„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 07… Cea mai veche casă din Tulcea

1

  Locul 7 din topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de „cea mai veche casă din Tulcea”. În mod cert, casa „Georgescu”  nu este cea mai veche casă tulceană, pe undeva prin oraș existând cel puțin o casă mai veche ca aceasta. Meritul acesteia este însă că îndeplinește o serie de condiții pe care le-am impus participantelor acestui top inedit. Deci, până una, alta, cea mai veche casă (locuită încă) tulceană este cea prezentată în fotografia de mai sus și rândurile de mai jos.

  Întrebarea cu cea mai veche casă din Tulcea, ne frământă de foarte multă vreme. Nu introducem în ecuația acesteia, clădirile administrative, precum Palatul Pașei, astăzi Muzeul de Artă, bisericile creștine, Geamia Azzizi sau sinagoga Coral, ci doar clădiri de locuit cu prăvălii la parter, așa cum era moda arhitectonică acum 100-150 de ani. După mai multe încercări și ezitări, suntem aproape convinși că cea mai veche casă din Tulcea, încă funcțională, este casa familiei Georgescu, situată pe strada Corneliu Gavrilov, fostă 23 August, în dreapta sediului Curții de conturi (pentru o mai ușoară localizare). Continuă lectura

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 08… Misterul ceasului Bisericii Sf. Gheorghe, din Tulcea…

   biserica sf gheorghe tulcea 

    Locul al 8-lea din topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat Bisericii Sf. Gheorghe din Tulcea și publicat inițial în anul 2013. Nu este un „istoric” al acestui lăcaș de cult, ci o încercare de dezlegare a misterului care înconjoară ceasul din turla acesteia. Nimic spectaculos, doar de reținut atenția despre un ceas asupra căruia din ce în ce mai puțini tulceni își aruncă privirea.

   Frumoasa biserică tulceană Sf. Gheorghe este cunoscută de tulceni, fie cu denumirea hramului pe care îl poartă, fie ca Biserica bulgărească, fie ca Biserica cu ceas. Unul din motive pentru aceste trei denumiri poate fi acela că Tulcea este un oraș mic, iar tulcenii, din dorința de a-i impresiona pe turiști au dat trei nume aceluiași obiectiv.

   Ca mai toate bisericile din Tulcea, biserica actuală este ridicată pe locul unei foste bisericuțe din lemn, de primii bulgari basarabeni veniți în Tulcea în urma Războiului ruso-turc din 1828-1829. Veniți în Tulcea este impropriu spus, deoarece luptele din acest război au distrus complet Tulcea, aceasta renăscând prin aducerea românilor din satele Beștepe și Prislav (Nufăru), bulgarilor din Basarabia, care s-au adăugat tulcenilor de diferite etnii care erau existau deja: români, ruși, ucraineni, turci, tătari etc. Continuă lectura

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 09… Lazii, un popor dobrogean uitat…

laz-people-cca-1900-georgian-ethnography-museum-autor-dmitry-yermakovLocul al 9-lea din topul articolelor „misterele dunării” este unul despre o comunitate la fel de misterioasă ca cea a scopiților,  a lazilor. Articolul a fost publicat pe 21 octombrie 2012. Un număr de 4833 de cititori l-au lecturat cu plăcere de-a lungul anilor, sentiment care vi-l doresc și dvs.

Unul dintre cele mai misterioase popoare care au trăit în Dobrogea au fost lazii. Relativ puțin numeroși, aceștia au fost numiți generic „turci” de către populația creștină din Dobrogea, sau necredincioși, când erau supărați pe ei. Motiv pentru care și musulmanii îi numeau, la rândul lor, pe creștini ghiauri. Alături de tătari și cherchezi, lazii erau (și sunt) o etnie diferită de aceștia, avându-și obârșia pe coasta Mării Negre, provenind din două grupuri, unul constituit inițial în zona rusească, iar altul, între Turcia și Georgia. În timpul imperiului Bizantin, au fost creștinați, pentru ca, apoi, sub dominația Imperiului Otoman să treacă la islamism. Războaiele dintre cele două imperii, a făcut ca o parte din lazii din zonă să migreze, sau să fie deportați, către alte teritorii ale Înaltei Porți, aflându-se aproximativ în aceiași situație cu poporul cerchez, deportați mai întâi din Rusia, apoi din Dobrogea. Au avut chiar o mică țară, numită Lazistan și o perioadă de timp, sangeacul Lazistan, situată în sudul Mării Negre, la granița cu Georgia. Continuă lectura

Unicul filmuleț cu un scopit…

Dacă tot am deschis discuția despre scopiți, în articolul precedent, misterele dunării vă propune să vizionați probabil singurul filmuleț în care apare chipul unui scopit în mișcare. Durata este de doar 15 secunde și micul film a fost realizat cu ajutorul IA (un algoritm de inteligență aritificială), portretul  fiind extras dintr-o fotografie a unui grup de scopiți. Pentru informația vizuală completă, am adăugat și fotografia grupului în cauză. Știm că nu este chiar un film adevărat, ci o creație electronică, dar documentul este, pentru moment, unic și aparține misterelor dunării. 

Nicolae C. Ariton

scopiti

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 10… Scopiții, acești eunuci voluntari, triști, dobrogeni

Locul al 10-lea din topul articolelor „misterele dunării” îl reprezintă unul dedicat scopiților, acești eunuci sectanți ruși, care fugind din Rusia, s-au stabilit, unii dintre ei, în Dobrogea, cea mai cunoscută comunitate de scopiți tulceană fiind cea din localitatea Scapeți, de lîngă Luncavița. Articolul a fost publicat pe 10 aprilie 2012 și a fost completat ulterior cu alte cîteva postări cu temă asemănătoare. Subiectul este destul de macabru, dar aceest lucru nu l-a împiedicat să convingă 4424 de cititori să-l lectureze cu plăcere.


Screenshot 2021-04-07 184922


Eunucul a reprezentat de-a lungul istoriei una din cele mai enigmatice figuri. Nenorociți pe viață datorită handicapului fizic, indus, s-ar părea prin mânăstirile bizantine, apoi cele copte din nordul Africii, apoi de tot felul de negustori de sclavi, suferința le era amplificată și de faptul că își petreceau viața prin haremurile musulmane, înconjurați de frumuseți feminine inaccesibile. Cu toate acestea, dintre ei s-au ridicat Mari Viziri sau generali, care au condus destinele Înaltei Porți. Nu știm dacă la Tulcea a ajuns vreun eunuc, cu niscaiva afaceri sau conducător de oști. Știm însă că la Babadag, aceștia au rămas perioade lungi de timp, când sultanii plecau în expedițiile militare și își lăsau haremurile, de unde le recuperau la întoarcere. Am avut însă cu siguranță scopiți, acești sectanți creștini, cunoscuți sub numele de „Poporul lui Dumnezeu”, o sectă secretă a căror membri practicau tăierea propriilor organe genitale (la bărbați) și a sânilor (la femei), în  spiritul sublimei și tâmpitei idei că la gonirea lui Adam și Eva din Rai, acești fuseseră înzestrați de către Divinitate cu testicule și sâni, ca o pedeapsă pentru păcatul primordial. Tăierea acestora reprezenta revenirea la „forma” inițial divină a ființei umane. Sau, oamenii trebuie să se asemene cu îngerii, să nu aibă sex, pentru a putea avea spiritul liber.

Continuă lectura

„Misterele Dunării” sărbătorește 10 ani de la apariție…

misterele dunarii aniversare 10 ani


     Blogul „Misterele Dunării” sărbătorește 10 ani de existență. În luna aprilie a anului 2011, publicam primele articole dedicate unei serii de trei romane – pe care aveam de gând să le scriu -, a căror acțiune se petrecea în Tulcea otomană, în jurul anului 1870 (au fost publicate „Pierdut în Tulcea – Misterele Dunării” și „Aventuri în Tulcea – Misterele Dunării”).  Inițial, mă gândisem la numele de „Misterele Tulcei”, o pastișă clară a celebrelor „Misterele Parisului” sau „Misterele Londrei”, de Eugene Sue și Paul Feval, dar în lipsă de cunoștințe despre istoria tulceană, m-am gândit că orașul Tulcea nu avea cum să-mi ofere prea multe subiecte misterioase, așa că am ales „Misterele Dunării”, cu un orizont mai larg al subiectelor, începînd cu Tulcea și ajungând la Dunăre, (în mod special Dunărea de Jos) și Delta Dunării. După 10 ani, mărturisesc că nu am reușit să ies din granițele orașului – literar vorbind -, istoria Tulcei dovedindu-se a fi o adevărată mină de aur, cu filoane inepuizabile. În cei 10 ani de existență au fost publicate 547 de articole, dintre care o parte sunt anuțuri sau recenzii, mai rămânâd însă în jur de 300, dedicate istoriei tulcene. Dacă din motive de pandemie nu ne putem întâlni la un pahar de șampanie, pentru a sărbători cei 10 ani misterioși dunăreni, vă propun să petrecem prin lectură, mai precis lecturarea topului 10 celor mai citite și celebre articole publicate de-a lungul timpului pe blogul „Misterele Dunării”. În curând, va fi publicat articolul de pe locul 10. Puțintică răbdare!

Nicolae C. Ariton

 


 

 

 

Misterul micului mare ucigaș…

 


     O simplă discuție despre țânțarii din Delta Dunării,  îți va aduce afirmația că specia anofelilor, vinovată de transmiterea frigurilor dunărene, palustre sau malarie – adică tot aia – a dispărut grație unei specii de crap aclimatizată în apele dunărene. În mod cert, nu a fost vorba despre crap, nici măcar de speciile importate în anii 60 din China și Rusia, ci un cu totul alt pește, numit gambuzie. Continuă lectura

Tulcisme (5)

     Continuăm cu serialul săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit  undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton


Nastratin Hogea mergea în fiecare seară la Ceainărie, unde își sorbea ceaiul discutând cu prietenii și cunoscuții.

– Nu mă veți crede, a început să vorbească, într-o seară, dar pe măsură ce îmbătrânesc, păstrez aceeași putere ca și când eram tânăr. Nici mie nu-mi vine să cred!

– Nu este posibil, Nastratin Hogea, te lauzi! De când o bătrână gloabă are vigoarea unui tânăr armăsar?

– Cu toate acestea, vă spun adevărul.

– Dovedește-o.

– Știți piatra aceea mare pe care o am în spatele casei? Ei bine, niciodată nu am reușit să o mișc de la locul ei.

– Și?

– Ei bine, nici acum!

 

 

 

Povestea crapului…

  


      Imaginea Dunării din care pescarii scot crapi cu nemiluita este de-a dreptul emblematică pentru fluviu, dar și pentru această specie de pește, dând impresia, la prima vedere, că acest lucru se întâmplă de mii de ani. S-ar părea, însă, că această imagine este relativ recentă, prima aclimatizarea crapului în Dunăre și lacurile românești având loc în secolele XII-XIII. Acesta provine din Orient și a ajuns în Estul Europei și Occident, prin insula Cipru, în perioada stăpânirii romane și răspândirii creștinismului. Continuă lectura

Tulcisme (4)

     Continuăm cu serialul săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit  undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton


Nastratin Hogea și vecinul său stăteau la aer, fiecare așezat în fața ușii sale, la câțiva pași unul de altul. Deodată, vecinul se ridică și exclamă:

– Nastratin, uite! Privește acolo în piață: un bărbat cu un platou aburind! Cred că are o găină friptă, sau un curcan.

– Și ce mă interesează pe mine? murmură Nastratin Hogea, fără să se miște, cu ochii pe jumătate închiși.

– Dar, Nastratin Hogea, vine direct spre casa ta!

– Și ce te interesează pe tine? spuse Nastratin Hogea, deschizând ochii și ridicându-se imediat.

 

 

 

Tulcisme (3)

     Continuăm cu noul serial săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit de adevăratelea undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton

 Nastratin Hogea trecea, într-o zi, printr-un oraș mic al cărui imam (preot) tocmai murise. Localnicii, luând călătorul drept un om sfânt, i-au cerut să țină predica de vineri. El urcă în amvon și vorbi publicului larg:

– Dragi frați, știți despre ce voi vorbi?

– Nu, nu, răspund credincioșii, nu știm. Continuă lectura

Nave turcești fluviale de Dunăre (6)


         Ultimul episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (6)

autor Tudose Tatu

 Iar în elaietul Ergo,, ținutul Bosniei  la Srebrenița, 42 de bucăți, conform unei știri din luna decembrie. Nici anul 1788 nu a fost mai neproductiv. Pe parcursul său, căpitanul flotilei de Dunăre, Çadırcızâde Mehmed Ağa, cu abilitate a construit în schelele fluviului Dunărea o mulțime de asemenea vase üstü açık și anume la Yergöğü/Giurgiu 28  Ziştovi’ 26, Lofça 14,  Niğbolu 10, și la Vidin doar 1.|[2] Cele mai multe însă s-au construit la Hezargrad, respectiv 40 de unități. În sfârșit la Târnova 15. Așa indică un document din 11 ianuarie 1788.|[3] Finalizarea construcției a peste 134 de vase de acest tip a fost anunțată într-un ilam al cadiilor din respectivele localități.|[4] Continuă lectura

Tulcisme (2)

     Continuăm cu noul serial săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit de adevăratelea undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton


  Întorcându-se foarte târziu de la casa ceaiului (cârciumă, pe înțelesul nostru, interzisă însă la musulmani), Nastratin Hogea își aruncă inelul pe care îl purta pe deget, în dreptul ușii casei sale. Imediat, prietenul care îl însoțea, se apleacă pentru a-l căuta. Nastratin Hogea se întoarse în mijlocul străzii, luminată de o splendidă lună plină.

– Ce faci acolo, Nastratin? Aici a căzut inelul tău!

– Fă cum vrei, răspunde Hogea. Prefer să-l caut unde este lumină.

 

Nave turcești fluviale de Dunăre (5)


         Un nou episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (5)

autor Tudose Tatu

     Este vorba de campaniile din 1711, 1736-1739, 1768-1774, 1786-1789. Începem cu primul. Conform documentelor pe fluviul cel mare împărătesc în 1711 se aflau 50 de asemenea tip de vase. Este indicat de un act din 23 ianuarie 1711.|[1] În anul 1736 cel al debutului războiului ruso-austro-turc pe Dunăre se aflau 40 de unități.| [2] În data de 16 septembrie 1738 un număr de 60 de vase au fost construite de Mahmud Kaptan, Ağa vaselor ustü açık la Yergöğü/Giurgiu și Ruse pe baza unui ordin.| [3] Numărul lor va crește foarte rapid, astfel că doar peste câteva luni in 17 mai 1739 conform istoriei se vor menționa nici mai mult, nici mai puțin decat 290 bucăți.|[4] Continuă lectura

Tulcisme (1)

     Începem de azi, cu apariție în fiecare zi de marți, un nou serial săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Sunt povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit de adevăratelea undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton


  În micul oraș în care locuia, se spunea că Nastratin Hogea era foarte învățat. Într-o zi, o bătrână vine să-l caute, cu o scrisoare în mână. Era prima dată când  primea una și nu știa să citească.

-Nastratin Hogea, te rog să-mi citești această scrisoare. Atâta timp cât nu îmi aduce vești proaste! Nastratin Hogea ia scrisoarea și în timp ce citea, chipul  i se întunecă și brusc izbucnește în lacrimi, spre marea agitație a bătrânei. Continuă lectura

Nave turcești fluviale de Dunăre (4)


         Un nou episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (4)

autor Tudose Tatu

În raportul  “ambar emini” respectiv eminului hambarelor de Isaccea, anume Halil, se va menționa existența unui asemenea vas.|[1] Datorită înghețului Dunării lui îi fusese transferată sarcina de a conserva și repara vasele de acest ultim tip existente în adăposturile de iarnă ale armatei și în alte locuri. Navele cu acest nume erau  folosite pentru transportul de zaherea/provizii alimentare, praf de pușcă și muniție pentru tunurile marinei militare, cât și pentru transportul de trupe dacă era necesar. Fiecare dintre aceste vase construite destinate pentru transport aveau o capacitate de 500 kile de zaherea. 13 328 kg. la sfârșit de veac 17 ar fi însemnat totuși puțin.|[2] Continuă lectura

Nave turcești fluviale de Dunăre (3)


         Iarăși un episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (3)

autor Tudose Tatu

   Caic va apare și în cronica lui Miron Costin „Letopisețul Țărâi Moldovei de la Aron Vodă încoace …” acoperind perioada 1594-1661 lucrare terminată în 1675. Îl mai găsim în cuprinsul a două manuscrise românești respectiv numărul 3231|[1] cuprinzând Minunile Maicii Domnului și  3821.|[2] Termenul e folosit și de cronicarii Dionisie Eclesiarhul, Zilot, plus în poezia populară. Puțin mai târziu apare și în inscrisurile Visteriei Valahiei. Chieltueala acestoru bani ai haraciuliui precum scrie în josu anume :   (7202). …7234 taleri. S’au datu la Hagi-Ali pentru gătirea celoru 5 caice, afaru de taleri 5000 ce i s’au datu din salaori, cu fermanu din haraciu…|[3] Că respectivele caice nu erau mici, nu erau doar o luntre și nici nu erau puține, reiese din niște mărturii ale unor spioni kesaro-krăiești respectiv austrieci ce au navigat în jos pe Dunăre cu misiuni informative. Continuă lectura

Nave turcești fluviale de Dunăre (2)


         Un nou episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (2)

autor Tudose Tatu

Revenind la text, flota fluvială de pe Dunăre se restrânsese, fie datorită conflagrației recent încheiate – războiul ruso-austro-turc dintre anii 1786-1792 – distrugerii ori rechiziționării mijloacelor de transport de armata austriacă de ocupație, ori vechimii vaselor, fie datorită faptului, cum spunea pe bună dreptate sultanul că erau folosite în scop propriu de anumiți dregători ai Porții. Și să subliniem că această situație se prelungea de mulți ani încoace – poate o decadă nn. Continuă lectura

Nave turcești fluviale de Dunăre (1)


         Misterele Dunării vă oferă un nou serial, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălțean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (1)

autor Tudose Tatu

Acest material reprezintă o primă încercare de sinteză a celor mai cunoscute nave fluviale, unele cu dublă destinație, comercialo-militară,  care au circulat pe Dunăre de la sfârșitul de veac XVI vreme de un secol, până spre anii 1790-1792. La baza alegerii lor a stat atât mulțimea, cât mai ales frecvența apariției acestora în documentele vremii. Povestea lor se va baza atât pe surse românești și străine, dar în majoritate pe cele turcești, având în vedere că Dunărea ce împărătească, au Tuna Nehri cum era cunoscută de osmani, din sus de Belgrad până la marea cea neagră ori Kara Deniz a constituit fluviul cel mai important al imperiului din această parte de lume. Moldova și Valahia, Bogdan și Eflak cum erau cunoscute își vor aduce și ele o contribuție majoră în construcția flotei otomane, Galațiul în privința vaselor de război maritime, fiind al doilea șantier ca importanță din întreg imperiul, după Tersane Amire din Țarigrad, iar Valahia cu vasele fluviale edificate la Căscioarele, pe Dunăre și în satele din preajmă. În acest sens aduc mulțumiri istoricilor turci, în special Doamnei Filiz Yildirim  de la Fırat Üniversitesi  cu a sa teză de doctorat intitulată:18 yuzyilda Tuna nehri donanmasi (1711-1792)respectiv Flota fluvială de Dunăre în secolul XVIII (1711-1792), din care am folosit câteva extrase, dar mai ales notele de subsol. Unul dintre vasele descrise a fost abordat pe larg de domnia sa în paginile 306-310 ale materialului citat.

Continuă lectura

Tulcenii și „Pudra contesei”…


Din cele mai vechi timpuri, încă de la așezarea primelor pietre la zidurile cetății Aegyssus, de pe colnicul Hora, tulcenii (care încă nu erau tulceni, ci geți, celți, odrisi, greci etc.) s-au lovit de necazurile produse de valurile de țânțari, care îi atacau, după înserat, în lunile călduroase ale anului. Dacă ar fi fost doar bâzâitul  enervant și ciupiturile usturătoare, treacă, meargă, dar mulți dintre ei se îmbolnăveau de friguri, numite dunărene, de  mlaștină, palustre sau malarie. Continuă lectura

Cronica unor zile neașteptate – Cine este de vină? CHUCK NORRIS!


Încă de la începutul pandemiei, am intenționat să scriu un fel de cronică  a acesteia. Am ezitat însă, pentru că nu sunt nici medic, nici om de știință, ci doar un tulcean, care face ceva eforturi culturale. Nici www.mistereledunarii.eu nu este un blog care să se preteze la postări virusologe, fiind dedicat, în cea mai mare parte, istoriei și culturii nord-dobrogene. Dar cum această pandemie este pe cale să se transforme într-un stil de viață, postăm și noi „Cronica unor zile neașteptate”

Nicolae C. Ariton


Cu toate acuzațiile americane, că virusul ar fi un „produs” al laboratoarelor de cercetări militare chineze, au fost mai mult speculații de presă, chinezii răspund, aducând acuzații grave prin intermediul unui oficial, Zhao Lijian ,cei drept un „no name”, unul dintre purtătorii de cuvânt (din alte surse, noul purtător de cuvânt) al Ministerului Afacerilor Externe din China (MOFA), care a acuzat, nici mai mult, nici mai puțin că cei care au răspândit virusul în orașul Wuhan din provincia Hubei sunt americanii. Afirmația a fost susținută cu ocazia unui briefing zilnic la biroul Ministerului Afacerilor Externe din Beijing, 24 februarie 2020. „Este posibil ca militarii americani să fi adus virusul la Wuhan. SUA trebuie să fie transparente și să facă publice aceste informații. SUA ne datorează o explicație”, a adăugat el. Continuă lectura