorie fotbalistică tulceană, dar până în perioada respectivă echipa fanion a Tulcei era „Stuful” iar stadionul se afla fix în zona Parcului Personalităților Tulcene. Continuă lectura

Tulcea-imagini vechi-cuvinte noi… Sala de conferințe

Continuăm serialul nostru, cu episodul al doilea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton

Prima dată când am văzut fotografia de mai sus, acum mai bine de două decenii, era publicată în condiții grafice groaznice, pe hârtie de ziar, fiind mai mult un joc de lumini și umbre. Poate și faptul că nu se distingea mare lucru, clădirea fiind înconjurată de un adevărat nimb de mister, m-a făcut curios să aflu mai multe. Și am aflat. Clădirea, numită de către tulceni „Sala de conferințe” a fost construită în perioada 1907-1910 pe locul actual al Pieții Noi, sau, dacă vreți, în capătul sudic al Parcului Sf. Gheorghe. Banii pentru construcție, care nu au fost puțini deloc, au fost strânși prin colectă publică de către tulceni, un gest mai mult decât nobil, care puțin probabil că s-ar repeta în zilele noastre (aduceți-vă aminte de colecta națională ratată pentru răscumpărarea unei opere a lui Constantin Brâncuși). Continuă lectura