Skip to content

Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea I)

22 septembrie 2014

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 23.09.2014

În urmă cu puţin timp, am avut bucuria de a primi de la Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul, un studiu extrem de interesant, intitulat Mihail Moruzov – Spionul şi Omul, realizat de domnia sa. Trecem peste sentimentul de mândrie şi fericire personală, generat de primirea acestui material, semn că articolele publicate pe www.misterledunarii.ro sunt citite şi cunoscute în întreaga ţară şi dorim să subliniem doar faptul că articolul domnului Sorin Aparschivei se potriveşte perfect cu intenţia noastră de a scrie o carte despre Mihail Moruzov – tulcean şi spion, pe care am şi început-o. Eseul, a cărui publicare pe mistereledunarii va fi împărţit în mai multe episoade, este de-a dreptul minunat, excelent documentat şi scris în maniera unui adevărat thriller de spionaj. Cu ocazia lecturii veţi descoperi informaţii inedite despre cel care a fost tulceanul Mihail Moruzov, considerat cel mai mare spion român.

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com


Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea I)

Sorin Aparaschivei

sorinaparaschivei@yahoo.com

Introducere

Acest eseu este dedicat vieții, carierei și personalității lui Mihail Moruzov, considerat cel mai mare profesionist al informațiilor din istoria României. În prima parte, decada 1907 – 1917, ne propunem să cercetăm contextul în care a avut loc debutul lui Moruzov, cunoscut fiind că structurile de securitate și apărare ale statului român treceau printr-o amplă reformă în acei ani. În cea de-a doua parte, ne ocupăm de cariera propriu-zisă a lui Moruzov, ca șef și organizator de serviciu de informații, la problemele cu care acesta s-a confruntat în activitate. În final, realizăm o caracterizare a omului și profesionistului Mihail Moruzov, cu un scurt accent și pe sistemul ideologic la care acesta a aderat. Deși personalitatea lui Mihail Moruzov a făcut obiectul unor numeroase studii și cercetări, eseul de față își propune o abordare nouă și originală a faptelor și evenimentelor, prin apelul la sursele primare de arhivă și la declarațiile contemporanilor săi. Read more…

Cea mai veche carte poştală ilustrată tulceană…

15 septembrie 2014

tulcea februarie1898


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 16.09.2014

De-a lungul timpului, mistereledunării au publicat mai multe articole având ca laitmotiv cel (cea) mai vechi (veche), încercând realizarea unor veritabile topuri istorice ale oraşului Tulcea. Nu este cea mai elegantă formă de a scrie despre istoria unui oraş, dar principalul avantaj este că în câteva zeci de rânduri poţi să prezinţi, destul de agreabil, realizarea cronologică a unor obiective (sau câte au mai rezistat timpului).

Read more…

Sloiul bătrânului Chiciuc…

8 septembrie 2014

sloi2


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din zilele următoare, 2014

Talentatul scriitor tulcean Cristi Tuzlaru revine cu un text, despre care îi place să spună că este cald ca un vin fiert şi efervescent ca o socată. În traducere, ar însemna că acesta poate fi citit şi de creştini, dar şi de musulmanii, cărora le este interzisă băutura. Redevenind serioşi, putem afirma cu tărie că tânărul scriitor nu ne oferă doar simple povestiri tradiţional – gastronomice, ci adevărate lecţii de istorie, într-un adevărat cult al bătrânilor şi străbunilor săi din Valea Teilor, de la care a adunat poveşti, pe vremea când un reportofon era doar un vis, iar        ideea de a scrie despre ei o adevărată himeră. Şi totuşi acest lucru s-a întâmplat, motiv de bucurie pentru cei care vor să cunoască istoria tulceană, cu tot farmecul ei aparte, de-a dreptul exotic şi plin de mistere. În concluzie, autorul Cristi Tuzlaru, într-un adevărat regal literar – istoric – etnografic – gastronomic.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii.ro

 

Sloiul bătrânului Chiciuc

de Cristi Tuzlaru

Bătrânul era printre puţinii tineri ai Meidanului care beneficiaseră de un sejur, gratuit şi prelungit, din partea Regatului român. Trecuse Prutul cu uşurinţă, iar apoi vizitase în condiţii grele pentru un tânăr de vârsta lui, periferiile Stalingradului, fiind în stare să facă comparaţii pertinente între munţii Carpaţi şi munţii Tatra, deşi el ca şi soldat de infanterie nu înţelegea utilitatea muntelui, după ce stătuse 3 ani în regimentul de gardă al Majestăţii Sale.

Read more…

Accident teribil la Sulina… pe la 1855

1 septembrie 2014

Sulina1     


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 02.09.2014

     Domnul Tudose Tatu, după o vară fierbinte, în care a scris intens şi a realizat lansări succesive ale ultimei sale cărţi, Oraşul cu prea puţine muieri de iubit, la Galaţi, Sulina şi Tulcea, ne face cinstea şi onoarea de a ne oferi spre publicare un mic fragment din viitoarea sa carte, Rapoarte tainice din Sulina cea neastâmpărată, aflată în curs de apariţiei.  Consideraţi aceste rânduri ca pe o prefaţă a unei adevărate lansări şi un motiv să ne bucurăm de o mică călătorie la Sulina şi în timp, pe la 1855, prin luna noiembrie/decembrie, când temperatura era puţin mai răcoroasă ca în primele zile de septembrie, 2014.

Nicolae C.  Ariton

mistereledunarii.ro


Read more…

Războiul statuilor

25 august 2014

rayboiul statuilor0


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 26.08.2014

În decembrie, 1916, Tulcea şi întreaga Dobroge (mai puţin Delta Dunării, cu Chilia şi Sulina) sunt ocupate de trupelor Puterilor Centrale, în plină desfăşurare a Primului Război Mondial. Dar să vorbim ordonat şi frumos (ca la şcoală, că tot este vacanţă…). În august, 1916, România intră alături de Antanta (formată din Franţa, Anglia şi Rusia) în luptele Primului Război Mondial, împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria). Pentru tulceni, aceste război era un lucru deja vu, după ce oraşul supravieţuise dramatic celui din 1877 şi celorlalte războaie Ruse-turce, doar că unii actori îşi mai schimbaseră tabăra între timp ( a se vedea Bulgaria). Fără a mai povesti despre desfăşurarea luptelor, Armatele Române sunt înfrânte datorită unor aliaţi ruşi surprinşi de război cu arma la picior, anesteziaţi parcă de mişcările revoluţionare bolşevice din Rusia. Important este că pe data de 22 decembrie, 1916, Armatele Puterilor Centrale intră victorioase în Tulcea, pe care o transformă într-o uriaşă cazarmă.

Read more…

Nea Costică între Misterele Dunării şi Revederea de liceu (65 de ani de la absolvire)

18 august 2014

    nea costica si n. ariton

   Vineri, 22 august, 2014, domnul Costică Toloş (pentru prieteni, Nea Costică), distribuitorul oficial al cărţilor MISTERELE DUNĂRII, va pleca în localitatea de baştină, Caracal, pentru Revederea de liceu. În vârstă de 83 de ani, la frumoasa revedere, vor participa doar o parte din colegii de liceu (din motive lesne de înţeles), dar nu va lipsi directorul liceului, în vârstă de 96 de ani. Cu toată vârsta înaintată, domnul Costică, va purcede la drum, cu trenul, fără nici cea mai mică ezitare, singura spaimă fiind aceea ca unii din colegi să nu-l trădeze şi să nu vină la întâlnirea programată pentru ziua de sâmbătă. Aceasta este stabilită să fie pe treptele Teatrului din Caracal şi coşmarul lui Nea Costică este să nu rămână de unul singur în faţa frumoasei clădiri. Read more…

Dragoste de gheaţă

18 august 2014

the ice cutters 1895 Julian Alden Weir


Tulcenii de altădată, de care ne deosebim din ce în ce mai mult, aveau un sentiment straniu pentru gheaţă, ceva amestecat între dispreţ şi dragoste. Iarna, când Dunărea îngheţa, de cele mai multe ori, între lunile decembrie şi martie, simţământul faţă de starea de agregare solidă a valurilor marelui fluviu, era aproape de ură, pentru că navigaţia şi pescuitul se opreau, întrerupând astfel îndeletnicirile de bază ale tulcenilor. Duşmănia se mai nuanţa puţin, datorită faptului că gheaţa groasă le permitea să se plimbe cu căruţele, în voie, de-a lungul şi de-a latul Dunării sau să pescuiască la copcă. Vara însă, când aerul devenea fierbinte iar valurile fluviului, galbene şi păstoase, tulcenii se îndrăgosteau de-a dreptul de trupul rece al gheţii. Read more…

%d bloggers like this: